1 Martie - 8 Martie

[deja-vu]

Cu ceva timp in urma a aparut in revista "Lumea credintei" un articol al lui Razvan Codrescu, in care se explicau motivele pentru care a fost introdusa de catre Internationala comunista celebra sarbatoare a femeii, 8 martie. Intrucat comunismul este "prin excelenta" ideologia genocidului (pe care l-a si realizat oriunde a ajuns la putere), o asemenea sarbatoare ar trebui sa fie tot atat de odioasa ca si Ziua femeii naziste (nu stiu exact pe ce data o sarbatoreau respectivii) si in orice caz, nu isi are locul in viata ortodocsilor (macar din respect pt. milioanele de femei torturate si macelarite de comunisti). Mai mult decat atat, e o lipsa de buna-cuviinta si o incalcare a randuielilor Bisericii - care interzice nuntile, petrecerile si sarbatorile pe toata durata Postului Mare (cu atat mai mult consumul de alcool, muzica galagioasa si mesele festive). Exista cel putin trei sarbatori crestine ale femeilor mult mai potrivite randuielilor canonice (sau care nu se suprapun peste perioada Postului) si avand in plus o semnificatie profunda, ortodoxa:

- ziua de 1 martie, a venirii primaverii, a vietii si renasterii (sangele si apa care au iesit din inima Mantuitorului pe cruce sunt reprezentate de firele albe si rosii ale martisorului pe care-l oferim femeilor). Aceasta cade imediat inaintea Postului Mare dar nu neaparat in zi de duminica, asadar se poate intampla sa pice miercuri sau vineri, adica in zile de post.

- ziua de 25 martie, adica Bunavestire (atunci cand Maica Domnului a primit cu mare bucurie, smerenie si curaj vestea ca a fost aleasa de Domnul pentru a-L intrupa pe Hristos, Mantuitorul lumii). Aceasta sarbatoare cade in Post, dar fiind zi de duminica exista posibilitatea unor dezlegari la peste si untdelemn.

- in fine, Duminica mironositelor (a treia incepand de la Inviere), sarbatoarea femeilor care au avut curajul sa stea langa cruce atunci cand Mantuitorul a fost rastignit, apoi (impreuna cu dreptii Iosif si Nicodim) L-au ingropat, iar a treia zi L-au vazut inviat din morti. Aceasta sarbatoare e cu atat mai semnificativa cu cat cinsteste nu o singura femeie, ci intreg Soborul Maicii Domnului! In plus, cazand intr-o zi de duminica si dupa Post, permite celebrarea deplina si fara restrictii canonice a virtutilor femeii crestine: smerenia, curatia trupeasca si sufleteasca si dragostea. Mie personal, din motivele pe care le-am aratat mai sus, aceasta mi se pare ziua ideala pentru sarbatorirea femeilor.

Deci anul acesta Biserica celebreaza femeile crestine in data de 8 mai, nu pe 8 martie!

Pentru mai multe lamuriri, recomand articolul Parintelui Teofil Anastasoaie:
www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/ziua-femeii-ziua-mamei-99221.html

Iata si articolul din "Lumea credintei" la care m-am referit (www.rostonline.org/blog/razvan/2008/02/n-loc-de-8-martie.html):

SPUNE-MI CE SĂRBĂTOREŞTI, CA SĂ-ŢI SPUN CINE EŞTI !

"De ce oare, la 15 ani de la prabusirea comunismului, noi ne incapatanam parca sa-i perpetuam sarbatorile straine si mincinoase? Ne prefacem ca 8 Martie sau 1 Mai ar fi niste sarbatori nevinovate si vechi de cand lumea, bucurandu-ne cu naivitate de cate-o "zi libera" sau de cate un cadru festiv artificial, fara sa ne mai sinchisim de originile si intelesurile acestor "sarbatori" mostenite din recuzita propagandistica a celui mai criminal si mai anti-crestin regim din istorie! O facem din inertie ("Asa am apucat!") si din dorinta impura de a inmulti cu orice pret prilejurile de chef lumesc si de "chiul" ingaduit. Dar multi o fac poate si din totala ignorare a substratului acestor false sarbatori... (R. C.)

Intre Martisor si 8 Martie
Traditia romaneasca ofera, in prag de primavara, un bun prilej de sarbatorire a "sexului frumos": 1 Martie, Ziua Martisorului. Nici aceasta nu-i o sarbatoare bisericeasca, dar nici n-are in ea nimic tendentios sau pervers. Mamele, logodnicele, sotiile, fiicele sau colegele noastre au si acest prilej in plus de a ne simti dragostea si pretuirea (care altminteri, fie vorba intre noi, s-ar cuveni sa fie mai putin "ocazionale"). Piepturile inflorite de martisoare aduc aminte, simbolic, de frumusetea si regenerarea lumii lui Dumnezeu, de armonia care se cade sa existe in(tre) toate cele ale Firii, de la ghiocelul plapand si pana la inima omului. Ne bucuram de alteritatea ce ne-a fost data dintru inceput ("Nu e bine sa fie omul singur") si de minunea perpetua a vietii (caci Eva e "mama tuturor celor vii"). De ce mai e nevoie sa supralicitam, o saptamana mai tarziu, printr-o "sarbatoare" ideologica a femeii (vazute ca instrument al "luptei de clasa")?!

Pe urmele tovarasei Clara Zetkin...
Am mai spus si altadata povestea instituirii zilei de 8 martie (demagogic numita "internationala", caci n-au sarbatorit-o oficial decat anumite cercuri conspirationiste si tarile din fostul "lagar socialist"). Propunerea a fost facuta si aprobata in 1910, la asa-numita Conferinta a Femeilor Socialiste de la Copenhaga, prima ei sarbatorire in mediile respective avand loc in anul urmator. Autoarea propunerii a fost militanta revolutionara Clara Zetkin (1857-1933), o intelectuala evreica nascuta la Wiederau (Saxonia) si moarta la Arhanghelskoie, in fosta U.R.S.S. (unde a propasit pe linia partidului). De ce tocmai ziua de 8 martie? Unul dintre motive (si cel mai invocat) este ca in aceasta zi avusesera loc mai multe demonstratii revendicative ale "femeilor muncitoare", incepand cu o greva a tesatoarelor new-yorkeze din 1857.

... si in umbra sangeroasei Estera
Ar mai fi insa un motiv important, asupra caruia atrage atentia, de pilda, diac. prof. dr. Andrei Kuraev (...): pornind de la originea etnica a Clarei Zetkin, autorul e de parere ca ea n-a putut sa nu se gandeasca la sarbatoarea de Purim (foarte apropiata calendaristic de data de 8 martie), care rememoreaza anual un cumplit masacru (dupa traditie, 75.000 de morti - barbati, femei si copii) intreprins asupra poporului persan de iudeii aflati in exil. Personajul-cheie al evenimentului este tocmai o femeie, vicleana si sangeroasa Estera, devenita intruchipare biblica a "eroismului" feminin evreiesc. Daca e asa sau nu, cert ramane ca, prin realele sau doar posibilele ei origini mentale, ziua de 8 Martie reprezinta o conventie festiva cu totul straina de spiritul crestinismului, pe care o constiinta ortodoxa nu si-o poate asuma fara se trada pe sine insasi."

Razvan CODRESCU - Lumea credintei, anul III, nr.3(20)

P.S. In legatura cu aceeasi tema, Claudiu Tarziu a postat si el un articol (http://c-tarziu.blogspot.com/2010/03...tori-pe-8.html) Citez de acolo, din comentariul lui Razvan Codrescu: "Draga Claudiu, abia întors de la înmormîntarea d-lui Constantinescu, dau de toată tărăşenia asta, pe care nu ştiu dacă ţi-ai făcut un bine declanşînd-o... Trebuia să mă laşi numai pe mine să primesc înjurăturile mai departe, pe blogul meu mai puţin accesat. Cred că e vremea să tragi singura concluzie care se impune: că ce a făcut comunismul e greu de desfăcut (...) Tradiţiile se sacrifică cu uşurinţă, "apucăturile" nu; tradiţiile-s de două mii de ani, sîntem distanţi faţă de ele, le percepem ca pe o afacere de demult; "apucăturile", în schimb, sînt recente, sînt ale noastre, sîntem gata, pentru ele, să punem în paranteză şi ce avem mai sfînt!"

Cat despre Purim, este o sarbatoare a iudaismului - razbunarea evreilor in acel moment istoric (cand persii pregateau masacrarea poporului israelit) o consider justificata in contextul Torei ("ochi pt.ochi, dinte pt. dinte"). Metoda folosita de Estera n-a fost kosher, nici nu ar trebui extrapolata sau folosita de crestini (ceva asemanator au facut, desi la scara mult mai mica si fara a apela la "farmecele" Esterei, unii nationalisti romani)

In concluzie, invit persoanele cuprinse de "o sfanta indignare" sau care au intrebari, sa le exprime pe siturile domnilor Claudiu si Razvan, astfel va creste si traficul respectivelor bloguri iar in final toata lumea va avea de castigat :)

Iertati-ma, Doamne ajuta-ne!

Dragii mei,
pentru mine orice sarbatoare e un prilej de a darui. Nu stiu de altul.. stiu doar de mine ca, snurul acela alb si rosu pe care mi-l pun de ani de zile copii mei in piept imi aduce lacrimi in ochi.

Aceasta bucurie v-o daruiesc si voua. Acest sentiment minunat care imi inunda fiinta in fiecare an de 1 si 8 martie. Nu cadoul, nu petrecerea, nu dorinta de a-mi petrece timpul ca o "femeie moderna" ma sensibilizeaza ci lumina din ochii copiilor mei cand imi daruiesc ceva cat de mic. O felicitare facuta cu mana lor, o floare, sau doar o imbratisare si un "mami de iubesc".

Acestea toate eu le pastrez cu sfintienie in inima mea. Le pastrez, pentru ca ele dezvolta copiilor sentinemtul de a darui. Le pastrez , pentru ca este un nou prilej oferit sotilor sa ne ofere dragostea si respectul lor. Le pastrez, pentru ca ele fac parte din viata mea si-mi aduc mereu lumina in ochi si zambet pe buze.

Acestea toate ma indeamna sa va urez ( cun intraziere drept pentru care va rog sa ma iertati) si voua dragele mele colege, prietene si de ce nu dragi colegi si prieteni de forum o imbratisare sincera din din inima. Fie ea si virtuala.

Iar postul ce vine sa va aduca Bucurie si Spor duhovnicesc!
Iertati-ma si Domnul sa va ierte pe toti!

[calator prin ploaie]

Pentru mine ziua de 8Martie este si ramane o zi a MAMELOR...Sigur, motive sa-i daruiesc cate ceva gasesc mereu, deoarece ador sa o rasfat, insa de 8Martie este un pretext sa o alint si dezmierd in multe feluri care-i fac placere sufletelului ei ostenit de ani.....Mama este silaba primordiala dupa cuvantul Dumnezeu! Te iubesc scumpa si nepretuita mama!

[raisa2006]

Traian Dorz - CAND SPUI "FEMEIA"

Când spui „femeia“, ai spus „mama“, si-ai spus „sotia“, „fiica“, „sora“,
si-ai spus fiinta cea mai scumpa si mai iubita tuturora,
si-ai spus iubirea, si caldura, si frumusetea fara care
ar fi-un pustiu, si-ar fi-o durere, si-ar fi-o tristete tot sub soare.

Ce gol si ce singuratate era în cele sase zile
când nu era în rai femeia pe toate luminându-i-le,
iar când a fost facuta dulce, ca dintr-un vi, ca dintr-o rana,
ce minunata întregire le-a dat fiinta diafana.

E-adevarat ca prin femeie a mai venit si întristarea,
dar fara ea n-ar fi viata si n-ar fi binecuvântarea,
n-ar fi cântarea, nici sarutul, nici dor sau lacrima sub stele
si ce-ar fi lumea fara-acestea si ce-ar fi viata fara ele?

Sa-L binecuvântezi pe Domnul si multumeste-I c-a facut-o
iar fata mamei si-a sotiei adie-o si sarut-o
pe fruntea orei si-a fetitei, fa semnul binecuvântarii
cu mângâierea cea mai sfânta a bucuriei si-a cântarii.

N-o întristati, ci mângâiati-o si-ajutati-o cu iubire
sa-si duca sarcina si crucea frumos si ea pre mântuire
caci când ea plânge toate, toate unt chinuite si-ntristate
iar când zâmbeste ea, ce cântec si ce lumina vine-n toate.

...Fii binecuvântata dulce si scumpa mama si sotie
si sora si fetita noastra, fiti fericite pe vecie
cu lacrimi sarutam obrajii si ochii vostri-n sarbatoare
si-ntreaga dragoste ne-o punem pe-al vostru suflet ca o floare.