Despre vraji si necazuri de la diavol. Povestea mea (2)

[Catisma]

Mai erau câteva lucruri de care mi-am amintit...

În prealabil postat de Juliaa

Daca ai timp mergi la manastirea Cotmeana, stiu cateva persoane care si-au rezolvat problemele tinand canoanele date de parintele staret de acolo. La Cotmeana nu am ajuns, dar intentionez sa o fac.

De ce mai vrei să te duci acolo? Ai terminat cu problemele, sau tot nu ai terminat?

În prealabil postat de Juliaa

Si mi-am facut singura un canon, am citit timp de 40 de zile Paraclisul Maicii Domnului la 12 noaptea, rugaciunea Sfintei Cruci, rugaciunea catre Ingerul Pazitor, o rugaciune catre Sfantul Arhanghel Mihail. In aceste 40 de zile m-am rugat si catre parintele Arsenie Boca sa ma indrume si sa ma lumineze si am citit de cateva ori si Acatistul Sfantului Nectarie. Nu m-am mai rugat pentru protectie si pentru indepartarea raului (asa cum faceam de obicei), m-am rugat pentru un singur lucru: sa mi se arate ce se intampla cu mine, ce trebuie sa fac, care este rezolvarea. Fix la jumatatea celor 40 de zile mi s-a dat raspunsul pe care il asteptam. Insa trebuie sa precizez ca la momentul cand s-a intamplat asta eu scapasem de toate ciudateniile din casa de ceva timp, era liniste…

Asta îmi aminteste de primăvara trecută, când am lansat mesajul meu disperat aici, si când, căutând prin cărti si încercând să găsesc o solutie, mi-am făcut si eu un canon al meu. Citeam rugăciunile respective în fiecare noapte, cu toată tracasarea. Unii (pe thread) au comentat că de ce mă iau după părintele cutare, altii că de ce fac de capul meu, fără dezlegare (am explicat de mai multe ori că am dezlegare), apoi altii, că să mă potolesc, că mă agit prea mult. Una peste alta, toate aceste sfaturi, fiecare după cum îl taie capul, pot fi si tot atâtea ispite. Sunt multe lucruri derutante în toată masa asta de păreri, inclusiv similitudinile mai mult sau mai putin fortate dintre cazuri.

Si încă câteva gânduri de 5 dimineata (...am început să scriu pe la 5; acum e 6):

Îmi vine în minte un exemplu, un detaliu, apropo de un comentariu al meu mai vechi, că e foarte important să găsesti un părinte cu care să ai un dialog, un raport personal, si fată de care să faci ascultare. Pentru că numai în acest raport lucrează productiv taina. Se spune că nu e bine să citesti rugăciunea de la sfârsitul Acatistului Sf. Ciprian. Vreau să spun că din momentul în care am primit canonul - care include si citirea Acatistului complet al Sf. Ciprian, deci si temuta rugăciune de la sfârsit - n-am avut nici o problemă.

Poate-i un detaliu mic, poate nu contează, pentru cine priveste din afară. Cel mai bine ne vorbeste Dumnezeu fiecăruia, personal, prin experientele noastre personale. La fel si rolul acelei nefericite în necazul meu. Eu nu m-am dus la nici un părinte cu fraza: „stiti, părinte, mi s-au făcut vrăji, e o tipă care a făcut asa si-asa...”. (Până acum vreo trei ani, încă mi se mai părea incredibilă posibilitatea asta, chit că mi-o mai sugerase un părinte.) M-am dus doar spunându-le preotilor necazurile mele din timpul noptii. Ideea vrăjilor s-a desprins pe parcurs, după ce unul din părintii cu care am discutat m-a făcut, efectiv, să privesc mai cu atentie în trecut si să văd care ar fi momentul „declansator”, pentru că nu i s-a părut deloc normal ce mi se întâmplă.

Cât despre fată, repet... Îmi pare rău că trebuie s-o spun, între speculatiile si opiniile personale ale unor oameni mai mult sau mai putin apropiati, care „nu sunt de părere” că această persoană a jucat un rol în necazul meu, prefer să-l cred pe părintele la care am fost astă-vară. Plus niste detalii pe care nu e cazul să le mai discut aici.

Si încă un gând despre „zvâcnituri” - în textele respective sunt descrise ca simptome de relaxare involutară a muschilor, în timp ce adormi. La mine (una la mână, am mai spus, nu a fost si nu este vorba doar de zvâcnituri) sunt o multime de lucruri care s-au întâmplat (pe vremea când mai dormeam noapte „plină” si chiar si acum), după ce adorm, atunci când sunt în plin somn, când dorm de o bucată bună de timp.

Mi se pare foarte straniu si lipsit de sens ca un organism zdrobit de oboseală să-si dea palme si se trezească singur, ca să zic asa. Oricât ai fi de nevricos, după 24 de ore, după 48 de ore în care ai avut o bătaie de joc de odihnă, pur si simplu pici, nici muschii nu mai au chef de contractii involuntare.

Asta asa, ca mic comentariu la o problematică foarte diversă, pe care nu vreau să o prezint aici, că nu vreau să sperii si nici n-am timp acum. Sunt ani multi, plini de tot felul de lucruri.

În definitiv, nici descrierea ta, Juliana, nu mi se pare atât de transantă. Faptul că ai trecut de niste lucruri stranii „aflând” prin rugăciune că trebuie să iei un anume tratament nu demonstrează nimic, în definitiv.

Poti să pui lucrurile în oglindă si ele se suprapun perfect, indiferent din ce unghi privim, si ajungem tot acolo: dacă vrem să le spunem boală, atunci demonii asta sunt. Dacă vrem să-i numim demoni, atunci boala asta e. Tot aia e. Cu alte cuvinte, boala, care este întotdeauna adusă de niste energii negative (ca să ne exprimăm mai new-age-istic, asa), sau „vrăjmasii” care ne găsesc vunerabili si ne slăbesc sănătatea, din cauza asta.

În ambele cazuri, am permis accesul...

Doamne ajută.

[Juliaa]

Catisma,
Te-am sfatuit sa te rogi pentru femeia aceea pentru ca asa mi s-a spus si mie sa procedez cu persoana care se “ocupa” de mine. Nu unul, ci toti preotii si calugarii cu care am vorbit mi-au spus sa ma rog pentru ea, sa nu imi fie teama de ceea ce face, sa nu o urasc. Si acesta este si sfatul pe care ni-l da Iisus, sa ii iubim pe vrajmasii nostri si sa ne rugam pentru ei. Stiu ca ideal e sa pui distanta intre tine si astfel de persoane, dar uneori nu se poate sa faci asta, poate fi vorba de cineva din familie, de un coleg/a de serviciu sau de un vecin, asa ca esti obligat sa ramai pe loc si sa lupti cu armele pe care le ai la indemana. Asta e fost situatia mea, tu procedeaza asa cum crezi ca e mai bine pentru tine, asa cum ai fost sfatuita.

Nu mai am probleme, la Cotmeana vreau sa ajung pentru mine, pentru sufletul meu, pentru ca simt ca mi-ar face bine.

Imi pare rau ca nu te pot ajuta mai mult, mi-as fi dorit sa pot face ceva pentru tine, pentru linistea ta. Daca te hotarasti sa mergi la Zlatari, parintele vorbeste cu oamenii joia dupa-amiaza, de la ora 5 (cel putin asta era programul pana acum un an si jumatate).

Iti doresc numai bine.

[Catisma]

Te înteleg dar repet, mie mi s-a spus altceva.
E vorba de a nu te mai gândi la persoană, nu de a o urî. Nu e acelasi lucru. Iar la mine, am mai spus, nu e vorba de cineva din familie, deci am si „luxul” de a fi rupt relatiile cu totul si de a nu fi obligată să o văd, în nici un fel.

Asa este, dacă te-au sfătuit să te rogi, este situatia ta si sfaturile care ti s-au dat tie.

Însă în principiu, sfatul de a nu te mai gândi la persoana care face vrăji mi se pare că are fundamentul ei de bun-simt; nu există degeaba. Pentru vrăjmasi te rogi în mod coerent si clar, ca să spun asa; în cazul unor oameni care-si pun în pericol propria mântuire, cum ar fi vrăjitorii, sinucigasii, practicantii yoga sau mai stiu eu ce alte păcate în care persoana se bagă cu bună stiintă, si care îi pericilitează clar existenta în vesnicie, nu ne băgăm, se lasă în judecata lui Dumnezeu. Repet, asta nu înseamnă că-i urâm.

Explicatia e faptul că ar fi un semn de arogantă să ne rugăm lui Dumnezeu în aceste cazuri - e ca si cum i-am spune noi să-i salveze. Stie El mai bine ce să facă cu ei - inclusiv mântuirea; în poate salva. Dar e bine să ne vedem de ale noastre. Personal, cu „X” nu se putea dialoga si sfatul mi se pare foarte potrivit în cazul meu. Dacă a făcut o dată ce-a făcut, fără scrupule, nu mai stau si eu în preajma ei să o provoc/smintesc, si cu atât mai putin să fac conversatie cu ea, cum îmi recomanda cu totul candid si naiv o tânără, pe primul thread.

Îti doresc si eu numai bine si îti multumesc pentru că te-ai străduit să pui lucrurile în perspectivă si să mă ajuti. Am retinut sfatul medical si am să mă interesez, că trebuie.

Doamne ajută.

[Catisma]

15. Şi îndată toată mulţimea, văzându-L, s-a spăimântat şi, alergând, I se închina.
16. Şi Iisus a întrebat pe cărturari: Ce vă sfădiţi între voi?
17. Şi I-a răspuns Lui unul din mulţime: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut.
18. Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut.
19. Iar El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine.
20. Şi l-au adus la El. Şi văzându-L pe Iisus, duhul îndată a zguduit pe copil, şi, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând.
21. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie.
22. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi.
23. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede.
24. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele.
25. Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el!
26. Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit.
27. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, şi el s-a sculat în picioare.
28. Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim?
29. El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post.

(Marcu 9, 17:32)

[Marimira]

Te rog, spune-ne si noua daca lucrurile au evoluat spre bine.
Asteptam vesti bune de la tina.Doamne ajuta!

[guardian knight]

foarte interesante relatari !
exact ca la emisiunea aia de pe discovery,cu case bantuite !!!
as vrea sa stau si eu o noapte intr-o casa de aia ! poate oi auzi si eu ceva !

[Catisma]

În prealabil postat de Marimira

Te rog, spune-ne si noua daca lucrurile au evoluat spre bine.
Asteptam vesti bune de la tine.Doamne ajuta!

Multumesc, Marimira. Am să vă spun. Pentru moment, e din ce în ce mai putin spectaculos si din ce în ce mai des - mai ales fix înainte de zilele de lucru si de zilele de duminică. Nu mai dorm aproape nici o noapte. Noroc că nu lucrez undeva si sunt pe cont propriu. Am fost si la medic, mi-a prescris niste medicamente. Egal cu zero. Părerea mea e că e din ce în ce mai rău si astept să văd până unde o să ajung. Să mă ierte Dumnezeu, atât îmi doresc. Sigur, vă scriu dacă mai am perioade bune. Doamne ajută.

[adam000]

Catisma, iata ce zice Hristos:

Matei 5:44-48

44.Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, 45.Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. 46.Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru? 47.Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru? 48.Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este

Bineinteles ca intai (primul pas) trebuie sa nu urasti. Insa Hristos ne indeamna la mai mult: sa ii iubim, sa ii binecuvantam, sa facem bine si sa ne rugam pentru semenii nostrii care ne fac rau. Stiu ca este o masura foarte mare la care sintem chemati si e foarte greu, insa asta cere Dumnezeu de la noi.

Insa este foarte drept ce ne cere. Gandeste-te ca tot Dumnezeu spune

Matei 7:2-3

2.Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura. 3.De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?

Gandeste-te cum tu, care ai facut spiritism (ai fost la randul tau o victima a celui rau) iti doresti mila Lui Dumnezeu care sa te scape de cel rau si iti doresti ca altii (preoti) sa se roage pt tine.
Oare nu este drept ca si tu sa arati mila ta fata de semenul tau care a fost si el la randul sau inselat de cel rau (persoana care ti-a facut rau) rugandu-te pentru acea persoana? Care este masura cu care masori tu semenului tau care ti-a facut rau? Caci aceea este masura cu care te astepti sa ti se masoare si tie din partea Lui Dumnezeu...
De aici dreptatea poruncii de a ne ruga cu dragoste (nu cu ura) pentru cei ce ne fac rau. Iar daca nu gasesti dragoste pentru acea persoana in sufletul tau, macar din porunca Lui Dumnezeu sa te rogi pentru acea persoana, incercand s-o privesti nu ca pe un om rau (adica FARA URA IN SUFLET, ci ca pe un om pe care l-ai IERTAT, nu mai ai nimic rau impotriva acelei persoane, e ca si cand nu ti-a facut niciodata nimic), ci ca pe un om inselat (ca pe un om care a fost inselat de cel rau, asa cum ai fost si tu inainte), ca pe o victima care e in aceeasi situatie in care ai fost si tu.

Cred ca e bine sa citesti Biblia cat mai des, ca este cuvantul Lui Dumnezeu. Macar pt faptul ca vrasmasii nu sufera cuvantul Lui Dumnezeu si merita sa citesti Biblia cat mai des. Iar daca tu vrei sa te apropii de Dumnezeu, atunci citindu-o vei afla ce doreste Dumnezeu de la noi, ce ne-a spus El. Pentru ca nu poti scapa de rau decat indreptandu-te catre Dumnezeu, incercand sa-I faci voia Lui. Iar de Dumnezeu nu te poti apropia asa mecanic (faci X sfestanii, Y rugaciuni si Z molitve, de parca ai da cu spray-ul de gandaci dupa vrasmasi de X ori), ci de Dumnezeu te apropii incercand sa pui in practica in viata ta poruncile Lui, pentru ca este o Persoana, este Tatal nostru Cel din Ceruri si trebuie sa vorbesti cu El in rugaciune raportandu-te la El ca la un Tata.
Pai ce, tatal tau biologic crezi ca te ajuta numai daca ii dai X telefoane si ii spui Y fraze standard, formule seci, ritualice (?), sau oare nu e mai firesc si mai corect daca te apropii cu dragoste, vorbind cu el ca si cu un tata, ascultand de ce spune si facand ce spune (pentru ca e spre binele tau si al celorlalti frati ai tai), intr-un cuvant avand o relatie personala de dragoste fata de el?

Si incearca sa faci cat mai multa milostenie, cu dragoste sincera fata de semenii tai aflati in nevoie (iar rugaciunea pentru semeni este tot o forma de milostenie), pentru ca tot Hristos spune:

Matei5:7 (Fericirile care sin cuprinse in Liturghie)

Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

Cand iti doresti ceva bun de la Dumnezeu - de ex iti doresti mila Lui Dumnezeu, mereu gandeste-te daca tu poti sa faci acel lucru fata de semenii tai (masura cu care masori tu celorlalti)