Facere 1:2-5

[MariS_]

În prealabil postat de catalin2

Si teoria relativitatii si evolutionista si alte teorii nascute din imaginatie pornesc de la niste ipoteze care se presupune ca sunt adevarate. Dar nu stim daca e adevarata una singura, cu atat mai mult toate in acelasi timp.
De exemplu Einstein a pornit de la ipoteza ca nu exista eter si universul e gol. Pana la el Maxwell si altii spuneau ca exista eter. De fapt nu stim nici daca exista nici daca nu exista.
Oamenii de stiinta terminand de experimentat ce se putea cunoaste au inceput sa caute ipoteze pentru ce nu se putea experimenta si astfel au construit tot felul de ipoteze peste ipoteze despre aparitia vietii, despre univers, despre structura micilor particule, etc. Lucruri pe care nu le puteau experimenta si cunoaste. Si ceea ce a rezultat sunt un fel de constructii asezate ca un castel de carti de joc care se bazeaza pe niste ipoteze care nu sunt demonstrate si daca le iei pe acelea de la baza cade toata construcita.

De acord cu ceea ce spui, dar eu as face distinctie intre stiinta-ca-stiinta
si stiinta-ca-filosofie (SF, cum am vazut ca ii mai spui). Prima se opreste
la demonstratii si verificari, a doua doar extrapoleaza rezultatele primei.
Cu prima sunt de acord din moment ce pot fi verificate in laboratoare
diferite de oameni diferiti. Cu a doua nu zic ca sunt total impotriva, omul
e liber sa gandeasca chiar daca mai greseste, dar le privesc ca pe niste
filosofii sau chiar SF, cum bine spui. Stiinta-ca-stiinta vine dintr-o ratiune
buna si ar putea fi pusa in slujba binelui daca si constiinta oamenilor ar
fi pe masura stiintei. Din pacate, insa, constiinta omenirii lasa mult, mult
de dorit si din cauza asta rezultatele stiintei sunt prost folosite, mai mult
spre rau decat spre bine. Cealalta, stiinta-ca-filosofie, vine dintr-o ratiune
speculativa, imaginativa si incearca sa umple un gol al credintei.
Am sa exemplific. Cand afirmi deplasarea spre rosu a stelelor si galaxiilor,
spui un fapt observabil; cand spui ca acest lucru conduce la constatarea
departarii galaxiilor una de alta, spui o deductie logica buna; cand spui ca
aceste departari ale galaxiilor intre ele implica un punct zero cand toate au
fost unite, spui tot o deductie logica buna; dar cand afirmi ca inaintea acestui
punct zero nu exista nimic sau ca exista un alt univers in contractie, aici deja
faci o extrapolare sau o speculatie pentru ca logica nu te ajuta sa deduci nimic
inaintea punctului zero. Deci SF-ul este o excrescenta pe spinarea SS-ului.
Dar ca sa le cerni trebuie, intr-adevar, un discernamant si darul deosebirii.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Eugen7]

stiinta se bazeaza pe studiu empiric.


Metoda științifică costă în următoarele faze:

* Observarea unui fapt
* Formularea unei probleme
* Propunerea unei ipoteze
* Realizarea unui experiment controlat, pentru a testa validitatea ipotezei

Pentru o siguranță sporită în tragerea concluziei, întregul experiment trebuie să fie controlat. Experimentul controlat este acel experiment realizat prin tehnici care permit înlăturarea variabilelor care pot masca rezultatul.

În acest tip de experimente, se folosește metoda dublu-orb, o metodă care folosește:

* Un grup de test (un grup care va fi efectiv testat)
* Un grup de control (un grup care nu va fi testat și care este folosit doar pentru a dovedi că testul este valid)


In stiinta, termenii de "model", "ipoteză", "teorie" și "lege fizică" au în știință alte înțelesuri decât în limbajul uzual. Oamenii de știință folosesc termenul de "model" pentru a exprima descrierea a ceva, în mod specific ceva care poate fi folosit pentru a face predicții care pot fi testate prin experiment sau observație. O ipoteză este o afirmație care ori (încă) nu a fost nici confirmată nici infirmată prin experiment. O lege fizică sau o "lege a naturii" este o generalizare științifică bazată pe observații empirice.

Cuvântul teorie este înțeles greșit de multi oameni. În limbaj comun înseamnă idei care nu se bazează pe nici o dovadă solidă; în contrast cu aceasta, oamenii de știință de obicei folosesc acest cuvânt pentru a se referi la mănunchiuri de idei care fac prognoze specifice. A spune "mărul a căzut" este a afirma un fapt, în timp ce teoria newtoniană a gravitației universale este un corp de idei care permit unui om de știință să explice de ce mărul a căzut și să facă prognoze privind alte obiecte căzătoare.


Procesul cunoașterii științifice

Acesta este un model ideal (în unele științe numai o parte din pașii de mai jos pot fi parcurși și deseori cunoștințele sunt dobândite în alt mod, inclusiv prin hazard):

1. Observarea și măsurarea fenomenelor
2. Acumularea și ordonarea materialului
3. Creearea de ipoteze și modele, prognoze, stabilirea nivelului de importanță
4. Testarea ipotezelor modelului prin experimente, teste, încercări
5. Confirmarea sau infirmarea ipotezelor
6. Publicarea rezultatelor, pentru ca acestea să poată fi validate de alții
7. Modificarea, dezvoltarea sau invalidarea modelului, în funcție de rezultatul testelor și de opiniile criticilor
8. În cazul confirmării, dezvoltarea unei teorii, care trebuie însă să îndeplinească anumite criterii

Atât timp cât teoria nu este falsificată, poate să fie considerată cunoștință științifică

Acest model este valabil doar pentru disciplinele unde se lucrează analitic. Pentru științele istorico-hermeneutice sunt valabile alte principii.


Criteriile teoriei științifice

* Lipsa afirmațiilor care se conțin pe ele însele ca premise
* Consistență internă: lipsă de contradicții în cadrul teoriei
* Consistență externă: lipsă de contradicții cu alte teorii recunoscute
* Valoarea cercetării: explicarea unor noi probleme care până acum nu au putut fi explicate
* Testabilitate empirică
* Explicație eficientă
* Falsificabilitate: o teorie trebuie să fie astfel formulată, încât afirmațiile să poată fi infirmate prin experiment. Teorii nefalsificabile, deci care nu pot fi infirmate prin experiment nu pot fi considerate științifice


Criteriile experimentului științific

* Obiectivitate (verificabilitate intersubiectivă): Un experiment este obiectiv, dacă cercetători diferiți, în condiții identice, ajung la aceleași rezultate finale.
* Fidelitate (reliabilitate):Un experiment este reliabil, dacă în aceleași condiții, în repetate rânduri, duce la rezultate identice, deci se poate repeta.
* Validitate (valabilitate): Un experiment este vaild, dacă regula de măsură într-adevăr măsoară ceea ce ar trebui să măsoare. Aici trebuie să se evite ca alte caracteristici, care nu sunt măsurate, să nu influențeze rezultatul. Totuși, asta înseamnă o standardizare foarte riguroasă a condițiilor în care are loc experimentul. Aceasta însă poate să influențeze negativ valabilitatea. Dacă de exemplu, în cadrul unui experiment cu animale controlat riguros, anumite tipare de comportament trebuie să fie măsurate prin tratamentul A, se poate că acel tipar de comportament a fost cauzat nu de tratamentul respectiv, ci de circumstanțe (cușcă mică, plictisitoare etc.).
* Standardizare și comparabilitate: rezultatele unui experiment numai atunci sunt comparabile, dacă respectă anumite criterii stabilite anterior. Pentru a asigura repetabilitatea și verificarea unui experiment, regulile de evaluare a experimentului trebuie să rămână cât mai simple posibil.

[catalin2]

În prealabil postat de Eugen7

Cuvântul teorie este înțeles greșit de multi oameni. În limbaj comun înseamnă idei care nu se bazează pe nici o dovadă solidă;

Probabil nu ati inteles ca, eu cel putin, special am folosit termenul asta, pentru a arata ca nu exista nicio baza solida, ca e o speculatie.
Ati uitat sa spuneti ca de baza pentru constructiile filozofice devenite apoi teorii sunt ipotezele de la care se porneste. De obicei aceste ipoteze sunt niste filozofii care nu prea au legatura cu stiinta. Pe acest schelet se construieste apoi o oarecare baza stiintifica formata si din experimente.
Cateva date despre datare: http://www.creationism.info.ro/pagini/cs/cs9.html
De ce nu cititi si site-urile de creationism stiintific? De asemenea, exista scrieri ortodoxe privind evolutionismul.

[catalin2]

În prealabil postat de MariS_

De acord cu ceea ce spui, dar eu as face distinctie intre stiinta-ca-stiinta
si stiinta-ca-filosofie (SF, cum am vazut ca ii mai spui). Prima se opreste
la demonstratii si verificari, a doua doar extrapoleaza rezultatele primei.
Cu prima sunt de acord din moment ce pot fi verificate in laboratoare
diferite de oameni diferiti. Cu a doua nu zic ca sunt total impotriva, omul
e liber sa gandeasca chiar daca mai greseste, dar le privesc ca pe niste
filosofii sau chiar SF, cum bine spui. Stiinta-ca-stiinta vine dintr-o ratiune
buna si ar putea fi pusa in slujba binelui daca si constiinta oamenilor ar
fi pe masura stiintei. Din pacate, insa, constiinta omenirii lasa mult, mult
de dorit si din cauza asta rezultatele stiintei sunt prost folosite, mai mult
spre rau decat spre bine. Cealalta, stiinta-ca-filosofie, vine dintr-o ratiune
speculativa, imaginativa si incearca sa umple un gol al credintei.
Am sa exemplific. Cand afirmi deplasarea spre rosu a stelelor si galaxiilor,
spui un fapt observabil; cand spui ca acest lucru conduce la constatarea
departarii galaxiilor una de alta, spui o deductie logica buna; cand spui ca
aceste departari ale galaxiilor intre ele implica un punct zero cand toate au
fost unite, spui tot o deductie logica buna; dar cand afirmi ca inaintea acestui
punct zero nu exista nimic sau ca exista un alt univers in contractie, aici deja
faci o extrapolare sau o speculatie pentru ca logica nu te ajuta sa deduci nimic
inaintea punctului zero. Deci SF-ul este o excrescenta pe spinarea SS-ului.
Dar ca sa le cerni trebuie, intr-adevar, un discernamant si darul deosebirii.
Har, smerenie si jertfa de sine.

De acord, cam asta spuneam si eu, faceam o distinctie intre stiinta si stiinta speculativa.
In demostratie SF-ul incepe deja cand se presupune ca ar fi fost in punct 0. Punctul 0 sau Big-Bang-ul e o mare aberatie pentru orice om care poate sa gandeasca putin. La fel ca teoria evolutionista e ceva facut la disperare, pentru ca altfel ateii (majoritatea oamneilor de stiinta sunt atei azi) ar fi trebuit sa accepte explicatia crestinismului.
Dintr-o explizie se poate explica cel mult cum s-a dispersat materia in tot universul (desi e ceva tot SF sa spui ca dintr-un mic punct au iesit miliarde de stele unele mai mari decat soarele). Dar cum s-a adunat ca sa formze stelele si alte corpuri ceresti nu prea e logic.
In plus, asa cum am aratat, astronomii au descoperit ca extinderea se face in mod accelerat, ceea ce infirma teoria Big-Bang-ului. Asadar din 1998 cand s-a facut aceasta descoperire practic teoria Big-Bang-ului e moarta. Desigur, oamenii de stiinta au spus ca exista o forta misterioasa care face ca extinderea sa se produca accelerat. Totul e doar o serie de presupuneri ilare pentru cine are timp cateva minute sau o ora sa se informeze.