Iehova e numele din Biblie

[Templier Knight]

În prealabil postat de cocacoc

Cel putin asa era in Biblia Ortodoxa in 1913 . De ce s-a schimbat ?

Nu e Iehova , e Yahve ,folosit de crestini mai des , numele originar fiind tetragrama YHWH , in ebraica , uitate la avatarul meu, numele de Iehova il folosesc sectantii ''martorii lui Iehova'' deviind mult de pronuntarea corecta

[AdrianAamz]

Mai e ceva : in 1913 nu s-a editat de catre BOR Biblia in limba romana, ci a aparut doar un compendiu numit "Mica Biblie ilustrata", care nu reda textul biblic pe capitole si versete, si nici nu il reda intreg, ci doar acele fragmente care sunt esentiale pentru invatatura de credinta, insotite de explicatii care fac textul biblic mult mai accesibil pentru orice om de orice varsta (caci ideea cu Mica Biblie a fost una de ordin practic: sa inteleaga si copiii, si adultii mai neinformati ce este Biblia si la ce se refera).
In nici un caz aceasta "Mica Biblie" din 1913nu e aceeasi carte cu cea care apare in poza deschisa la textul psalmilor.

Daca a existat o Biblie in limba romana aparuta in 1913, in nici un caz nu este editata de BOR, ci este o editie particulara care nu are girul BOR, deci in ea poate sa scrie orice...

[AdrianAamz]

Traducerea lui Cornilescu:
In mod eronat si rau-voitor unii sustin ca pana la aparitia acestei traduceri (1925) , Biblia in romaneste se gasea doar in versiunea cu litere chirilice (unii le numesc "slavone"...) si intr-un limbaj de neinteles nici pentru teologi, cu atat mai putin de catre credinciosii obisnuiti (ne-teologi).

Simpla mentionare a traducerii din 1874, pusa pe seama lui N. Nitzulescu ar fi suficienta sa rastoarne aceasta afirmatie _ alfabetul chirilic a fost inlocuit pe deplin cu cel latin in timpul domniei lui Al. I. Cuza.
In plus, incepand cu 1688, au existat mai multe traduceri ale Bibliei in romaneste, nu cu scopuri propagandistice , ci pentru ca romanul sa poata citi Biblia in limba lui.

Din punctul meu de vedere, daca nu s-ar fi tradus Biblia in limbile nationale si toti crestinii ar fi invatat limba greaca veche pentru a putea citi in original NT, precum si versiunea Septuaginta a VT, cred ca nu ar mai fi fost atatea deviatii si denominatiuni si nici atatea controverse pe textul Biblic.
Si cu siguranta nu si-ar mai fi permis aproape nimeni sa modifice anumite texte sub pretextul "modernizarii traducerii". Am vazut versiuni ale Bibliei (in engleza; am sa le citez daca e cineva interesat) in care textul era atat de malformat prin traducere, incat am zis ca este un comentariu la textul biblic, atat de departe era de insusi textul ca atare.

*** Precizez: sunt etnic grec, nascut in Romania din parinti refugiati si educat aici o perioada; am facut gradinita si scoala in Romania pana in 1977. Ne-am repatriat in Grecia cand aveam varsta de aproape 14 ani. Acolo as fi mers in clasa a 8-a daca nu era o mica mare problema: din clasa a 6-a se studia limba greaca veche, koine, cea a Noului Testament si a Septuagintei. Si nu aveam cum sa recuperez doi ani si sa fac fata si celui de al 3-lea simultan, asa ca am pornit din clasa a 6-a. Atunci am cam scrasnit din dinti; azi imi prinde bine...

[doru767]

(si fac o precizare spusă inaintea lui D-zeu Tatăl : - Nu apartin de secta Martorilor lui Ievova ca să credeti cumva că sunt părtinitor)

Celelalte "nume" amintite aici in comentariilor altora, ca fiind ale lui D-zeu Tatăl, sunt de fapt atribute al Lui D-zeu si nu Numele Lui , ca ex. :
- Adonai - Domnul sau Stăpânul
- Elohez Sabaot - Dumnezeul Armatelor etc.
Biblia Nitzulescu 1874 (cea adevarată si nu ceea prezentată ca Biblia Nitzulescu de la linkul de mai jos care este departe de versiunea originală) are traducerea corectă si numele lui D-zeu apare ca "Iehova" peste tot unde era in textul original.
Apare totusi o greseala in versetul 14 din Exod cap 3 , unde Nitzulescu face completarea nefericită "Cel ce se chiamă" cu cuvintele lui , dar care le scrie cu caractere italice (peste tot in Biblia Nitzulescu, unde completează autorul cu cuvintele lui, foloseste caractere italice, ca să se stie că sunt adăugate) "Cel ce se chiamă" ori in original aceste cuvinte nu erau , de aceea le-a si scris cu caractere italice.

- am descoperit că Nitzulescu a tradus cât de fidel a putut textele originale si in Biblia tradusă de el apare "Domnul" doar acolo unde in original era "Adonai" sau "Kyrios" care semnifică "Domnul" in ebraică respectiv in Greacă; in rest foloseste "Iehova" acolo unde in original era tetragrama "YHWH" (Iahweh).
Ori văd in această asa zisă Biblie Nitzulescu si in multele care apar după ea, că nu mai apare deloc Iehova (sau Iahweh) ci doar "Domnul" ceea ce este până la urmă o falsă traducere; in folosul cui ? nu pot să-mi dau seama !
Iată ce scrie in Biblia (pe care o am in fată), scoasă de Societatea Biblică Română de la Londra in 1926 ( Reprodusă după editia din 1874) (pesemne dupa Nitzulescu original).

Iată ce scrie in aceea Biblie, pe care o am in fată :
CÂND D-zeu vorbeste lui Moise in
Exod (ESODULU) 3:15 " Si Dumnedeu mai adaose lui Moise: Aşa vei dice fiiloru lui Israelu : Iehova, Dumnedeulu părinţiloru vostri , Dumnedeulu lui Abraamu, Dumnedeulu lui Isaacu si Dumnedeulu lui Iacobu m'a trămesu la voi; acesta este numele meu in eternu, şi acesta este amintirea mea pentru tote generatiunile." ( cu precizarea ca "u" de la sfarsitul cuvintelor era cu căciulă ca la ă si seminifica accentul pe ultimele litere si "d" era cu accentul pus sub "d" si se citea "z")

SE VEDE CLAR AICI PRECIZAREA FĂCUTĂ DE INSUSI CREATORUL NOSTRU , CĂ "IEHOVA" (YHWH) ESTE NUMELE LUI IN ETERN SI NU "EU SUNT" CARE ESTE UN ATRIBUT, PRIN CARE EL SPUNE CA EXISTĂ NECONDITIONAT, VESNIC

Ori cineva cu nu stiu ce intentie (dar nu corectă) a scos numele lui D-zeu Iehova ( sau Iahweh) din Biblia Nitzulescu revizuită si altele care au urmat si l-a inlocuit cu "Domnul" după ce Iahweh spune că "acesta (adică numele LUI = IHWH) este numele meu in etern şi acesta este amintirea mea pentru toate generatiile." ".
Pesemne că Cornilescu a folosit ca sursă si această traducere revizuită, fiindcă nici in traducerea Cornilescu , nu mai apare Iahweh sau Iehova ( unde totusi in cateva subsoluri de pagina mai apare pomenit numele lui D-zeu sub forma Jehova plus un atribut al lui D-zeu). Ba incă este dureroasă traducerea din greacă a versetului 14 "in care in loc de "EU SUNT , acela ma trimis la voi " Nitzulescu a completat cu "Cel ce se chiamă EU SUNT......" dar măcar Niztulescu a scris cu caractere italice acolo unde a adăugat el text , (după cum se si vede in Biblia zisă a lui Nitzulescu cu linkul http://www.archive.org/stream/sfntas...e/n67/mode/1up , dar revizuită si scos cuvantul Iehova care era in original ) numai că ulterior nu sa mai tinut cont că era o adăugire a traducătorului acele cuvinte si s-a ajuns să se considere că "EU SUNT" este numele lui D-zeu Tatăl. Ori in textul original apare aici cuvantul "o on"= Cel etern , Cel ce este, Cel fiind - prin care pesemne că D-zeu vrea să le precizeze evreilor, că El nu este un dumnezeu la fel ca dumnezeii neamurilor, ca idolii lor morti si trecători, ci că El există, El este, El este etern - viu vesnic; Deci ca si concluzie nu sunt de acord cu scoaterea din Biblie a numelui lui Dumnezeu Tatal - "YHWH" (Iahweh); motivat cu povesti ca El are si alte nume si daca nu le punem pe acelea nu punem nici NUMELE cu care S-a recomandat El insusi lui Moise si poporului evreu, adică "YHWH" (Iahweh).

[Cornel Urs]

de ce primii crestini nu au folosit deloc acest nume, te-ai intrebat?

[stefan florin]

În prealabil postat de doru767

(si fac o precizare spusă inaintea lui D-zeu Tatăl : - Nu apartin de secta Martorilor lui Ievova ca să credeti cumva că sunt părtinitor)

Celelalte "nume" amintite aici in comentariilor altora, ca fiind ale lui D-zeu Tatăl, sunt de fapt atribute al Lui D-zeu si nu Numele Lui , ca ex. :
- Adonai - Domnul sau Stăpânul
- Elohez Sabaot - Dumnezeul Armatelor etc.
Biblia Nitzulescu 1874 (cea adevarată si nu ceea prezentată ca Biblia Nitzulescu de la linkul de mai jos care este departe de versiunea originală) are traducerea corectă si numele lui D-zeu apare ca "Iehova" peste tot unde era in textul original.
Apare totusi o greseala in versetul 14 din Exod cap 3 , unde Nitzulescu face completarea nefericită "Cel ce se chiamă" cu cuvintele lui , dar care le scrie cu caractere italice (peste tot in Biblia Nitzulescu, unde completează autorul cu cuvintele lui, foloseste caractere italice, ca să se stie că sunt adăugate) "Cel ce se chiamă" ori in original aceste cuvinte nu erau , de aceea le-a si scris cu caractere italice.

- am descoperit că Nitzulescu a tradus cât de fidel a putut textele originale si in Biblia tradusă de el apare "Domnul" doar acolo unde in original era "Adonai" sau "Kyrios" care semnifică "Domnul" in ebraică respectiv in Greacă; in rest foloseste "Iehova" acolo unde in original era tetragrama "YHWH" (Iahweh).
Ori văd in această asa zisă Biblie Nitzulescu si in multele care apar după ea, că nu mai apare deloc Iehova (sau Iahweh) ci doar "Domnul" ceea ce este până la urmă o falsă traducere; in folosul cui ? nu pot să-mi dau seama !
Iată ce scrie in Biblia (pe care o am in fată), scoasă de Societatea Biblică Română de la Londra in 1926 ( Reprodusă după editia din 1874) (pesemne dupa Nitzulescu original).

Iată ce scrie in aceea Biblie, pe care o am in fată :
CÂND D-zeu vorbeste lui Moise in
Exod (ESODULU) 3:15 " Si Dumnedeu mai adaose lui Moise: Aşa vei dice fiiloru lui Israelu : Iehova, Dumnedeulu părinţiloru vostri , Dumnedeulu lui Abraamu, Dumnedeulu lui Isaacu si Dumnedeulu lui Iacobu m'a trămesu la voi; acesta este numele meu in eternu, şi acesta este amintirea mea pentru tote generatiunile." ( cu precizarea ca "u" de la sfarsitul cuvintelor era cu căciulă ca la ă si seminifica accentul pe ultimele litere si "d" era cu accentul pus sub "d" si se citea "z")

SE VEDE CLAR AICI PRECIZAREA FĂCUTĂ DE INSUSI CREATORUL NOSTRU , CĂ "IEHOVA" (YHWH) ESTE NUMELE LUI IN ETERN SI NU "EU SUNT" CARE ESTE UN ATRIBUT, PRIN CARE EL SPUNE CA EXISTĂ NECONDITIONAT, VESNIC

Ori cineva cu nu stiu ce intentie (dar nu corectă) a scos numele lui D-zeu Iehova ( sau Iahweh) din Biblia Nitzulescu revizuită si altele care au urmat si l-a inlocuit cu "Domnul" după ce Iahweh spune că "acesta (adică numele LUI = IHWH) este numele meu in etern şi acesta este amintirea mea pentru toate generatiile." ".
Pesemne că Cornilescu a folosit ca sursă si această traducere revizuită, fiindcă nici in traducerea Cornilescu , nu mai apare Iahweh sau Iehova ( unde totusi in cateva subsoluri de pagina mai apare pomenit numele lui D-zeu sub forma Jehova plus un atribut al lui D-zeu). Ba incă este dureroasă traducerea din greacă a versetului 14 "in care in loc de "EU SUNT , acela ma trimis la voi " Nitzulescu a completat cu "Cel ce se chiamă EU SUNT......" dar măcar Niztulescu a scris cu caractere italice acolo unde a adăugat el text , (după cum se si vede in Biblia zisă a lui Nitzulescu cu linkul http://www.archive.org/stream/sfntas...e/n67/mode/1up , dar revizuită si scos cuvantul Iehova care era in original ) numai că ulterior nu sa mai tinut cont că era o adăugire a traducătorului acele cuvinte si s-a ajuns să se considere că "EU SUNT" este numele lui D-zeu Tatăl. Ori in textul original apare aici cuvantul "o on"= Cel etern , Cel ce este, Cel fiind - prin care pesemne că D-zeu vrea să le precizeze evreilor, că El nu este un dumnezeu la fel ca dumnezeii neamurilor, ca idolii lor morti si trecători, ci că El există, El este, El este etern - viu vesnic; Deci ca si concluzie nu sunt de acord cu scoaterea din Biblie a numelui lui Dumnezeu Tatal - "YHWH" (Iahweh); motivat cu povesti ca El are si alte nume si daca nu le punem pe acelea nu punem nici NUMELE cu care S-a recomandat El insusi lui Moise si poporului evreu, adică "YHWH" (Iahweh).

amice, cum se face ca TETRAGRAMA YHWH NU apare deloc in Noul Testament?

[dobrin7m]

Cu rabdare va rog cititi urmatoarele scrise de un teolog - ieromonah Petru Pruteanu cu doctorate in dogmatica si liturgica.

"Este Iehova numele lui Dumnezeu?
De multe ori, cand un martor al lui Iehova vrea sa-si expuna invatatura despre numele lui Dumnezeu, porneste de la ideea ca fiecare din noi avem un nume si ne place sa fim chemati pe nume. Numele, in conceptia lor, atat la oameni cat si la Dumnezeu ar fi cel mai im'cel cu multe nume" portant aspect si el nu trebuie nicdecum neglijat.
Am adminte fara rezerva aceste premise oarecum logice, daca iehovistii nu s-ar contrazice pe ei insisi!
Fiind intrebati care sunt numele editorilor bibliei lor (traducerea "Lumii noi") , ei raspund: "Numai Dumnezeu trebuie sa aiaba un nume: Iehova. Pentru un individ a avea un nume inseamna a estompa maretia divina. (Barbara Harrison Visions of glory, pag. 253, J. Elliot Language and Identity at the Kingdom Hall sursa http://www.watchtowerinformationservice.org/).
Asa cum clar reiese de aici omul nici nu are un nume in comparatie cu Dumnezeu, si atunci micul lor truc prozelit nu tine. Sau poate o fi vorba xdespre alt fel de nume? Nici asta nu e clar, din moment ce, dupa parerea lor, un nume uman poate "estompa maretia divina". Un lucru totusi e clar: nici "martorii lui Iehova" nu stiu daca numele lui Dumnezeu, poate fi in vreun fel comparat cu numele unui individ (om).

Ce inseamna in acest caz "numele lui Dumnezeu"? Exista in acest caz un astfel de nume?
De mai multe ori, atat inainte de Moise (Fac 32.:29), cat si dupa Moise (Judecatori 13:17-18) Dumnezeu refuza de fapt sa-si spuna "numele". Putem spune chiar ca Dumnezeu refuza sa-si ia/dea un nume, pentru ca asa cum se exprima Sf. Dionisie Aeropagitul El este "cel cu multe nume" si "mai presus de orice nume". Doar acest apofatism este cu adevarat demn de "maretia lui Dumnezeu" de care vorbesc iehovistii.

Dupa cum vom vedea, chiar si atunci cand Dumnezeu i se descopera lui Moise ca fiind "Iahve" (Ies 3:14), prin aceasta nu face decat sa-i descopere unul dintre multele si nenumaratele atribute ale sale si nicidecum un "nume propriu". Dar chiar daca acceptam ideea ca Iahve ar fi totusi un nume propriu, ramane de vazut carei persoane divine trebuie el atribuit, , caci nu pot trei persoane sa detina acelasi nume propriu. Perosanele Sfintei Treimi pot fi caracterizate impreuna si nedespartit cu aceleasi atribute divine, cand insa vorbim despre un nume, acesta poate fi doar al unei singure persoane.
Iata deci ca in acest fel ne confruntam cu o alta erezie sustinuta de martorii lui Iehova, aceea ca nu exista Sfanta Treime si ca Iisus Hristos , Fiul lui Dumnezeu nu este Dumnezeu, iar Duhul Sfant nu este decat o "energie activa".
Nu ne-am propus sa demonstram logic si teologic existenta Sfintei Treimi aici. Este insa interesant ca, dezbatand problema "numelui lui Dumnezeu", se va vedea de la sine ca Iisus Hristos este totusi Dumnezeu asa cum invata toti crestinii (nu doar ortodocsii), atunci inseamna ca si Duhul Sfant este Dumnezeu, adica avem un Dumnezeu Treime, iar invatatura iehovista este eretica si aberanta." Ieromonah Petru Pruteanu

Va indemn sa cititi cu rabdare continuarea studiului acesta la urmatorul link:

http://www.teologie.net/2009/11/24/e...-lui-dumnezeu/

Veti gasi argumente impotriva martorilor lui Iehova.

[dobrin7m]

Mai postez totusi cateva lucruri interesante sa va starnesc curiozitatea de a citi studiul. Pentru ca stiu ca sunt persoane care nu au rabdare sa citeasca texte foarte lungi:

"Să trecem deci la Biblie şi la sensurile care se desprind din textele disputate: „Martorii lui Iehova” consideră că Dumnezeu (unic în fiinţă / persoană – ei nu fac deosebire între aceste noţiuni) i-a descoperit lui Moise numele Său şi aceste este „Iehova”. De asemenea ei spun că acest nume înseamnă: „Iehova se autodetermină cu înţelepciune să devină orice este necesar să devină, pentru a-şi îndeplini scopurile”.(Turnul de veghere 1 mai 1998 pag.5).
Pe lângă faptul că ei citesc greşit tetragrama biblică יהוה (YHWH) şi chiar recunosc acest lucru (mai ales că o redau foarte diferit la transpunerea în diversele limbi ale lumii),(Turnul de veghere 1 mai 1998 pag. 7-8) interpretarea dată de ei acestui nume este cu totul eretică şi lipsită de logică.
Pe de o parte se vorbeşte de careva „scopuri” ale lui Dumnezeu, care în mod evident nu pot fi decât în raport cu lumea aceasta (dimensiunea ad extra), iar pe de altă parte se vorbeşte despre o „autodeterminare” şi „devenire” a lui Dumnezeu care, logic, se referă la Dumnezeu Însuşi (dimensiunea ad intra).
Dacă iehoviștii nu fac această deosebire între dimensiunile ad intra şi ad extra ale lui Dumnezeu, înseamnă că ei îşi fac un dumnezeu după închipuirea lor, care „se autodetermină” şi „devine” fiinţial în funcţie de oameni, iar dacă această „autodeterminare” şi „devenire” nu este una fiinţială, ci înseamnă capacitatea de adaptare la înţelesul şi micimea oamenilor, adică un fel de cameleon, reiese că şi acest „nume al lui Dumnezeu” nu se mai referă la El, ci la această capacitate de a fi cameleon…

Oricum, niciodată nu o vom putea scoate la capăt, dacă vom merge pe această linie de argumentare strict iehovistă. Cred că este nevoie de o altă abordare, după o logică sănătoasă şi după nişte rigori ştiinţifice care să nu sfideze nici logica, nici filosofia (nu în sens ideologic, ci terminologic) şi, bineînţeles, nici teologia. Trebuie să precizăm că în Vechiul Testament lui Dumnezeu i se atribuie peste 80 de „nume”, dar nici unul dintre ele nu este un „nume propriu”, ci este vorba despre numirea unor atribute şi lucrări ale lui Dumnezeu. Cel mai des întâlnit „nume” este într-adevăr Iahve (6823 de ori după numărătoarea evreilor şi 6928 de ori după numărătoarea protestantă). Pe lângă acesta, mai întâlnim şi alte nume: Iahve-Savaoth (268 de ori), Iahve-Elohim (42 de ori), Iahve-Adonay (5 ori), Adonay (131 de ori), Iah (26 de ori; acesta este o prescurtare a lui Iahve), Eloah sau Elohim (57 de ori), [El-] Şaddai = Atotţiitorul (48 de ori) ş.a.

Este relevant şi faptul că în Noul Testament, numele Iahve nu-l întâlnim niciodată. Nici Mântuitorul Hristos şi nici Apostolii nu au rostit vreodată numele de Iahve şi acest lucru are mai multe explicaţii:

[dobrin7m]

A.
1. Se ştie că evreii, dintr-o evlavie deosebită şi chiar exagerată faţă de „numele” Iahve, refuzau să pronunţe în uzul curent acest „nume”, obişnuind să-l înlocuiască cu Adonay – Domnul. Doar arhiereul, odată pe an, la sărbătoarea Yom Kippur, rostea acest nume în Sfânta Sfintelor, dar şi atunci într-o formă mascată, ca să nu fie uşor sesizabilă.[6] Se pare că această „evlavie” este pusă în legătură cu a treia poruncă din Decalog (cf. Ieşire 20:7), fiind dezvoltată după epoca lui Moise, mai ales în perioada inter-testamentară şi în cea talmudică, dar care nu existat de la început, când încă fiii lui Adam „chemau numele lui Dumnezeu” (cf. Facere 4:26). Bineînţeles, aici apare şi o altă întrebare: ce nume divin ştiau şi chemau primii urmaşi ai lui Adam, dacă conform „martorilor lui Iehova” singurul „nume” al lui Dumnezeu este Iahve (Iehova) şi el a fost descoperit lui Moise?

2. Sensul acestui „nume” este descifrat chiar în textul de la Ieşire 3:14 unde avem expresia ebraică: ani Yehieh aşer Yehieh[7], care a fost tradusă în Septuaginta prin expresia: Ἐγώ εἰμι ὁ Ὤν = Eu sunt Cel ce sunt. Cartea Apocalipsei 1:4,8 ne dă şi un sens eshatologic al acestei expresii: „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine”, dar în teologia creştină (şi chiar iudaică) a rămas ca sens de bază expresia: „Eu sunt Cel ce sunt”, adică Eu sunt Cel care Îmi am existenţa prin Mine Însumi, Cel care exist de Sine şi prin Sine. Unii exegeţi iudei tâlcuiesc acest nume şi în sensul de „Eu sunt Cel [tot timpul şi pretutindeni] prezent”, tâlcuire care poate fi acceptată, dacă ne gândim la contextul în care a fost spusă. Bineînţeles, cel mai important lucru pe care trebuie să-l observăm aici este faptul că „Iahve” nu este de fapt un nume propriu, ci numele unui atribut divin sau, cum spunea cineva, concentrarea într-o singură expresie (nici măcar nu într-un singur cuvânt) a celor mai concrete atribute divine. (Cf. Pr. David Pestroiu, Ortodoxia în faţa prozelitismului „martorilor lui Iehova”, Bucureşti 2005, p. 63.)

Cititi continuarea foarte interesanta si bine argumentata la linkul dat de mine.
Doamne ajuta!