Dragostea creştină, cea mai mare virtute teologică

[NECTARIE]

Păcatele împotriva dragostei sunt numite păcate împotriva Duhului Sfânt. Între aceste păcate sunt menţionate: pizmuirea aproapelui pentru harul ce i s-a împărtăşit, pentru sporul lui în fapte bune, precum şi neîndrumarea celor rătăciţi pe calea cea bună. Sf. Ap. Pavel menţionează pizmuirea aproapelui între fapte ale trupului şi arată că cine se face vinovat de acest păcat nu va putea moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Un alt păcat împotriva dragostei este nepocăinţa până la moarte şi nesocotirea darurilor lui Dumnezeu. Acest păcat este săvârşit de cel care, cu toate că este creştin, nu doreşte să folosească mijloacele puse la dispoziţie de Sf. Biserică pentru îndreptarea sa şi preferă să petreacă în păcate până la moarte, împotrivindu-se astfel lui Dumnezeu, „Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină“.