Parintii fara copiii se numesc ... pacatosi ... oare asa o fi? refuz sa cred

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de paulici

Mai multe, insa in special persoanele cu care se intra in contact prima perioada dupa pierdere.

Ce treaba au persoanele cu care intri in contact?
Ca-ti spun ca esti un ratat? Ca n-ai stiut sa te ingrijesti in perioada sarcinii? Ca te fac pacatos si din cauza pacatelor ai suferit un nacaz? Pai cu ce te mai poate atinge orice vorba cand il ai pe Dumnezeu si rugaciunea? Nu degeaba ti-au dat colegii de forum exemplul lui Iov...

[paulici]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Ce treaba au persoanele cu care intri in contact?
Ca-ti spun ca esti un ratat? Ca n-ai stiut sa te ingrijesti in perioada sarcinii? Ca te fac pacatos si din cauza pacatelor ai suferit un nacaz? Pai cu ce te mai poate atinge orice vorba cand il ai pe Dumnezeu si rugaciunea? Nu degeaba ti-au dat colegii de forum exemplul lui Iov...

Pentru ca nici eu ... nici tu si poate nimeni pe pamant nu este suficient de credincios pt a fi de ajuns credinta in Dumnezeu. Trebuie sa ai sansa sa intri in contact cu persoane care sa iti inteleaga si sa iti accepte durerea.

[anna21]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Ce treaba au persoanele cu care intri in contact?
Ca-ti spun ca esti un ratat? Ca n-ai stiut sa te ingrijesti in perioada sarcinii? Ca te fac pacatos si din cauza pacatelor ai suferit un nacaz? Pai cu ce te mai poate atinge orice vorba cand il ai pe Dumnezeu si rugaciunea? Nu degeaba ti-au dat colegii de forum exemplul lui Iov...

Cred ca esti f tanar.

Exemplul lui Iov este pt noi toti, nu numai pt cei care sufera intens.
Dar eu gasesc ca este greu sa nu-mi pierd cumpatul si in incercari minore. Pana la a multumi lui Dumnezeu pt toate: bune si rele.. este cale lunga. Dar ar trebui sa incercam sa o facem.

Cand este vorba de copii, este f greu sa faci fata sentimentelor de vinovatie. Chiar pt accidente minore, un parinte se invinovateste mult: ca nu ai luat masuri de siguranta, ca din comoditate nu ti-ai urmarit copilul pas cu pas etc..
Nici nu vreau sa ma gandesc la boli grave, moarte.. noi nu avem idee in ce registru de trairi am intra si cum am putea face fata.

[AlinB]

În prealabil postat de paulici

Pentru ca nici eu ... nici tu si poate nimeni pe pamant nu este suficient de credincios pt a fi de ajuns credinta in Dumnezeu. Trebuie sa ai sansa sa intri in contact cu persoane care sa iti inteleaga si sa iti accepte durerea.

Poate aici pierdem de fapt.
Ca realizam in moment de genul asta ca Dumnezeu nu e un prieten, o persoana, cu care am putea vorbi si ne-ar putea intelege si oferi mangaiere si chiar vindecare, ca e mai mult un cuvant si totusi nu mi se pare ciudat ba chiar normal sa cautam lucrurile asta in alta parte.

Nu o spun ca cineva care exceleaza in acesta directie, este doar o observatie si sper sa nu te superi.

Imi aduc aminte de acatistul asta:

Acatistul de multumire - Slava lui Dumnezeu pentru toate

http://www.crestinortodox.ro/acatist...ate-67068.html


Cat de apropiat esti de noi in ziua bolii!

Tu Insuti cercetezi pe cei bolnavi, Tu Insuti te apleci spre patul celui suferind. Si inima lui sta de vorba cu Tine.

Tu luminezi sufletul cu pace in vremuri grele, de patimiri si scarbe, Tu trimiti ajutor neasteptat.

Tu mangai, Tu cercetezi cu dragoste si mantui, Tie iti inaltam cantare: Aliluia!


Slava Tie, Celui ce tamaduiesti neputintele si scarbele cu trecerea vindecatoare a timpului,

Slava Tie, Celui ce sigur stii de ce ingadui sa fim prigoniti pe nedrept,

Slava Tie, Celui prin Care nici o pierdere nu e de neinlocuit si tuturor le daruiesti viata de veci,

Slava Tie, Celui ce faci nepieritor tot lucurul cel inalt si bun,

Slava Tie, Celui ce ne-ai fagaduit reintalnirea cea dorita cu cei de aproape ai nostri adormiti intru nadejdea Invierii,

Slava Tie, Dumnezeule, in veci!


Audio:
http://www.trilulilu.ro/JENICA442000/e28c9a715fe2dc

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de anna21

Cred ca esti f tanar.

Exemplul lui Iov este pt noi toti, nu numai pt cei care sufera intens.
Dar eu gasesc ca este greu sa nu-mi pierd cumpatul si in incercari minore. Pana la a multumi lui Dumnezeu pt toate: bune si rele.. este cale lunga. Dar ar trebui sa incercam sa o facem.

Cand este vorba de copii, este f greu sa faci fata sentimentelor de vinovatie. Chiar pt accidente minore, un parinte se invinovateste mult: ca nu ai luat masuri de siguranta, ca din comoditate nu ti-ai urmarit copilul pas cu pas etc..
Nici nu vreau sa ma gandesc la boli grave, moarte.. noi nu avem idee in ce registru de trairi am intra si cum am putea face fata.

Sunt tanar(cel putin la minte...), si sunt de acord ca exemplul lui Iov este pentru noi toti. Sunt de acord si cu faptul ca de la teorie la practica e cale lunga (n-am spus niciodata ca e usor), dar asta nu ne da dreptul sa respingem teoria doar pentru ca nu am incercat-o sau pentru ca noua nu ne-a reusit. Oare nu e plin calendarul de sfinti care au reusit? Cum sa spunem ca nimeni de pe pamant nu poate? daca nimeni de pe pamant nu poate atunci Dumnezeu este un tiran, ne chinuie mai mult decat putem duce. Nu stiu in ce fel de Dumnezeu cred unii, dar eu L-am simtit altfel.

[Marius22]

"Cine este fara de pacat sa arunce primul cu piatra". Desi Mantuitorul ne-a data aceasta pilda, continuam sa aruncam frecvent cu pietre in ceilalti. Acest fapt arata cat de mult ne lipseste vederea si constientizarea propriilor pacate.

Nimeni dintre noi nu poate da un raspuns intru totul coerent problemei suferintei si incercarilor venite prin suferinta. Cert este faptul ca ea ne zguduie profund atunci cand ni se da a o trai la cote din ce in ce mai intense, ce par a depasi gradul nostru de suportabilitate. Fie ne misca intr-atat incat ne pierdem orice reper, si dam curs unei revolte interioare impotriva semenilor si chiar lui Dumnezeu, fie ne ajuta sa facem un pas inainte pe scara virtulilor si pe calea cunoasterii lui Dumnezeu.

In suferinta, atat cat mi s-a dat sa o traiesc pana acum, in mine si in semeni, nu exista stat pe loc. Exista ori regres, ori progres. Pasul inainte urmeaza insa numai asumarii ei.

[sophia]

Paulici, nu stiu ce varsta ai si din ce motiv ai pierdut copilul.
Am mai citit aici postari de mamici indurerate si aceleasi raspunsuri absurde, fara intelegere, le-au lovit.
Nu are rost sa mai scrii aici. Nu te mai necaji.
Aici scriu oameni care nu au trecut prin ceea ce trecem noi: fie ca au copii, sau nu au si poate nici nu-si doresc.
Ei incearca sa dea explicatii prin prisma religiei, dar rezultatul este dezastruos: nu se pricep la religie, nu au nici ei nici explicatii si nici solutii, sau sfaturi concrete si mai rau...
La predica de duminica preotul meu a spus niste lucruri superbe: chiar daca unii stiu si fac perfect anumite lucruri in credinta, le lipseste ceva pentru a fi macar aproape de desavarsire: iubirea.
Iubirea aceea a bunului samarinean care in tacere s-a oprit, a oblojit omul cazut si l-a dat pe maine bune, ingrijindu-se si pentru viitor de el.
Aici nu putem (iata ca ma bag si pe mine in aceeasi oala) ajuta pe nimeni. Suntem simpli oameni fara putere.
Acest forum nu poate tine nici loc de psiholog si nici de preot. Asta este adevarul.
Si acum sa-ti dau cateva sfaturi atat cat ma pricep eu:

1. Poate ca esti tanara. Poate ca mai ai sanse sa ai alti copii. Du-te la medic si fa tot ceea ce poti in acest sens.
2. Du-te la psiholog/terapeut sa-ti intareasca sufletul. El iti va da sfaturi profesionale si mai presus de toate: cu el poti vorbi in liniste.
3. Du-te si la un preot sa-ti faca niste slujbe speciale. Explica-i problema ta. Am inteles ca sunt unii care au har de a ajuta in astfel de cazuri.
4. Roaga-te la Sf. Nectarie, la Maica Domnului, la cine simti tu. Poate ca tie iti vor asculta ruga.

Raspuns la intrebare n-ai sa gasesti nici aici si nici in alta parte.
Paulici, pe langa voi cele care ati pierdut un copil imediat dupa nastere, exista si multe persoane care n-au avut nici sansa sa-l simta in pantece, sau sa-l vada putin. Exista persoane care nu au sanse nici in viitor si vor purta durerea si semnul de intrebare pana la sfarsitul vietii lor, impreuna cu golul din casa.
Voi poate mai puteti sa umpleti acest gol, asa ca nu pierdeti timpul. Exista mai multe solutii: cu ajutorul medicului (in functie de diagnostic) si n-am sa le scriu aici ca-mi vor sari si mie in cap si adoptie.

Noi, cei fara copii, nu suntem pacatosi. Asa se spunea acum 2000 ani. De fiecare data cand se citesc in biserica anumite evanghelii (mai ales cea cu Sf. Ioachim si Ana, sau Elisabeta si Zaharia). Si ei gandeau si erau chiar con siderati pe atunci chiar pacatosi, ne-iubiti de Dumnezeu, desi nu era asa.
Lor li s-a dat pana la urma mai mult decat celorlalti: li s-au dat prunci dumnezeiesti, sfinti.
Eu am intrebat preotul "de ce" si n-a stiut sa-mi raspunda.
M-am rugat o vreme, iar apoi m-am resemnat si am zis ca poate e mai bine sa nu-mi dea ceea ce cer, ca poate exista un motiv: s-o naste bolnav, anormal, o muri repede, n-oi avea eu puterea,conditiile sa-l cresc, etc. Stiu eu?

Si eu ma intreb adeseori multe: de ce la altii da si aceia nu stiu ce sa faca si chinuie sau omoara acei prunci, sau de ce le da la unii care nu vor, sau la unii multi si ...noua nu.
Nu stiu eu, nu stim noi. Cert este ca trebuie ca unii din noi sa poarte aceasta suferinta.

Nu te da batuta, atat cat poti si ai sanse. Nu mai pierde timpul cu intrebari si discutii. Fetita ta este la cer, ingeras. Lupta cat mai poti, sa ai alti copii.

Dumnezeu sa-ti ajute.

P.S N-am inteles exemplul cu Iov. Adica noi cei cu suferinte, ni s-au fost date ca sa servim de exemplu altora. Asta sa inteleg de la Iov? Asta a fost rostul lui. Doar asta? Sa fie un exemplu de suferinta pentru altii? Si daca da, de ce?
Adica Dumnezeu ne invata prin exemple din astea, cum sa suferim?

[AlinB]

În prealabil postat de sophia

P.S N-am inteles exemplul cu Iov. Adica noi cei cu suferinte, ni s-au fost date ca sa servim de exemplu altora. Asta sa inteleg de la Iov? Asta a fost rostul lui. Doar asta? Sa fie un exemplu de suferinta pentru altii? Si daca da, de ce?
Adica Dumnezeu ne invata prin exemple din astea, cum sa suferim?

Poti spune si asa.
Apropo, ai citit povestea cap-coada sau din auzite? Eu iti recomand sa o citesti 'in original'.

[paulici]

În prealabil postat de sophia

Paulici, ...

Sophia am citit si recitit mesajul tau … aveam de gand sa nu mai scriu vreodata pe acest forum (chiar daca aveam de gand sa mai citesc) si mesajul tau m-a determinat doar sa iti raspund si aceasta sa fie ultima mea postare.

“Aici nu putem ajuta pe nimeni” „Acest forum nu poate tine nici loc de psiholog si nici de preot. Asta este adevarul.” nu caut ajutor … ajutor am primit din alta parte si tare bine mi-a prins insa punctul de plecare al acestui topic a fost topicul deschis de o alta mamica de ingeras care cauta niste raspunsuri … desi o cunosc de cateva luni cand am gasit topical ei intamplator am simtit eu ca ma prabusesc citind raspunsurile primite … am inchis si am zis ca nu mai intru ca nu am puterea … apoi mi-am facut curaj … am ajuns sa regret din suflet … am vazut ca ea in loc sa primeasca raspunsuri a ajuns sa fie JUDECATA … de cine? De DUMNEZEU? Nici vorba … Dumnezeu o va judeca la timpul potrivit ... a fost judecata de o multime de pacatosi … care nu faceau decat sa arunce cu pietre … ca e pacatoasa si ca de aceea fetita ei a murit … a fost o revenire in timp pt mine … in acele clipe in care aceleasi acuzatii le-am primit si eu la scurt timp de la pierderea Gabrielei. Nu contesc ca sunt pacatoasa ... si nu aia m-a deranjat ci faptul ca se crede ca Dumnezeu ne pedepseste prin copiii nostri ... nu cred si nu voi crede asta decat in fata lui Dumnezeu cand el imi va spune asta. Aici nu am cautat ajutor ... am cautat raspunsuri ... aici nu am cautat preot dar nici psiholog. Ca o paranteza f putini psihologi in astfel de situatii te pot ajuta ... pt ca pierderea unui copil nu se compara cu nici o alta pierdere si la fel ca si preotii daca nu pun in situatie si iubire e ca si cum si-ar face meseria degeaba.


"3. Du-te si la un preot sa-ti faca niste slujbe speciale. Explica-i problema ta. Am inteles ca sunt unii care au har de a ajuta in astfel de cazuri."
Care e problema mea? Faptul ca vreau sa ii inteleg pe cei din jur? Daca nu asta atunci inseamna ca nu ai inteles nimic din ceea ce am scris eu aici.
Raspuns la intrebare n-ai sa gasesti nici aici si nici in alta parte.
De ce? Citind asta imi dau seama ca nu ai inteles intrebarea mea ... intrebarea mea nu este de ce a murit fetita mea ... pt ca la acea intrebare eu am un raspuns ... intreabrea mea este de ce lumea iti analizeaza pacatele si spune ca ai pierdut copilul pt pacatele tale. Si ma refer ca ma asteptam la un raspuns clar din partea celor care au adus astfel de acuzatii. Vroiam sa stiu de ce au imresia ca Dumnezeu ne pedepseste.
Preotul meu, cel care a si inmormantat-o crede si el ca Dumnezeu ne incearca si nu ne pedepseste.

"Voi poate mai puteti sa umpleti acest gol "
Acest gol nu se umple niciodata ... inteleg ca si situatia ta e grea ... nu contest ... dar sa sti ca e mai greu sa ai ceva si apoi sa pierzi ...


"Nu mai pierde timpul cu intrebari si discutii. "
Nu pierd timpul cu intrebari ... caut raspunsuri si caut ca lumea din jur sa faca mai usoara cu putin suferinta celui care pierde un copil. In jurul nostru sunt multi parinti care pierd un copil ... stim de foarte putini asta pt ca am fost invatati ca de asa ceva nu se vorbeste ... si astfel acei parinti ajung sa stranga atata durere in suflet incat le amarasc sufletul si viata ... pt ca cei din jur nu pot sa ne inteleaga ... daca nu pot sa ne inteleaga macar sa accepte ceea ce se petrece cu noi ... si sa ne accepte asa cum suntem ...
Am deschis acest topic pentru ca am sperat (si tare dezamagita am fost) ca fiind un forum crestin ... cu multi oameni care se cred crestini pana-n maduva ar fi oamenii tinta cu care sa incerc sa schimb o mentalitate gresit imprimata ... care se lasa mostenire de la o generatie la alta ... am crezut ca voi face un prim pas, indirect, pt a ajuta parintii care din pacate vor mai pierde un copil ... m-am inselat ... am fost tare dezamagita si asa ca ma retrag incet ... pt ca sigur as avea mai mult de lucrat cu cei mai multi de pe acest forum decat poate cu altii care se considera atei ... am sa las toate postarile, chiar am sa le aduc mai in fata in speranta ca poate 1 din 1000 care vor citi aceste randuri sa mediteze la ele si sa se comporte asa cum trebuie sa se comporte un om din jurul parintilor care pierd un copil.
Pentru cei care cred ca situatia lor e mai grea ... ca sunt cei mai batuti de soarta sa intre pe EMMA sa citeasca povestile de acolo ... iar daca nici acea lectura nu va ajuta sa realizati cat de multe aveti ... (eu ma consider norocoasa) ... atunci sunteti caz pierdut ...


"1. Poate ca esti tanara. Poate ca mai ai sanse sa ai alti copii. Du-te la medic si fa tot ceea ce poti in acest sens.
cu ajutorul medicului (in functie de diagnostic) si n-am sa le scriu aici ca-mi vor sari si mie in cap si adoptie.
Nu te da batuta, atat cat poti si ai sanse. Lupta cat mai poti, sa ai alti copii."
Am lasat la urma un subiect tare sensibil pt mine ...
Nu au trecut nici 5 minute de cand a fost declarat decesul si mi s-a spus (tipic) „lasa ca esti tanara si faci altii” a fost un cutit in inima ... aceste cuvinte sunt si acum cuvintele care ma dor enorm ... am purtat de zeci de ori discutie pe acest subiect ... am sa pun un link unde puteti citi ce gandesc despre acest subiect ... http://ingerasulgabriela.blogspot.co...a-sarcina.html
Da eu am nevoie de tratament pt ca credinta mea nu e suficient de mare pt a crede ca totul va fi bine si fara tratament. Sangele meu se coaguleaza mai repede si uneori omoara copilul in burtica ... dar sigur pe acest forum nu am sa discut acest subiect desi la un moment dat ma gandeam sa deschid un topic pe tema tratamente in sarcina ...
Sunt relativ tanara ... asta nu conteaza durerea si rana sunt aceleasi indiferent de varsta ... Copii nu mai imi doresc pt ca nu sunt suficient de credicioasa sa cred ca Dumnezeu mi-l va lasa in brate si nici suficient de puternica sa ma lupt cu mine sa mai pierd unul ... insa voi avea atunci cand sotul isi va dori (el isi doreste) si il voi avea in brate atunci cand Dumnezeu se va indura de mine ... dar ... dorinta de a avea copilul meu ... nu mai am ... iar de luptat nu voi lupta sa am copii insa voi lupta sa o pastrez vie pe Gabi ... si sa ii ajut pe parintii care pierd un copil, dar mai ales pe cei care au un copil prematur.

Cu asta inchei si va doresc sa fiti crestini nu doar declarati ci din tot sufletul ... am fost tare dezamagita de acest forum crestin ... iar daca voi mai intra voi intra doar la partea de rugaciuni si niciodata nu ma voi mai baga intr-o discutie.
Pentru mamicile care pierd un copil sau nasc prematur si au nevoie de mine e suficient sa imi scrie pe blog un comentariu, sa specifice ca nu vor sa fie publicat sa lase date de contact si am sa le contactez si in masura posibilitatilor le ajut cu mare placere
.
Nu va pierdeti credinta si nu plecati urechile la rautatile oamenilor ... ca in final toti suntem oameni si mai ales pacatosi.

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de paulici

... am vazut ca ea in loc sa primeasca raspunsuri a ajuns sa fie JUDECATA …

Se pare ca nici tu nu ai citit cu atentie. Din cele 2 topicuri pe aceasta tema o mamica nu intreaba nimic ci doar ne anunta de pierderea suferita si probabil dorea compasiune, iar a doua ne intreaba daca credem ca copilul ei este ingeras. In cel de-al doilea caz discutia s-a indepartat de aceasta intrebare pentru ca printre detalii s-a mentionat ca apelase la insamantare artificiala, si da acesta este un pacat! (motivele presupun ca le sti)

În prealabil postat de paulici

... si nu aia m-a deranjat ci faptul ca se crede ca Dumnezeu ne pedepseste prin copiii nostri ... nu cred si nu voi crede asta decat in fata lui Dumnezeu cand el imi va spune asta.

În prealabil postat de paulici

Preotul meu, cel care a si inmormantat-o crede si el ca Dumnezeu ne incearca si nu ne pedepseste.

Preotul are dreptate. Chiar pe acest topic ti-au raspuns mai multi ca nu credem ca Dumnezeu pedepseste ci doar se indeparteaza(din cauza pacatelor), si fara El raul vine din alta parte. In aceste incercari ne ramane sa-L strigam din nou si va reveni in viata noastra si odata cu El tot binele.

În prealabil postat de paulici

Acest gol nu se umple niciodata ... inteleg ca si situatia ta e grea ... nu contest ... dar sa sti ca e mai greu sa ai ceva si apoi sa pierzi ...

De asta nu mai are loc Dumnezeu in viata noastra, pentru ca nu vrem sa ne umplem golurile cu El.

În prealabil postat de paulici

Nu pierd timpul cu intrebari ... caut raspunsuri si caut ca lumea din jur sa faca mai usoara cu putin suferinta celui care pierde un copil. In jurul nostru sunt multi parinti care pierd un copil ... stim de foarte putini asta pt ca am fost invatati ca de asa ceva nu se vorbeste ... si astfel acei parinti ajung sa stranga atata durere in suflet incat le amarasc sufletul si viata ... pt ca cei din jur nu pot sa ne inteleaga ... daca nu pot sa ne inteleaga macar sa accepte ceea ce se petrece cu noi ... si sa ne accepte asa cum suntem ...

Daca de la lume asteptam alinarea suferintelor atunci e clar ce rol are Dumnezeu in viata noastra.

În prealabil postat de paulici

Am deschis acest topic pentru ca am sperat (si tare dezamagita am fost) ca fiind un forum crestin ... cu multi oameni care se cred crestini pana-n maduva ar fi oamenii tinta cu care sa incerc sa schimb o mentalitate gresit imprimata ...

Pe orice forum crestin ti se va indica ca: raspunsurile, compasiunea, mila si iubirea, rezolvarile si toate cele bune, le gasim la, si le primim de la Dumnezeu, dar se pare ca nu vrei sa accepti. Nu mai incerca sa-i schimbi pe altii pana nu te schimbi pe tine. Daca deja ai o parere buna despre tine risti sa te afli in inselare.

În prealabil postat de paulici

Pentru mamicile care pierd un copil sau nasc prematur si au nevoie de mine e suficient sa imi scrie pe blog un comentariu, sa specifice ca nu vor sa fie publicat sa lase date de contact si am sa le contactez si in masura posibilitatilor le ajut cu mare placere

Blogul este un "altar" pentru copilul pierdut, se pare ca acolo credinta si Dumnezeu nu au mai avut loc (decat poate abstract pe ici pe colo). Cu aceasta atitudine probabil ca e bine sa va feriti de forumurile crestine (fie ele si ortodoxe).

În prealabil postat de paulici

Nu va pierdeti credinta si nu plecati urechile la rautatile oamenilor ... ca in final toti suntem oameni si mai ales pacatosi.

Desi mai devreme afirmi ca nu ai credinta destul de puternica sa incerci sa mai ai un copil indemni pe altii sa o faca. Nu e rau, e chiar bine. Dar fara exemplu nu stiu cati or sa te creada. Si in sfarsit ati realizat ca nu la oameni gasiti cele bune. Se pare ca acest forum v-a fost totusi de folos...