Despre vraji si necazuri de la diavol. Povestea mea (2)

[Catisma]

Când părintele Arsenie Papacioc spunea "cu dracul nu se stă de vorbă!", spune chiar părintele în materialul respectiv, se referă la atacuri de orice tip. De acord, năluciri şi cum mai vreţi să le numiţi sau ce preferaţi să consideraţi - intră şi ele. Dar intră şi atacuri demonice de orice grad. Ortodoxia e mai simplă şi mai puţin metaforică decât credem. Părintele vorbeşte clar, fără portiţe multiple de interpretare. Nici n-ar avea sens să facă altfel. Tot el spune clar că există îngeri şi demoni. A gândi altfel înseamnă că degeaba ne numim ortodocşi şi ne furăm căciula singuri.

Dacă mai ţineţi minte, părintele Arsenie Boca a avut o viziune în care i s-a spus că în vremurile din urmă, una din înşelările vrăjmaşului va fi să-i facă pe oameni să creadă că diavolul nu există. Exact către asta se şi tinde, dacă observaţi atent - inclusiv printre credincioşi. Sunt mulţi care preferă să expedieze problema ca fiind "metafore" sau "interpretări". Ortodoxia nu e un teren nebulos.

Mă bucur că i-aţi menţionat pe părinţii Arsenie Papacioc şi părintele Arsenie Boca. Sunt printre părinţii mei preferaţi.

[Catisma]

...Şi stau de vorbă cu Hristos. Eu cred că e un lucru elementar, căci unde ne putem îndrepta pentru ajutor, decât către El? Eu ce tot spun de atâtea luni, inclusiv pe thread-ul celălalt şi tot timpul, şi acum câteva minute?

Am o rugăminte: dacă nu citiţi tot ce am scris sau vi se pare greu să faceţi o sinteză pe baza relatării mele, vă rog frumos de tot, nu mă mai amărâţi. Că şi aşa am destule.

[heaven]

Eu as vrea sa te intreb ceva,avand in vedere ca ai scris un lucru absolut firesc,anume ca ii ceri lui Hristos sa te ierte:tu te-ai iertat pe tine?

[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de heaven

Eu as vrea sa te intreb ceva,avand in vedere ca ai scris un lucru absolut firesc, anume ca ii ceri lui Hristos sa te ierte:tu te-ai iertat pe tine?

Da ai dreptate ar trebui sa se ierte si pe sine, daca s-a cercetat pe sine si stie ca a lepadat acele rataciri de spiritism sau altele despre care numai ea poate sti daca a facut sau nu. Ca daca vrea sa aiba pace cu Dumnezeu si cu semenii mai intai trebuie sa aiba pace cu sine insasi.

Tot Parintele Arsenie Papacioc spunea ca "Sa nu credeti ca Dumnezeu sta cu satarul in mana sa ne pandeasca - ai gresit ţac!"

Dumnezeu nu este ca un tiran care vrea sa sperie lumea pt a tremura de frica inaintea Lui. Din pacate multi asa Il vad. A gresi este omeneste mai ales ca nu suntem desavarsiti, daca am fi fost desavarsiti nu ar mai fi fost nevoie ca Dumnezeu Tatal sa trimita in lume pe Dumnezeu Fiul pentru a se jertfi pe cruce pt a da sanse de mantuire lumii si Dumnezeu stie acest lucru ca suntem oameni si fiecare avem neputintele noastre insa "ceea ce la om e cu neputinta, e cu putinta la Dumnezeu". El, Dumnezeu vrea altceva de la noi vrea, vrea o prezenta continua -(cum spunea Parintele Arsenie Papacioc), sa nu fim absenti, nadejdea noastra sa fie spre EL, sa fim cu mintea la Dumnezeu, sa ne recunoastem pacatele noastre sa fim constienti de ele sa le martusrisim (sa ne spovedim) si sa ne pocaim ci sa nu ne punem nadejdea in fortele noastre ci in ajutorul Lui ca "Fara Mine nu puteti face nimic", spune. Nu de Dumnezeu trebuie sa-i fie frica omului, ca Dumnezeu nu este ca un bau-bau care sperie lumea, NU, ci omului tebuie sa-i fie fica de a savarsi pacatul inaintea lui Dumnezeu. Pentru ca nu Dumnezeu ne va osandi ci pacatele, si faptele noastre cele rele vor avea putere sa ne arunce in chinurile cele vesnice. Dar daca iti pasa de mantuirea ta si incerci sa lucrezi pentru mantuirea sufletului tau, dar se intampla sa cazi, Dumnezeu iti intelege neputinta, si chiar daca nu ai facut tocmai asa cum ar fi trebuit El se bucura cand vede ca iti pasa si te straduiesti sa faci ceva pentru Imparatia Cerurilor. Cum spunea Parintele Arsenie Papacioc; la fel cum mama care are un copil mic si incearca sa faca si el primii pasi dar cade lovindu-se fara sa moara, il ia apoi si il saruta ca a cazut fara sa moara, cu atat mai mult Dumnezeu care ne cunoaste pe fiecare mai bine decat ne cunoastem noi insine nu va sta fara sa nu ne ajute sau ne incurajeze, important este sa vada ca noua ne pasa si vrem sa lucram pentru mantuirea sufletelor, insa daca suntem indiferenti atunci si Dumnezeu se departeaza de noi pentru ca El ne-a facu liberi si nu mantuieste pe nimeni cu forta. Cum spunea altcineva cand faci un pas catre Dumnezeu, El face 100 catre tine.

Paintele Arsenie Boca spune asa: "Pãcãtosii au un prieten, pe Iisus. Din momentul in care cunosti cã esti pãcãtos, te-ai schimbat din vrãjmasul lui Dumnezeu in prietenul lui Dumnezeu."

Si Mantuitorul Hristos spune la fel in Evanghelie ca nu a venit in lume pentru cei drepti ci pentru cei pacatosi ca nu cei drepti au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi.

Exista doua categorii de oameni: unii care iau pacatele prea usor, si ajung sa de-a frau liber la pacat sau sa se poarte cu semenii lor cum au ei chef.
Ci mai exista a doua categorie care atunci cand gresesc se culpabilizeaza atat de mult incat nu se mai pot bucura de viata ca dar al lui Dumnezeu si de nimic din cele create de Dumnezeu, ei stau int-o tensiune/incordare psihica si sufleteasca continua si astfel ajung sa cada in deznadejde, nemaivazand nadejedea si mila in Dumnezeu si il va pe Dumnezeu ca pe un tiran fara mila pentru ca vrajmasul le intuneca mintea incat ajung sa-si iasa din minti si in cele din umra apuca pe alte cai, iar starea lor cea de pe urma este mai grava decat cea dintai.

Acestea sunt extremele.

Bineinteles ca mai exista si a treia categorie formata din oameni care merg pe calea de mijloc, ei sunt aceia care au dreapta socoteala insa sunt foarte putin in comparatie cu restul, mai ales in zilele noastre.

Intotdeauna Sfintii Parintii au considerat calea de mijloc a fi cea mai buna. Extremele de orice fel sunt intotdeauna de la vajmasul mantuirii.

Vedeti aici si Parintele Arsenie Papacioc video despre suferinta: http://www.youtube.com/watch?v=ODCzqsneuq8

Numai bine!

[Mihailc]

Catisma, atâtea sfaturi ai primit de se sperie şi dracul ăla nesimţit de-ţi tot face probleme. Ce pot să-ţi spun eu e faptul că un duhovnic bun face cât mii de sfaturi "teoretice". Şi nu în sensul că face duhovnicul o scamatorie de fug dracii de la uşa ta. E vorba aici de o pregătire pentru războaie pe termen lung, între care problemele tale figurează la rubrica "între altele". Poate că ţi-ar prinde bine nişte prieteni cu care să ai comuniune reală. Dar mă abţin de la sfaturi şi cred că răbdarea necazului te va face mai puternică şi toate le rabzi spre binele tău.

[Suzana]

cum iti mai este, Catisma?

[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de Catisma

Când părintele Arsenie Papacioc spunea "cu dracul nu se stă de vorbă!", spune chiar părintele în materialul respectiv, se referă la atacuri de orice tip. De acord, năluciri şi cum mai vreţi să le numiţi sau ce preferaţi să consideraţi - intră şi ele. Dar intră şi atacuri demonice de orice grad. Ortodoxia e mai simplă şi mai puţin metaforică decât credem. Părintele vorbeşte clar, fără portiţe multiple de interpretare. Nici n-ar avea sens să facă altfel. Tot el spune clar că există îngeri şi demoni. A gândi altfel înseamnă că degeaba ne numim ortodocşi şi ne furăm căciula singuri.

V-am scris si despre ganduri, cititi mai cu atentie comentariul. Si nu este nimic metaforic. Toate aceste sfaturi sunt din experienta Sfintilor Painti care au dus lupte grele cu vrajmasul in razboiul nevazut si pe care ei le-au trait
Acestea ar trebui sa le cunoasca toti crestinii ortodocsi pentru ca vrajmasul manutuirii nu este de ieri de azi, ci are o experienta de mii de ani, i-au trecut "pin mana" generatii peste generatii si si-a multiplicat metodele de amagire. Este desavarsit in rautate de o "inteligenta luciferica" cum s-a mai spus. Antihist va fi uraciunea putiiirii care prin metodele sale va lua mintile oamenilor. Cea mai mare parte din locuitorii planetei il vor vedea ca pe un geniu, le va lua mintile si-i va face sa i se inchine. Cele mai putenice arme ale lui vor fi fariseismul-fatarnicia, adica va juca un crestinsim teatral, apoi tulburarea oamenilo care este hrana lui,
Sfantul Nil Athonitul a profetit despre antihrist ca:

"La inceput se va arata bland, ca sa plece popoarele la inselaciunea lui, si sa-l puna imparat. De asemenea, se va arata cu pace si smerenie, ca sa i se inchine toti, fiindca hrana lui Antihrist este tulburarea oamenilor; caci, cand se vor tulbura oamenii, atunci el se va bucura."

Si cea mai perciculoasa arma vor fi nalucirile cu ajutorul carora va face pe lume sa creada ca el este hristos si va cere sa i se slujeasca ca lui Dumnnezeu.

Cu aceasta arma din urma va insela chiar si dintre cei alesi