Despre vraji si necazuri de la diavol. Povestea mea (2)

[Catisma]

Dacă stie cineva un preot din Bucuresti care face rugăciuni de exorcizare, dati-mi de veste.

Prefer în Bucuresti, pentru că cu cât mai aproape si mai repede, cu atât mai bine.

(Din păcate sunt prinsă cu munca si nu mă pot deplasa foarte departe; trebuie să încerc să-mi câstig pâinea, chiar asa, fără somn. E infernal.)

Vă multumesc. Doamne ajută.

[Catisma]

...Asta, atât cât sunt în stare să mai scriu aici si să mai ies afară din casă. S-ar putea ca ora „aceea” în care n-o să mai pot face nimic, să se apropie. Dar până ajung acolo, vreau să încerc tot ce se poate face. Deci, dacă stie cineva vreun preot exorcist în Bucuresti (sau prin împrejurimi - prin comunele învecinate, dar nu prea departe, că mi-e din ce în ce mai greu să mă deplasez, sunt obosită si mă clatin pe picioare), vă rog, spuneti-mi si mie.

Vă multumesc.

_____________________________________________
„Nu voi muri, ci vie voi fi, si voi povesti lucrurile Domnului.” (Acatistul Sf. Ciprian si Iustina)

Dumnezeu stie ce va fi.

[Juliaa]

Am trecut exact prin ce treci tu acum, asa ca te inteleg, stiu cum te simti, stiu ce inseamna sa nu te poti tine pe picioare de oboseala, sa ajungi sa-ti doresti o noapte linistita mai mult decat orice altceva.
In primul subiect scrii ca ai avut probleme ani de zile, ca ai vazut si ai simtit diverse lucruri. Nu stiu daca asta se mai intampla si in prezent (daca ai scris si nu am vazut, te rog sa ma ierti), dar daca mai ai parte si de alte manifestari (ciudate) in afara acelor zvacnete, e cazul sa te pui pe cautat prin casa. Incearca sa-ti amintesti daca ai primit vreun obiect de la cineva si daca nu ai incredere in persoana respectiva, mai bine arunca-l, indiferent cat de valoros este. Ce te sfatuiesc sa mai faci: sa cauti in perne si la pragurile casei si sub cel de la usa de la intrare, eu acolo am gasit tot felul de pene, de sfori innodate, de bucati de vesminte innodate cu fulgi si fire de par lungi femeiesti. Ce am facut eu: m-am spovedit, m-am impartasit, am mers la Liturghie, am cerut sfatul mai multor preoti, am incercat sa ajung cat mai des la Biserica, m-am rugat mult sa fiu iertata pentru greselile facute, m-am rugat pentru cei ce mi-au gresit mie. M-am agatat de rugaciune ca de un colac de salvare, m-am rugat mult, cat de mult am putut eu. Am facut multe slujbe acasa (Sfestanii, Moliftetele Sfantului Vasile, o slujba speciala pentru alungarea duhurilor rele, slujbe pentru binecuvantarea casei etc). Am avut o perioada de 3 luni in care saptamanal mi s-au facut acasa Moliftele Sfantului Vasile si Sfestanie. Am mers la Maslu.
Daca mai ai probleme de genul celor care spunei ca ti s-au intamplat in anii anteriori (ma refer la fenomenele ciudate), iti spun canonul pe care mi l-a dat un calugar de la Manastirea Frasinei: zilnic Acatistul Mantuitorului Iisus, Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul Sfantului Nicolae si Acatistul Sfantului Ciprian (cu tot cu rugaciunea de la sfarsit); mers regulat la biserica, la Liturghie, Masluri, Molifte, tinut posturile, spovedit, impartasit. Ce m-a mai ajutat pe mine foarte mult: Acatistul Sfantului Nectarie, Acatistul Sfantului Vasile, Acatistul Sfantului Gheorghe, Acatistul Sfantului Antonie, rugaciuni catre ingerul pazitor, catre Sfanta Paraschiva, catre Apostolul Andrei, catre parintele Arsenie Boca, rugaciuni multe catre Sfintii Arhangheli.
Revenind la zvacnete, le-am avut si eu timp de ani de zile. Cauza este una normala, stresul, nu se datoreaza demonilor sau atacurilor energetice. Cauta pe internet “hypnagogic jerks” sau “myoclonic jerks” (spasm mioclonic) si ai sa gasesti toate informatiile de care ai nevoie. Stiu ce simti, ma sculam de zeci de ori pe noapte, in clipa in care adormeam imi zvacnea mana, piciorul, capul, ma trezeam, adormem la loc, iar in clipa urmatoare o luam de la capat. Nopti intregi de chin, ma uitam la pat nu ca la un loc de odihna, ci ca la obiectul torturii mele, ajunsese sa imi fie frica sa ma mai culc, uram noaptea, nu intelegeam ce se intampla cu mine, am vorbit cu nenumarati preoti, am tinut tot felul de canoane, dar noptile mele erau si mai agitate. In afara acestor zvacnete, eu simteam si un fel de senzatie de electrocutare, care pleca din cap sau din dreptul inimii si se raspandea in tot trupul. Ai doua solutii: fie te duci la doctor si ii spui ca ai probleme cu somnul si descrii ceea ce simti (nu o sa te creada nimeni nebuna sau posedata, e un fenomen absolut normal), fie incerci niste pastile/ceaiuri naturale. Eu am ales a doua solutie, iti spun si ce am luat: Calciu ionic de la Rotta Natura, Magneziu de la Walmark, Emocalm (contine sunatoare, valeriana, lavanda etc), Passiflora. Am mai luat Rhodilon de la Calivita, dar acesta este mai scump. Fa bai calde, citeste ceva usor, asculta o muzica care iti da stare de bine. Plimba-te, vorbeste cu prietenii, daca poti ia-ti o vacanta de cateva zile si pleaca din Bucuresti. Cauta un naturopat bun sau mergi la un psiholog/psihiatru –am o prietena care a primit un tratament cu anxiolitice usoare, a urmat tratamentul cateva luni si acum este bine, nu a mai avut probleme din vara.
Spasmele acestea, fie ca sunt mioclonice, fie ca sunt hypnagogic jerk (nu stiu cum se numesc in romana) au de multe ori la baza un dezechilibru al calciului si al magneziului. Probabil ca tii posturile, asa ca nu m-ar mira sa ai si problema asta. Se ia mai intai calciu (incearca 10 zile), apoi 5 zile magneziu. Celelalte pastile din plante trebuiesc luate minim 3 luni, dar imbunatatiri ai sa simti in cateva zile. Probabil ca ti se pare o nebunie ce iti spun, tu vrei o solutie contra unui demon si eu iti vorbesc de calciu si medicamente din plante contra stresului. Iti repet, am trecut exact prin ceea ce treci tu acum. Ajunsesem sa dorm cu mainile sub perna, cu picioarele incolacite unul in jurul celuilalt si cu capul blocat cumva intre perna si perete, in speranta ca asa pot sa previn zvacnetele. Tot ce trebuie sa faci tu acum este sa te relaxezi. Daca poti, incearca sa iei magneziu chelat, e forma in care se absoarbe cel mai bine.
Iti scriu in continuare cateva din informatiile pe care le-am gasit pe internet, sper sa te ajute sa vezi lucrurile si din alta perspectiva. Textele gasite sunt in engleza, imi pare rau ca nu am gasit informatii in romana, le postez asa:
“"While this phenomenon happens to most everyone, studies have recently begun to link occurrences of “Hypnic jerks” to sleep anxiety, fatigue, and discomfort. People who are having trouble sleeping or can’t get comfortable in bed appear to experience the sensation more often throughout the night. It is especially more common with people who are trying to fight falling asleep or have deprived themselves of sleep for more than 24 hours.
Researchers believe that the lack of sleep from sleep anxiety or sleep deprivation confuses the muscles and the brain. The muscles continually attempt to relax and shut down for rest, while your brain remains awake creating continued “misinterpretations” of falling or loss of balance."

Citeste si aici:
http://www.wisegeek.com/what-is-a-hypnic-jerk.htm
“A hypnic jerk, or hypnagogic massive jerk, usually occurs just as we are falling asleep. People often describe it as a falling sensation or an electric shock, and it is a completely normal experience. It most commonly occurs when sleeping uncomfortably or over-tired. There has been little research done on the subject, but there are some theories as to why hypnic jerks occur.
When we drift of into sleep, the body undergoes changes in temperature, breathing and muscle relaxation. The hypnic jerk may be a result of the muscles relaxing. The brain misinterprets this as a sign of falling and signals our limbs to wake up; hence the jerking legs or arms.”

Aici:
http://www.wisegeek.com/what-is-a-myoclonic-jerk.htm
“A myoclonic jerk is an involuntary twitch of a muscle or muscles. It often occurs before a person falls asleep and is usually harmless, but it can also be a symptom of a serious disease. The jerking is either the result of a muscle contraction or the lapse of a contraction. Positive myoclonus is called a contraction, while negative myoclonus is called a relaxation.”

Si un forum medical cu numai cu probleme de genul asta:
http://www.wemove.org/cgi-bin/ultima...=0;DaysPrune=0

Ahh, sa nu uit, am luat si eu Somn Usor, dar au fost apa de ploaie, la mine nu au avut niciun efect. Si inca ceva, in general, pastilele naturiste /ceaiurile/tincturile se iau mai multe impreuna, ca sa-si potenteze efectul. Fa ce ti-am spus si in cateva zile ai sa dormi linistita. Daca nu observi nicio imbunatatire, mergi la medic, nu mai amana.

Iti doresc toate cele bune si Dumnezeu sa te ajute.

[Catisma]

Multumesc pentru mesaj, Julia, si sfaturile medicale sunt chiar utile pentru că am început să-mi pierd din forta fizică. Oboseala te ajunge.

Dacă citesti la începutul acestui al doilea thread (desi am mai spus eu asta si pe primul, dar înteleg că n-are lumea timp să citească si să retină tot ce-i acolo), am mentionat că problema depăseste cu mult chestiunea „zvâcnetelor”. Nu vreau să le descriu pe toate, pentru că nu vreau să provoc „sminteală”, mai ales printre cei mai tineri sau mai „nepătiti”, ca să spun asa.

Sincer, mi-as dori mult să fiu bolnavă, pentru că ar fi mult mai simplu. As urma un tratament si as sti o treabă. Din păcate, nu-i asa.

Problema nu poate fi privită izolat (de acord că ajunge să afecteze sănătatea, asta e o chestiune de bun-simt si o simt pe pielea mea) inclusiv numai din punct de vedere medical. Trebuie privită în context, cu tot ce am descris până acum - lipsa credintei, al mersului la biserică, spiritismul, vulnerabilitatea fată de întâlniri mai mult sau mai putin fericite. De acord că apar efecte de ordin medical, cum ar fi cele cauzate de privarea de somn. E la mintea cocosului.

Nu mă întelege gresit. Eu iau în considerare si sfaturile medicale, pentru că e normal să faci ceva si pe planul ăsta. [Îti multumesc pentru link-uri; stiu engleza (si m-am gândit si la simptomele de tipul ăsta - dar din păcate, nu prea se potrivesc decât partial cu ce am eu si nu prea au o logică globală, în cazul meu - rămân niste semne de întrebare foarte mari, pe care explicatiile medicale respective nu le rezolvă).]

Acestea fiind zise, am ajuns într-un punct în care mă gândesc la spitalizare. Practic, încet-încet, ajung în acelasi punct în care ajunsese persoana care avea probleme identice, acum mai multi ani. Nu pot să nu o pomenesc si probabil vouă vi se pare irelevant (dar dacă cititi primul thread cu atentie, poate faceti conexiunea) - ultima veste pe care am avut-o despre ea a fost că era în spital, într-o stare foarte proastă, numai pe sedative si nu mai stiu ce (am spus si asta pe primul thread) - una peste alta, plină de pilule si supusă unui tratament îndelungat, si nici o rezolvare. Nu am mai văzut-o lucrând de atunci si nici n-am mai auzit de ea (si ar fi fost o groază de ocazii, slavă Domnului, la câti ani au trecut si la câte actiuni mergem, iar lumea traducătorilor nu-i chiar asa de mare).

As mai vrea să adaug aici un aspect pe care n-am vrut să-l aduc în discutie, pentru că pur si simplu mi se pare că orice progres în zona asta trebuie tinut un pic personal, nu trebuie „trâmbitat” pe toate forurile. Acum, dacă tot a trecut, cred că pot să-l spun: astă-vară am fost la un părinte care mi-a dat un canon de 6 săptămâni. Din prima seară de când m-am întors acasă si am pus capul pe pernă, problemele s-au redus până aproape de zero. Pe tot timpul canonului, nu am avut decât o dată sau de două ori niste „deranjări” insesizabile. Atât de mici, că nici nu merită pomenite.

Efectul a fost instantaneu. Din păcate, părintele stă foarte departe si este greu de „prins” liber, pentru o întrevedere mai personală. E foarte asaltat de oameni - în fine, programul Sfintiei Sale e de asa natură, că nu poate fi abordat mai mult si mai constant. Îmi e si foarte greu să ajung la el.

As mai vrea să adaug că sunt un om linistit, n-am „stresuri”, nelinisti sau apăsări de nici un fel si nici n-am dus vreo viată dezordonată, agitată, prin discoteci sau nu stiu mai ce mediu zgomotos si solicitant. La mine în casă e liniste si a spune că trebuie „să evadez” din Bucuresti nu e chiar realist, pentru că am un mediu de lucru linistit si nu mă stresează nimeni. Dar chiar si asa, ies destul de des din Bucuresti - desi când am nopti extrem de grele, trag de mine enorm si e greu, din cauza lipsei de somn. De-asta mi-as si dori să găsesc pe cineva din Bucuresti care face exorcisme. Asta e. Sunt responsabilă pentru ceea ce mi se întâmplă, dar asta nu înseamnă că nu strig după ajutor.

Doamne-ajută.

[Juliaa]

Catisma,
Ti-am scris tocmai pentru ca pot sa inteleg foarte bine situatia ta, am avut si eu parte de tot felul de fenomene ciudate (nu stiu ce alt cuvant pot sa folosesc pentru ca sa le descriu). Pe scurt: probleme aveam de multa vreme, dar le-am ignorat ma gandeam ca sunt protejata, ca raul nu ma poate atinge –asta a fost cea mai mare greseala pe care am putut sa o fac, dar pe atunci nu stiam asta.
Situatia mea a degenerat in ani de zile, la fel ca tine, nici eu nu am luat masuri imediat. Se miscau lucrurile in casa, se auzeau pocnete care pareau ca vin de nicaieri, se stingeau lumini si se aprindeau singure, auzeam (nu numai eu, ci si alti membrii ai familiei) miorlaituri infioratoare, geamurile trozneau (pana atunci nu stiam ca sticla poate sa trozneasca, dar crede-ma ca asta auzeam, ma miram cum de nu cad geamurile in bucati). Aveam cosmaruri groaznice, visam cum sunt fugarita de demoni, cum cineva scrijeleste niste simbolurui necunoscute pe pielea mea. Auzeam cum cad picaturi de apa din tavan, se auzea foarte clar, parca am fi fost intr-o pestera. Mai auzeam cum cineva arunca cu pietricele mici, parca ar fi luat pumni intregi de prundis sa ii arunce pe parchet. Am inceput sa vedem prin casa o silueta neagra, ceva ce aducea cu un animal de talia unui caine de marime medie, cu urechi foarte lungi si ascutite. Chestia asta fugea peste tot cu o repeziciune nefireasca. Repet, nu am vazut-o numai eu, altfel as fi crezut ca sunt nebuna. Am chemat preotul, a facut Sfestanie, totul a fost bine o perioada, apoi a reinceput si mai agresiv. Dadeam cu agheazma si cu tamaie in fiecare zi, beam agheazma, foloseam mir, ma rugam, mergeam la biserica. Nu mai puteam sa dorm noaptea, ceea ce povestesc acum stiu ca pare de domeniul psihiatriei, nici eu nu as fi crezut ca e posibil. Ma simteam foarte rau, doctorii nu imi gaseau nimic, analizele ieseau bine. Imi era rusine sa mai spun ce simt, ce ma doare, ma inchisesem in mine. Omul cu care eram impreuna de 15 ani s-a s-a schimbat peste noapte, relatia s-a stricat si ne-am despartit. Cineva se aseza in pat langa mine, vedeam cum se indoaie salteaua sub greutate, se facea un frig nefiresc si (cu toate ca usa si geamurile erau inchise) parul din jurul fetei imi falfaia de parca cineva mi-ar fi suflat in fata aer rece. Am o pisca, ar fi trebuit sa o auzi cum facea cand sesiza “lucrul” ala prin casa, cum i se zbarlea blana pe ea, fornaind si urmarind-o peste tot. Eram aproape de colaps, imi petreceam noptile rugandu-ma, iar cand stateam in pat spuneam Tatal Nostru si imi faceam cruci cu limba. Pana nu am gasit nenorocirile din perne si de la praguri nu am avut liniste, dar sa nu-ti imaginezi ca situatia s-a linistit imediat, a durat destul de mult timp dupa aceea.

Am citit si primul thread, asa ca am vazut ce povestesti despre femeia aceea care ti se pare dubioasa. Ceea ce iti spun e strict parerea mea, eu una nu cred ca ea e sursa problemelor tale, cred ca era doar un om mai ciudat, poate avea probleme psihice sau poate ca ea chiar “vedea” anumite lucruri. Ca cineva sa iti dea viata peste cap trebuie fie sa se priceapa foarte bine, fie sa apeleze la alte persoane –si genul asta de servicii se platesc foarte, foarte scump. Chiar daca este vorba de femeia aceasta, singurul lucru pe care poti sa il faci este sa te rogi pentru ea, pentru sanatatea si pentru binele ei, asta este cea mai buna aparare si singura protectie pe care ti-o poti face impotriva raului.

Din felul in care ai descris acele zvacnete, ai manifestari identice cu ce am avut eu, cauta totusi pe google, intra pe forumul acela, rezerva-ti cateva zile in care sa citesti tot ce gasesti pe tema aceasta, poate gasesti ceva care sa te ajute. Nu ai de ce sa te gandesti la spitalizare, nu e ceva asa de grav, nu dispera, pastreaza-ti increderea!

Ce povestesti tu de canonul pe care l-ai primit, de linistea de care te-ai bucurat in perioada cat l-ai tinut … am trecut si eu prin aceeasi situatie, dar la mine doar primele nopti erau linistite, dupa care reincepea nebunia din casa. Incearca sa ajungi la manastirii Frasinei sau, daca nu ai timp, scrie o scrisoare si trimite catre staretul manastirii, stiu ca isi face timp sa raspunda cazurilor mai importante. Daca ai timp mergi la manastirea Cotmeana, stiu cateva persoane care si-au rezolvat problemele tinand canoanele date de parintele staret de acolo. La Cotmeana nu am ajuns, dar intentionez sa o fac.

Hai sa-ti povestec cum am aflat eu despre aceste “hypnagogic jerks” sau “myoclonic jerks”. Eram epuizata de oboseala, eram terminata, ajunsesem la limita, nu mai aveam nici resurse, nici putere, nu stiam incotro sa ma mai indrept si ce sa mai fac. Si mi-am facut singura un canon, am citit timp de 40 de zile Paraclisul Maicii Domnului la 12 noaptea, rugaciunea Sfintei Cruci, rugaciunea catre Ingerul Pazitor, o rugaciune catre Sfantul Arhanghel Mihail. In aceste 40 de zile m-am rugat si catre parintele Arsenie Boca sa ma indrume si sa ma lumineze si am citit de cateva ori si Acatistul Sfantului Nectarie. Nu m-am mai rugat pentru protectie si pentru indepartarea raului (asa cum faceam de obicei), m-am rugat pentru un singur lucru: sa mi se arate ce se intampla cu mine, ce trebuie sa fac, care este rezolvarea. Fix la jumatatea celor 40 de zile mi s-a dat raspunsul pe care il asteptam. Insa trebuie sa precizez ca la momentul cand s-a intamplat asta eu scapasem de toate ciudateniile din casa de ceva timp, era liniste ……

Preoti exorcisti sunt preotii care citesc Moliftele si slujbele de alungare a duhurilor necurate. Ti s-au citit Moliftele in casa? Daca nu, cheama un preot care sa o fac, explica-i situatia. Mergi la Zlatari, sfatuieste-te si cu preotul de acolo.

Eu sunt convinsa ca ai sa fii bine, ca se va rezolva totul, ca ai sa-ti regasesti linistea. Nu-ti pierde increderea. Si (daca inca nu ai facut-o) mergi la manastirea Radu Voda si roaga-te Sfantului Nectarie sa-ti dea ajutorul si sfaturile de care ai nevoie.

Iti doresc numai bine.

[Catisma]

În prealabil postat de Juliaa

Catisma,
Ti-am scris tocmai...–asta a fost cea mai mare greseala pe care am putut sa o fac, dar pe atunci nu stiam asta. Situatia mea a degenerat in ani de zile, la fel ca tine, nici eu nu am luat masuri imediat.

Si eu am ignorat ani de zile, dar pur si simplu pentru faptul că n-am dat importantă. Si eu la fel gândesc acum, că am gresit.

În prealabil postat de Juliaa

Se miscau lucrurile in casa [...] Am citit si primul thread, asa ca am vazut ce povestesti despre femeia aceea care ti se pare dubioasa. Ceea ce iti spun e strict parerea mea, eu una nu cred ca ea e sursa problemelor tale, cred ca era doar un om mai ciudat, poate avea probleme psihice sau poate ca ea chiar “vedea” anumite lucruri. Ca cineva sa iti dea viata peste cap trebuie fie sa se priceapa foarte bine, fie sa apeleze la alte persoane –si genul asta de servicii se platesc foarte, foarte scump.

Nu e nevoie să plătească nimic. „X” (cum am numit-o eu) nu era nici nebună, nici ciudată. Era pasionată de paranormal la un nivel maxim, as putea spune, era un mod de viată pentru ea. Având în vedere faptul că m-a invitat în ciudătenia ei si apoi s-a supărat pe mine, nu m-as fi mirat să aflu că se si ocupa cu practici oculte. Sunt foarte multe persoane si în România, si în străinătate, care se ocupă cu asa ceva. E probabil procedura cea mai simplă si mai rapidă din lume, aceea de a-ti pierde sufletul.

Mai târziu mi s-a confirmat această ipoteză, într-un mod mai degrabă remarcabil, vara trecută, cu un amănunt pe care părintele nu avea de unde să-l stie. Si mă opresc aici.

În prealabil postat de Juliaa

Chiar daca este vorba de femeia aceasta, singurul lucru pe care poti sa il faci este sa te rogi pentru ea, pentru sanatatea si pentru binele ei, asta este cea mai buna aparare si singura protectie pe care ti-o poti face impotriva raului.

Din câte am mai văzut, în sfaturile date de preoti, e bine nici măcar să nu te mai gândesti la persoana pe care o bănuiesti că ar fi făcut vrăji. La fel cum se zice: „să facă tot posibilul să nu aibă nici un contact cu persoana pe care o bănuieste că i-a făcut farmece, să nu primească nimic de la ea si să nu-i dea nimic” (din cărticica Acatistului Sf. Ciprian/Ed. Bunavestire), am văzut că sunt multi părinti care recomandă să nu mai ai de-a face nici în gând cu persoana respectivă. Se lasă în plata lui Dumnezeu, că El le stie si le chiverniseste pe toate. Pentru vrăjitori nu ne rugăm - fie si măcar pentru a ne proteja noi însine de orice „sensibilitate” din partea lui; căci se pare că „stiu” când sunt pomeniti... Asa că... Stii cum e vorba... cine s-a fript cu ciorbă, suflă si-n iaurt... E mai prudent.

În prealabil postat de Juliaa

Din felul in care ai descris acele zvacnete, ai manifestari identice cu ce am avut eu, cauta totusi pe google...eva asa de grav, nu dispera, pastreaza-ti increderea!

Nu e vorba de încredere; e vorba de a fi realisti. Trebuie să mă sustin cumva. Încă o dată, nu sunt numai zvâcnete; nu trebuie să ne cramponăm pe ele. Astea sunt numai supărări de „serie nouă”; paleta e foarte largă. Dar chiar si asa, înteleg că trebuie privite ca un simptom si trebuie să le „tratez”, ca să mă sustin, cumva. Apropo de „Somn usor”, asa e, nici un efect. Am mai luat o chestie, se numeste „Dormolin” - asa, pentru starea generală, nu pentru „a mă tine în somn”. Una peste alta, poti să iei orice, poti să-ti ascunzi mâinile sub pernă sau unde vrei, poti să faci acupunctură (cum îi venise ideea bietei maică-mii în seara asta), dacă vrea vrăjmasul să-ti facă tot felul de figuri, nu-l opreste nimic.

Multumesc pentru încurajări... Psihic eu zic că stau bine, având în vedere prin câte am trecut.

În prealabil postat de Juliaa

Ce povestesti tu de canonul pe care l-ai primit, de linistea de care te-ai bucurat in perioada cat l-ai tinut … am trecut si eu prin aceeasi situatie, dar la mine doar primele nopti erau linistite, dupa care reincepea nebunia din casa.

Da, la mine a fost liniste sase săptămâni. Nu-i de colo. Încă o dată, mă gândesc că desi avem multi de-a face cu lucruri din astea, situatia are niste variabile, de la caz la caz.

Plus ce mi-a spus părintele, foarte scurt, punctat si extraordinar de precis. M-a „luminat” brusc apropo de conditiile în care mi s-a întâmplat ce mi s-a întâmplat.

Ulterior am mai făcut si eu corelatii cu spiritismul meu, pentru că de multe ori trecem peste niste lucruri pe care din ignorantă sau superficialitate, nu le dăm importantă.

Ce as vrea să înteleg, în continuare, e ca la tine: de ce mi se întâmplă de atâta timp - si ce pot să fac. Poate mi-a dat Dumnezeu un „respiro” cu părintele de astă-vară; am mai avut câteva momente din astea, în viată (desi mult mai scurte). Încă nu m-am lămurit care-i voia Lui.

În prealabil postat de Juliaa

Incearca sa ajungi la manastirii Frasinei sau, daca nu ai timp, scrie o scrisoare si trimite catre staretul mana...e de parintele staret de acolo. La Cotmeana nu am ajuns, dar intentionez sa o fac.

Am să încerc. Am mai fost la mănăstiri si la biserici dar va trebui să găsesc iarăsi o modalitate... Eu fac un soi de „echilibristică” între aceste probleme si muncă, pentru că trebuie să si trăiesc... Sper să ajung. Vorba părintelui Arsenie Boca, să nu ne spunem planurile cu glas tare, că după aia ne pune piedici vrăjmasul.

În prealabil postat de Juliaa

Hai sa-ti povestec cum am aflat eu despre aceste “hypnagogic jerks” sau “myoclonic jerks”. Eram epuizata de oboseala, eram terminata, ajunsesem la limita, nu mai aveam nici resurse, nici puter...raspunsul pe care il asteptam. Insa trebuie sa precizez ca la momentul cand s-a intamplat asta eu scapasem de toate ciudateniile din casa de ceva timp, era liniste ……

Deci în urma rugăciunilor, ti s-a dat un semn că ai o problemă de sănătate, zvâcniri hipnagogice. Deci medicală sau nemedicală, poltergeist sau zvâcnete hipnagogice, tot printr-un canon ai scăpat. Si încă unul personal. Mi se pare foarte interesant ce spui.

Sau e un mod ocolit prin care Dumnezeu ne trece prin niste suferinte, ca să ne rugăm si să ne apropiem de el, după care ne spune: uite, măi, de fapt, ce-ai avut. Eu nu-L scot niciodată din ecuatie si mă bucur că nici tu nu L-ai scos.

Oricum, e experienta ta si mă bucur că ai împărtăsit-o aici. Am primit foarte multe mesaje asemănătoare cu al tău, iar cei care mi le-au trimis nu păreau să le fi făcut publice. Oricum, forumul e plin, si-asa, de relatări de felul ăsta, pentru cine are curiozitatea si răbdarea să le parcurgă.

În prealabil postat de Juliaa

Preoti exorcisti sunt preotii care citesc Moliftele si slujbele de alungare a duhurilor necurate. Ti s-au citit Moliftele in casa? Daca nu, cheama un preot care sa o fac, explica-i situatia. Mergi la Zlatari, sfatuieste-te si cu preotul de acolo.

Am făcut Sfestanie si molifte în casă, da. Am mai mers si la biserici si la preoti.
Chestia e că nu mai am timp de recomandări; simt că timpul e pretios si nu îmi mai pot permite „încercări”; să încercăm si-asa. Am nevoie de ceva drastic, final. În paralel cu urmarea unui tratament, ori fac un canon de una singură, ca tine, ori îl tin pe cel pe care-l am, dacă nu dau de-un om puternic (asa cum mi-a spus un alt părinte, odată), nu stiu ce-as mai putea face. Dar revin la ideea initială: totu-i o lectie si Dumnezeu singur stie când ne iartă.

În prealabil postat de Juliaa

Eu sunt convinsa ca ai sa fii bine, ca se va rezolva totul, ca ai sa-ti regasesti linistea. Nu-ti pierde increderea. Si (daca inca nu ai facut-o) mergi la manastirea Radu Voda si roaga-te Sfantului Nectarie sa-ti dea ajutorul si sfaturile de care ai nevoie.

Iti doresc numai bine.

Am să fac si asta, Julia, uite, am fost de multe ori, dar la Sf. Nectarie nu m-am rugat încă. Multumesc. Doamne-ajută.

Îti multumesc pentru sugestii si pentru „povestea” ta. Sper să ajung si eu la o concluzie si la un final, pentru că mi-e foarte greu. Ca să închei pentru seara asta, vă mai spun încă o dată: aveti grijă la ce fac copiii vostri si nu-i lăsati să aibă de-a face cu horoscoapele, spiritismul, vrăjiitoria si nimic de acest gen. Nu-i o glumă!

[Catisma]

Până nu uit, as vrea să spun că de când am întâlnit-o pe respectiva, m-am mutat de câteva ori. Problema „călătoreste” cu mine; nu tine de loc, nu se mai pune problema că am „obiecte ascunse” pe lângă casă/apartament. Indiferent unde sunt, în tară sau chiar si în afara tării, am aceleasi necazuri. Pot să fiu aici sau la Polul Nord; nu contează.

În al doilea rând, as vrea să subliniez (încă o dată) aici un lucru, în caz că mai citesc si altii si-si mai pun întrebări pe tema asta: problema vrăjitoriei, a spiritismului sau a paranormalului în general nu este o glumă. Această fată inconstientă avea problemele pe care le am eu acum, datorită faptului că se ocupa „până-n gât”, ca să spun asa, cu paranormalul. Am mai spus asta, era încă la putin timp după 89 si multi români nu eram „dusi la biserică” (nu sunt nici acum). Este foarte grav!

Eu sunt în acest necaz tot din cauza asta. Am făcut spiritism în adolescentă. Din prostie, din nestiintă, din tinerete, nu contează. Am făcut. Este foarte grav. Pentru că (iarăsi un comentariu pe care l-am primit de la un părinte-staret, dar care e de bun-simt, toată lumea cred că-l stie) atunci când faci spiritism, deschizi niste porti nebănuite, către niste duhuri de un fel de care nu ai habar; niste porti pe care-ti va fi foarte greu să le închizi la loc. Practic, te expui la niste lucruri extrem de grave.

Nu minimalizati importanta acestor greseli. Eu la ora când am întâlnit-o, mă potolisem cu lecturile ozenistice (mă pasionase domeniul ăsta) si interesul meu scăzuse foarte mult în paranormal sau altceva. De fapt, la modul în care era pasionată această fată, nu fusesem niciodată de domeniul ăsta. Întotdeauna mi-am păstrat o mică filosofie a mea: „mortii cu mortii, viii cu viii”; asta-mi plăcea să spun întotdeauna. Am rămas un pic surprinsă să văd că era atât de „prinsă” în mrejele astea, la modul cel mai serios.

Problema mea a fost că după ce că aveam precedentul cu spiritismul, nici habar nu aveam de biserică. Eu n-am stiut ce-i aia să mergi la spovedit si împărtăsit, până-n 2006. Am mai spus-o si o repet: am fost ca o casă cu usile deschise, pentru aceste probleme. Vulnerabilitate totală. Tintă vie. Aviz amatorilor.

Primele fraze cu care începe fiecare cărticică de rugăciuni sau povătuiri în caz de farmece spun asa: „crestinul care merge regulat la biserică, care tine post, care se spovedeste/împărtăseste, care face milostenie si în general duce o viată crestinească nu este atins de vrăji sau farmece”. Pe mine nu m-a găsit asa întâlnirea cu această ocultă supărăcioasă. Dimpotrivă, făcusem si eu niste năzbâtii, la viata mea! Nemaivorbind că nu aveam „nici o treabă” cu biserica.

[Catisma]

Mai erau câteva lucruri de care mi-am amintit...

În prealabil postat de Juliaa

Daca ai timp mergi la manastirea Cotmeana, stiu cateva persoane care si-au rezolvat problemele tinand canoanele date de parintele staret de acolo. La Cotmeana nu am ajuns, dar intentionez sa o fac.

De ce mai vrei să te duci acolo? Ai terminat cu problemele, sau tot nu ai terminat?

În prealabil postat de Juliaa

Si mi-am facut singura un canon, am citit timp de 40 de zile Paraclisul Maicii Domnului la 12 noaptea, rugaciunea Sfintei Cruci, rugaciunea catre Ingerul Pazitor, o rugaciune catre Sfantul Arhanghel Mihail. In aceste 40 de zile m-am rugat si catre parintele Arsenie Boca sa ma indrume si sa ma lumineze si am citit de cateva ori si Acatistul Sfantului Nectarie. Nu m-am mai rugat pentru protectie si pentru indepartarea raului (asa cum faceam de obicei), m-am rugat pentru un singur lucru: sa mi se arate ce se intampla cu mine, ce trebuie sa fac, care este rezolvarea. Fix la jumatatea celor 40 de zile mi s-a dat raspunsul pe care il asteptam. Insa trebuie sa precizez ca la momentul cand s-a intamplat asta eu scapasem de toate ciudateniile din casa de ceva timp, era liniste…

Asta îmi aminteste de primăvara trecută, când am lansat mesajul meu disperat aici, si când, căutând prin cărti si încercând să găsesc o solutie, mi-am făcut si eu un canon al meu. Citeam rugăciunile respective în fiecare noapte, cu toată tracasarea. Unii (pe thread) au comentat că de ce mă iau după părintele cutare, altii că de ce fac de capul meu, fără dezlegare (am explicat de mai multe ori că am dezlegare), apoi altii, că să mă potolesc, că mă agit prea mult. Una peste alta, toate aceste sfaturi, fiecare după cum îl taie capul, pot fi si tot atâtea ispite. Sunt multe lucruri derutante în toată masa asta de păreri, inclusiv similitudinile mai mult sau mai putin fortate dintre cazuri.

Si încă câteva gânduri de 5 dimineata (...am început să scriu pe la 5; acum e 6):

Îmi vine în minte un exemplu, un detaliu, apropo de un comentariu al meu mai vechi, că e foarte important să găsesti un părinte cu care să ai un dialog, un raport personal, si fată de care să faci ascultare. Pentru că numai în acest raport lucrează productiv taina. Se spune că nu e bine să citesti rugăciunea de la sfârsitul Acatistului Sf. Ciprian. Vreau să spun că din momentul în care am primit canonul - care include si citirea Acatistului complet al Sf. Ciprian, deci si temuta rugăciune de la sfârsit - n-am avut nici o problemă.

Poate-i un detaliu mic, poate nu contează, pentru cine priveste din afară. Cel mai bine ne vorbeste Dumnezeu fiecăruia, personal, prin experientele noastre personale. La fel si rolul acelei nefericite în necazul meu. Eu nu m-am dus la nici un părinte cu fraza: „stiti, părinte, mi s-au făcut vrăji, e o tipă care a făcut asa si-asa...”. (Până acum vreo trei ani, încă mi se mai părea incredibilă posibilitatea asta, chit că mi-o mai sugerase un părinte.) M-am dus doar spunându-le preotilor necazurile mele din timpul noptii. Ideea vrăjilor s-a desprins pe parcurs, după ce unul din părintii cu care am discutat m-a făcut, efectiv, să privesc mai cu atentie în trecut si să văd care ar fi momentul „declansator”, pentru că nu i s-a părut deloc normal ce mi se întâmplă.

Cât despre fată, repet... Îmi pare rău că trebuie s-o spun, între speculatiile si opiniile personale ale unor oameni mai mult sau mai putin apropiati, care „nu sunt de părere” că această persoană a jucat un rol în necazul meu, prefer să-l cred pe părintele la care am fost astă-vară. Plus niste detalii pe care nu e cazul să le mai discut aici.

Si încă un gând despre „zvâcnituri” - în textele respective sunt descrise ca simptome de relaxare involutară a muschilor, în timp ce adormi. La mine (una la mână, am mai spus, nu a fost si nu este vorba doar de zvâcnituri) sunt o multime de lucruri care s-au întâmplat (pe vremea când mai dormeam noapte „plină” si chiar si acum), după ce adorm, atunci când sunt în plin somn, când dorm de o bucată bună de timp.

Mi se pare foarte straniu si lipsit de sens ca un organism zdrobit de oboseală să-si dea palme si se trezească singur, ca să zic asa. Oricât ai fi de nevricos, după 24 de ore, după 48 de ore în care ai avut o bătaie de joc de odihnă, pur si simplu pici, nici muschii nu mai au chef de contractii involuntare.

Asta asa, ca mic comentariu la o problematică foarte diversă, pe care nu vreau să o prezint aici, că nu vreau să sperii si nici n-am timp acum. Sunt ani multi, plini de tot felul de lucruri.

În definitiv, nici descrierea ta, Juliana, nu mi se pare atât de transantă. Faptul că ai trecut de niste lucruri stranii „aflând” prin rugăciune că trebuie să iei un anume tratament nu demonstrează nimic, în definitiv.

Poti să pui lucrurile în oglindă si ele se suprapun perfect, indiferent din ce unghi privim, si ajungem tot acolo: dacă vrem să le spunem boală, atunci demonii asta sunt. Dacă vrem să-i numim demoni, atunci boala asta e. Tot aia e. Cu alte cuvinte, boala, care este întotdeauna adusă de niste energii negative (ca să ne exprimăm mai new-age-istic, asa), sau „vrăjmasii” care ne găsesc vunerabili si ne slăbesc sănătatea, din cauza asta.

În ambele cazuri, am permis accesul...

Doamne ajută.

[Juliaa]

Catisma,
Te-am sfatuit sa te rogi pentru femeia aceea pentru ca asa mi s-a spus si mie sa procedez cu persoana care se “ocupa” de mine. Nu unul, ci toti preotii si calugarii cu care am vorbit mi-au spus sa ma rog pentru ea, sa nu imi fie teama de ceea ce face, sa nu o urasc. Si acesta este si sfatul pe care ni-l da Iisus, sa ii iubim pe vrajmasii nostri si sa ne rugam pentru ei. Stiu ca ideal e sa pui distanta intre tine si astfel de persoane, dar uneori nu se poate sa faci asta, poate fi vorba de cineva din familie, de un coleg/a de serviciu sau de un vecin, asa ca esti obligat sa ramai pe loc si sa lupti cu armele pe care le ai la indemana. Asta e fost situatia mea, tu procedeaza asa cum crezi ca e mai bine pentru tine, asa cum ai fost sfatuita.

Nu mai am probleme, la Cotmeana vreau sa ajung pentru mine, pentru sufletul meu, pentru ca simt ca mi-ar face bine.

Imi pare rau ca nu te pot ajuta mai mult, mi-as fi dorit sa pot face ceva pentru tine, pentru linistea ta. Daca te hotarasti sa mergi la Zlatari, parintele vorbeste cu oamenii joia dupa-amiaza, de la ora 5 (cel putin asta era programul pana acum un an si jumatate).

Iti doresc numai bine.