Facere 1:2-5

[MariS_]

În prealabil postat de catalin2

Si teoria relativitatii si evolutionista si alte teorii nascute din imaginatie pornesc de la niste ipoteze care se presupune ca sunt adevarate. Dar nu stim daca e adevarata una singura, cu atat mai mult toate in acelasi timp.
De exemplu Einstein a pornit de la ipoteza ca nu exista eter si universul e gol. Pana la el Maxwell si altii spuneau ca exista eter. De fapt nu stim nici daca exista nici daca nu exista.
Oamenii de stiinta terminand de experimentat ce se putea cunoaste au inceput sa caute ipoteze pentru ce nu se putea experimenta si astfel au construit tot felul de ipoteze peste ipoteze despre aparitia vietii, despre univers, despre structura micilor particule, etc. Lucruri pe care nu le puteau experimenta si cunoaste. Si ceea ce a rezultat sunt un fel de constructii asezate ca un castel de carti de joc care se bazeaza pe niste ipoteze care nu sunt demonstrate si daca le iei pe acelea de la baza cade toata construcita.

De acord cu ceea ce spui, dar eu as face distinctie intre stiinta-ca-stiinta
si stiinta-ca-filosofie (SF, cum am vazut ca ii mai spui). Prima se opreste
la demonstratii si verificari, a doua doar extrapoleaza rezultatele primei.
Cu prima sunt de acord din moment ce pot fi verificate in laboratoare
diferite de oameni diferiti. Cu a doua nu zic ca sunt total impotriva, omul
e liber sa gandeasca chiar daca mai greseste, dar le privesc ca pe niste
filosofii sau chiar SF, cum bine spui. Stiinta-ca-stiinta vine dintr-o ratiune
buna si ar putea fi pusa in slujba binelui daca si constiinta oamenilor ar
fi pe masura stiintei. Din pacate, insa, constiinta omenirii lasa mult, mult
de dorit si din cauza asta rezultatele stiintei sunt prost folosite, mai mult
spre rau decat spre bine. Cealalta, stiinta-ca-filosofie, vine dintr-o ratiune
speculativa, imaginativa si incearca sa umple un gol al credintei.
Am sa exemplific. Cand afirmi deplasarea spre rosu a stelelor si galaxiilor,
spui un fapt observabil; cand spui ca acest lucru conduce la constatarea
departarii galaxiilor una de alta, spui o deductie logica buna; cand spui ca
aceste departari ale galaxiilor intre ele implica un punct zero cand toate au
fost unite, spui tot o deductie logica buna; dar cand afirmi ca inaintea acestui
punct zero nu exista nimic sau ca exista un alt univers in contractie, aici deja
faci o extrapolare sau o speculatie pentru ca logica nu te ajuta sa deduci nimic
inaintea punctului zero. Deci SF-ul este o excrescenta pe spinarea SS-ului.
Dar ca sa le cerni trebuie, intr-adevar, un discernamant si darul deosebirii.
Har, smerenie si jertfa de sine.