Increderea in propria persoana

[Marius22]

Increderea desavarsita in Dumnezeu nu inseamna negarea sau anularea increderii in propria persoana. Din contra, ma incred intr-un mod mai sanatos in mine, atunci cand ma stiu sub purtarea de grija a lui Dumnezeu, atunci cand dupa putere ma straduiesc si eu sa implinesc poruncile si voia Sa.

Vorbim numai de constatarea si afirmarea unui raport firesc, asemanator celui dintre copil si parinte.

Atat timp cat copilul ramane in "bratele parintesti" este lipsit de griji. Abia dupa ce le paraseste, incep grijile de multe feluri, si, pe cat creste increderea intru sine, apare riscul transformarii din "copil" in "fiu risipitor".

[costel]

Cat ramai la propriile tale puteri, multe lucruri sunt imposibil de realizat. De exemplu, nu iti poti iubi vrajmasii fara ajutorul lui Dumnezeu. Ni se cere sa nu ne incredem in noi, ca sa nu ramanem la propriile noastre puteri limitate. Cel care se increde in el, nu mai lasa loc pentru prezenta lui Dumnezeu in el.

Pe de alta parte daca firea noastra nu este curatita, atunci nici lucrarea noastra nu este curata si ea poate duce atat la caderea noastra cat si a altora in pacat. Iata un alt motiv pentru care omul nu trebuie sa ramana doar la increderea in sine, ci trebuie sa ceara ajutorul lui Dumnezeu.