mesaj de la noul ierusalim

[vsovivi]

Ce mâncare este otrăvitoare?
Aluatul fariseilor şi saducheilor, că far vine de la faraon, şi sad, de la sadic, de la cheile spânilor, şi în orice aluat, oricât ar fi de pur, apare floarea ierbii... şi care este floarea ierbii? Zilele omului, neghina, ciuma, lepra, nemulţumirea.

Iar nemulţumitului i se ia darul şi harul, căci omului necredincios şi rău ce se crede faraon şi fuge în deşert ca să viseze la iliene cosânzene sulimenizate sperând că o să-şi întemeieze o oază prin forţele sale proprii de afacerist ce ştie să obţină profit, profit din orice, din orice prilej ieşit înainte în pribegiile sale prin gLume, deci acestui om prost şi frumuşel nici boii nu-i trag oricât i-ar fi pămîntul de drag.

În privinţa mâncării babele şi moşii savanţi şi ştiinţifici, vrăjitorii moderni, care se cred înţelepţi vă învaţă ei ce şi cum să mîncaţi, ştiinţific şi dialectic, ascultaţi-i ce limbă au şi ce sunete lingvisvistice scot că au limba formată după dex plină de neologisme şi arhaisme şi glasul meşteşugit căci au fost cu toţii la ascuţit limba pe tocilă la ursul din pădure şi o să pricepeţi ce a vrut să zică sf. Ap. Pavel şi la cine şi la ce se referea el. Păi se referea la nenea cu eretele pe umărul stâng-drept şi la tanti grijania care v-a servit o ceaşcă de cafia amară amestechată cu nechezol, îndulcită bine cu zaharină sau zaharoză, ca să vă ghicească apoi în zaţ cum o să vă fie norocul în afaceri, anul ăsta şi luna asta şi săptămâna asta... exact ca la horoscopul scuză mijloacele... şi care este scopul horoscopului? Scăparea de horrror... cică, dar cine fuge de dracool dă cu siguranţă de tacsu'... adică de tăticool minciunii, iar tăticool minciunii vă învaţă să credeţi că:

-e bună curvia, dar num ai un pic,
-e bună hoţia, dar numai un pic,
-e bună acuzătoria, dar numai un pic,
-e bună mândria oricît că nu contează
-e bună nepăsarea că jean boxează

şi voi credeţi că sunteţi creduli nevinovaţi.

Dar cine a mai văzut pe cineva care se dă înţelept şi care să bea dintr-un izvor în timp ce îl tulbură de se ridică de pe fundul mării toate spurcăciunile, sau să laude un tablou frumos în timp ce îl scuipă şi-l mâzgăleşte până îl fură curentul neorealist, sau să citescă o carte în timp ce o unge cu slănină ca s-o lingă şi s-o mânce toţi câinii şi-i face urechi de măgar la toate paginile şi-i rupe din foi ca să-şi facă cornete pentru seminţe că între timp se mai uită şi la câte un meci... sau se aşează la masă ca să mănânce dar fiind prea sătul că şi la servici a mâncat una-întruna nu se lasă ci insistă şi îşi stârneşte toate poftele cu alcool tare şi cu bancuri porcoase şi cu femei goale pe tv şi muzică desfrânată şi dulce ca să viseze frumos la ziua de azi şi de mâine la cum va arăta de măreţ pe drum sau pe scenă sau pe scaunul şefului, şi cum totuşi foamea nu vine, atunci bea tărie până varsă şi după ce varsă şi-şi face treburile pe el, ameţit şi speriat de criză şi colaps se tratează superstiţios cu aceiaşi ciorbă de burtă cu murături, murături ca la mama acasă înjurând de mama focului pe găzdoaia căreia i s-a făcut milă de limbric, ca să-şi audă apoi în loc de mulţumiri că cică mai bine l-ar fi lăsat să piară că cică n-avea înţeleptul nevoie, că cică el e obijnuit cu greutăţile ca un ascet care-şi zice... n-oi mai be, n-oi mai be, iar când se trezeşte din beţie întăreşte cu subânţeles: e n-oi m-ai be!?.. de necaz... fireşte, şi mai că ţi se rupe sufletul când îl auzi cum se plînge şi cum se miorlăie pe la uşile barurilor ca pisicile de pe acoperişuri ca să-i mai dai şi lui ceva de băut, să i se facă cuiva milă şi de el... adică joacă extremă la miloagă, sau vârf de lance.

Deci cine a mai văzut aşa tolomace care se ţin mari înţelepte ca unele lingvisviste care îşi înoadă limba ca să ţie ele minte ce să mintă şi când văd nodul îşi amintesc şi mint aşa de frumos şi de supra-realist că până şi ele îşi cred minciunile lor de rămân înnodate pe veci nu numai la limba lor de lemn de prun asezonată coolinar cu jargou miştocăricesc ci şi la minte... aşa ca un fel de limbă mintoasă a criticilor de artă... artă marţială şi joială, adică o dată pe an, că aşa posteau fariseii cu superstiţ.

Marto, Marto, pentru multe te îngrijidoliceştii să furi şi să minţi, dar un singur lucru trebuieşte, şi altcineva bine l-a ales... corbul... iar iepâraşii, tot iepâraşi co-conaşi.

Au doară credeai că Iisus a dorit ca aşa să asculte pe Tatăl ca făcându-şi o echipă de bucătari celebri să-i trimită în gLumea largă să-şi deschidă fiecare cea mai bună cantină din oraş, cel mai tare bistrou, şi cel mai strălucit restaurant chinezesc unde să servească specialitatea casei, specialitatea românească fireşte:

Ciorba de potroace cu caş-caval, sărm-ăluţe-n foi de min-ciunele cu gog-onele şi felul trei gog-oşi cu magi-un de m-ure... că doar orice e liber a mânca doar că trebuie să mulţumeşti... lui Dumnezeu.

Deci e clar, la voi s-a prins zvonul ăla, că cică Domnul a dat liber, a dat liber la păcate. Dar vă spun eu vouă, ala care a dat liber e dracool, şi numele lui de cod este poarta cea largă şi proorocool mincinos! Iar voi sunteţi nu fiii lui Avraam aşa cum vă pretindeţi supăraţi ci ştiţi voi pe cine aveţi voi drept tătictac... sau tătactic. Tictac-tictac şi odată boooom! Explodează infinitul saprofitul frumuşelaş aş atomic bombon de lapte învelit în staniol, aş păpa.

Aşa că nemulţumitului o să i se ia şi darul şi Harul... în sensul că ce-şi face omul cu mâna lui dacă nu ştie să aibă grijă de clanţă... se numeşte lucru manual de prostie, cartea răstălmicirilor şi vrăjitoriilor. Care fiind plină cu păcură amestecată cu pălincă şi ochiulhul desfrânat va lua foc şi nu se va mai stinge... că arde şi sub apă exact cum ard jărăgaiele stomacale după un vin prea acru amestecat cu lichior de vişine sălbatice.