Vorbirea in limbi la penticostali...

[Adriana3]

În prealabil postat de catalin2

In Vechiul Testament harul Duhului Sfant era exterior, dupa venirea lui Iisus harul il putem avea interior, prin Sfintele Taine. Aceasta e diferenta, se putea citi in articolele ortodoxe.
O explicatie mai clara o gasim la Sfantul Serafim de Sarov: http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...ea_duhului.htm

"Apoi, au pierdut acest dar nepretuit al harului Duhului lui Dumnezeu, pentru ca, pana la venirea in lume a lui Dumnezeu-omul, Iisus Hristos, "inca nu era (dat) Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit" (Ioan 7:39)."
"Totusi aceasta nu inseamna ca Duhul lui Dumnezeu nu era in lume deloc, ci doar ca prezenta Sa nu era atat de vadita. Se manifesta doar exterior, si doar semnele prezentei Sale in lume au fost cunoscute de oameni."
"Astfel, de pilda, multe taine legate de mantuirea ce va veni a neamului omenesc i-au fost descoperite atat lui Adam cat si Evei, dupa caderea lor. Lui Cain, in ciuda lipsei de cinstire si a neascultarii sale, i-a fost usor sa inteleaga vocea care purta harul si dumnezeirea, in cuvintele acuzatoare. Noe a vorbit cu Dumnezeu. Avraam L-a vazut pe Dumnezeu si ziua Sa si s-a bucurat (in Ioan 8:56). Harul Duhului Sfant lucrand exterior se mai reflecta in toti proorocii Vechiului Testament si in sfintii Israilului."
"Cu toate ca nu cu aceeasi tarie ca la poporul lui Dumnezeu, prezenta Duhului lui Dumnezeu a lucrat totusi si in paganii care nu-L cunosteau pe adevaratul Dumnezeu, pentru ca, chiar si printre acestia, Dumnezeu a gasit oamenii alesi. De pilda, au existat fecioarele-prorocite pe nume sibile, care si-au inchinat fecioria unui Dumnezeu necunoscut, dar lui Dumnezeu, Ziditorul lumii, atotputernicul ocarmuitor al universului, asa cum era conceput El de pagani. Cu toate ca filosofii pagani au ratacit si in intunericul necunoasterii lui Dumnezeu, totusi, ei au cautat adevarul, care este iubit de Dumnezeu. Din pricina acestei cautari placute lui Dumnezeu, ei s-au putut bucura de Duhul Domnului. Se spune ca neamurile care nu-L cunosc pe Dumnezeu indeplinesc din fire cerintele legii si fac ceea ce este placut Lui (cf. Romani 2:14). Domnul lauda astfel adevarul, caci spune El insusi despre acesta, prin Sfantul Duh: "Adevarul din pamant a rasarit si dreptatea din cer a privit." (Psalmul 84:12[85:11])."

"Dar cand Domnul nostru Iisus Hristos a implinit intreaga lucrare a mantuirii, dupa Invierea Sa, a suflat asupra Apostolilor, a restaurat suflarea de viata pe care o pierduse Adam, si le-a dat lor acelasi har al Prea Sfantului Duh al lui Dumnezeu de care s-a bucurat Adam. Dar asta nu a fost tot. Le-a mai spus ca este mai bine, pentru ei, ca El sa mearga la Tatal, pentru ca daca nu s-ar duce, Duhul n-ar mai veni in lume. Dar daca El, Hristosul, se duce la Tatal, Il va trimite pe Acesta in lume, si El, Mangaietorul, ii va indruma pe ei si pe toti ceilalti ce le vor urma invataturile intru deplinatatea adevarului, si le va aminti tot ce le-a spus El pe cand era inca in lume. Ce a fost apoi fagaduit a fost "har peste har" (Ioan 1:16)."
"Apoi, in ziua Rusaliilor, El le-a trimis in mod solemn, intr-un vant puternic, Sfantul Duh, in chipul unor limbi de foc, care i-au luminat pe fiecare dintre ei, au intrat intru ei si i-au umplut de puterea arzatoare a harului dumnezeiesc, care sufla ca si cu roua si lucreaza cu bucurie in sufletele care iau parte la puterile si faptele sale (Fapte 2). Si acest har arzator al Sfantului Duh, care ne este dat noua tuturor, celor credinciosi in Hristos, prin Taina Sfantului Botez, este pecetluit prin Taina Mirungerii pe partile osebite ale trupului nostru, dupa cum este randuit de catre Sfanta Biserica, pastratoare vesnica a acestui har. Se spune: "Pecetea darului Sfantului Duh."
"Prin Sfintele Taine ni se da mantuirea vesnica si nebiruita ca o incredintare spre viata vesnica, ca un raspuns bun la infricosatoarea Sa Judecata si ca un inlocuitor de pret dincolo de intelegerea noastra, pentru acel rod al Pomului Vietii de care ar fi vrut sa o lipseasca potrivnicul omenirii, Lucifer, cel cazut din ceruri."

Astfel a zis marele Sfant Serafim de Sarov. Cum sa nu te indragostesti de ortodoxie si sa cauti adevarul in alta parte?

Deci, Duhul Sfant era in lume si lucra in lume, dar spune sfantul ca acest Duh Sfant era exterior. Ce inseamna exact acest lucru nu explica, sau mai bine zis intrebarea mea este: cum Duhul Sfant care era exterior ii facea pe prooroci sa deschida gura si sa zica proorocia? Proorocii erau ca un fel de marionete care vorbeau la actiunea unui Duh exterior lor?

Apoi, zice ca Iisus le spune apostolilor ca El trebuie sa mearga la Tatal pentru a putea trimite Duhul Sfant. Dar tocmai a spus Sfantul ca Duhul Sfant era deja in lume. Cum atunci il trimite daca El era deja? Singurul lucru care se poate intelege pentru ca totul sa aiba noima, este ca Duhul Sfant care era in lume intr-o forma exterioara va fi trimis in inima oamenilor, intr-o forma interiorizata, motiv pentru care Imparatia Cerurilor nu mai trebuie cautata in afara noastra ci in inima noastra, motiv pentru care Templul in care se jertfeste mielul pentru pacatele noastre nu mai trebuie cautat in afara noastra ci inauntrul nostru, noi suntem Templul in care se jertfeste mielul atunci cand luam Impartasania etc. Deci din aceasta perspectiva, totul are sens.

Care este insa conditia ca Duhul Sfant sa treaca din forma exterioara in forma interioara? Este Botezul in Duhul Sfant asa-i? Omul se scufunda in apa, iar Duhul Sfant patrunde in om.
Acum va intreb, daca aplicati Botezul unui pagan care nu crede in Iisus Hristos, Duhul Sfant care este exterior tuturor paganilor, va deveni interior si acestuia care nu crede, si Imparatia Cerurilor se va afla chiar si in inima acestui om chiar daca el nu crede o boaba? Au fost pagani care s-au convertit la crestinism cand crestinii au pus mana pe putere si au inceput sa ii discrimineze pe pagani la functii mai importante, asa cum se intampla acum in lumea araba unde musulmanii ii discrimineaza pe crestinii si unii dintre crestini se convertesc in musulmani pentru a scapa de discriminare. In cazul acestor convertiti fara credinta, Duhul Sfant ramane exterior sau se interiorizeaza si la ei si devin crestini pe bune? Sunt tare curioasa ce raspundeti :)

[catalin2]

În prealabil postat de Adriana3

Deci, Duhul Sfant era in lume si lucra in lume, dar spune sfantul ca acest Duh Sfant era exterior. Ce inseamna exact acest lucru nu explica, sau mai bine zis intrebarea mea este: cum Duhul Sfant care era exterior ii facea pe prooroci sa deschida gura si sa zica proorocia? Proorocii erau ca un fel de marionete care vorbeau la actiunea unui Duh exterior lor?

Apoi, zice ca Iisus le spune apostolilor ca El trebuie sa mearga la Tatal pentru a putea trimite Duhul Sfant. Dar tocmai a spus Sfantul ca Duhul Sfant era deja in lume. Cum atunci il trimite daca El era deja? Singurul lucru care se poate intelege pentru ca totul sa aiba noima, este ca Duhul Sfant care era in lume intr-o forma exterioara va fi trimis in inima oamenilor, intr-o forma interiorizata, motiv pentru care Imparatia Cerurilor nu mai trebuie cautata in afara noastra ci in inima noastra, motiv pentru care Templul in care se jertfeste mielul pentru pacatele noastre nu mai trebuie cautat in afara noastra ci inauntrul nostru, noi suntem Templul in care se jertfeste mielul atunci cand luam Impartasania etc. Deci din aceasta perspectiva, totul are sens.

Care este insa conditia ca Duhul Sfant sa treaca din forma exterioara in forma interioara? Este Botezul in Duhul Sfant asa-i? Omul se scufunda in apa, iar Duhul Sfant patrunde in om.
Acum va intreb, daca aplicati Botezul unui pagan care nu crede in Iisus Hristos, Duhul Sfant care este exterior tuturor paganilor, va deveni interior si acestuia care nu crede, si Imparatia Cerurilor se va afla chiar si in inima acestui om chiar daca el nu crede o boaba? Au fost pagani care s-au convertit la crestinism cand crestinii au pus mana pe putere si au inceput sa ii discrimineze pe pagani la functii mai importante, asa cum se intampla acum in lumea araba unde musulmanii ii discrimineaza pe crestinii si unii dintre crestini se convertesc in musulmani pentru a scapa de discriminare. In cazul acestor convertiti fara credinta, Duhul Sfant ramane exterior sau se interiorizeaza si la ei si devin crestini pe bune? Sunt tare curioasa ce raspundeti :)

Draga Adriana, da, cred ca ai inteles bine. Pana sa Il trimita Iisus, Duhul Sfant era exterior, acum Il putem avea prin Sfintele Taine. De fapt harul, care este energia necreata, ca Duhul Sfant e o Persoana.
Botezul e doar inceputul, pe urma acest har e reinnoit prin Sfanta Impartasanie. De aceea daca cineva ar avea doar credinta si chiar si fapte nu ar fi suficient, pentru ca se spune ca fiecare om e pacatos, greseste. Astfel cineva care nu prea exceleaza ba chiar mai are si greseli de invatatura crestina dar e ortodox are posibilitatea mantuirii pentru ca exista har in Biserica ortodoxa prin Sfintele Taine. Dar cineva care are si fapte si credinta (atat cat ar avea) dar e in alt cult nu poate beneficia de Sfintele taine si nu prea are mari posibilitati de mantuire.
Botezul e doar primirea harului, dar acesta nu ramane asa tot timpul, l-ai primit si gata. Poate fi pierdut si este aproape la toti, dar apoi iar poate fi primit si tot asa. Sfantul Serafim de Sarov ne spune ca scopul vietii e dobandirea si pastrarea harului. El nu numai ca spune, dar la finalul discutiei ii si arata acelui credincios harul emanand lumina harului.

[Adriana3]

În prealabil postat de catalin2

Draga Adriana, da, cred ca ai inteles bine. Pana sa Il trimita Iisus, Duhul Sfant era exterior, acum Il putem avea prin Sfintele Taine. De fapt harul, care este energia necreata, ca Duhul Sfant e o Persoana.
Botezul e doar inceputul, pe urma acest har e reinnoit prin Sfanta Impartasanie. De aceea daca cineva ar avea doar credinta si chiar si fapte nu ar fi suficient, pentru ca se spune ca fiecare om e pacatos, greseste. Astfel cineva care nu prea exceleaza ba chiar mai are si greseli de invatatura crestina dar e ortodox are posibilitatea mantuirii pentru ca exista har in Biserica ortodoxa prin Sfintele Taine. Dar cineva care are si fapte si credinta (atat cat ar avea) dar e in alt cult nu poate beneficia de Sfintele taine si nu prea are mari posibilitati de mantuire.
Botezul e doar primirea harului, dar acesta nu ramane asa tot timpul, l-ai primit si gata. Poate fi pierdut si este aproape la toti, dar apoi iar poate fi primit si tot asa. Sfantul Serafim de Sarov ne spune ca scopul vietii e dobandirea si pastrarea harului. El nu numai ca spune, dar la finalul discutiei ii si arata acelui credincios harul emanand lumina harului.

Sunt deacord ca, pentru dobandirea Harului, trebuie credinta si participarea la Sfintele Taine ca si roade a acestei credinte, trebuie sa existe fapte ca si roade a acestei credinte, si o lupta toata viata pentru a pastra Harul primit.

Intrebarea era in sens invers: un om care participa la Sfintele Taine fara insa a avea credinta, ci participa pentru ca este obligat, primeste si el Harul?

Si iata si alte intrebari:

Spuneti ca Biserica Ortodoxa nu are greseala in dogme. Mai exact, ce intelegeti prin dogme? Ca sa fiu sigura ca vorbim despre aceleasi lucruri. Pentru ca eu ma refeream la practica bisericii de a da iconomii acolo unde incalca Cuvantul lui Iisus, Cuvant care nu poate fi incalcat pentru simplul motiv ca lumea asta va trece dar cuvantul Lui nu. Un divortat care se recasatoreste comite pacatul adulterului, acesta este atat cuvantul lui Iisus cat si a marilor sfinti. Si iata ca Biserica de astazi, in loc sa ii invete pe oameni sa nu comita adulter, deci sa evite recasatoria, ea face pe dos, ii recasatoreste chiar in Biserica si astfel, oamenii acestia nici macar nu mai stiu ca sunt adulteri.

Despre posedatii care vorbesc limbi vechi: spun ei rugaciuni lui Dumnezeu, inclusiv Doamne miluieste? Eu consider periculoasa o astfel de gandire, a spune ca un om se roaga lui Dumnezeu cu putere de la Satana, pentru ca si evreii ii ziceau lui Iisus ca face minunile cu puterea celui rau, si iata ca aceasta afirmatie era pacatul impotriva Duhului Sfant, sa se spuna despre lucrarea Duhului Sfant ca ar apartine necuratului.

[catalin2]

În prealabil postat de Adriana3

Sunt deacord ca, pentru dobandirea Harului, trebuie credinta si participarea la Sfintele Taine ca si roade a acestei credinte, trebuie sa existe fapte ca si roade a acestei credinte, si o lupta toata viata pentru a pastra Harul primit.

Intrebarea era in sens invers: un om care participa la Sfintele Taine fara insa a avea credinta, ci participa pentru ca este obligat, primeste si el Harul?

Si iata si alte intrebari:

Spuneti ca Biserica Ortodoxa nu are greseala in dogme. Mai exact, ce intelegeti prin dogme? Ca sa fiu sigura ca vorbim despre aceleasi lucruri. Pentru ca eu ma refeream la practica bisericii de a da iconomii acolo unde incalca Cuvantul lui Iisus, Cuvant care nu poate fi incalcat pentru simplul motiv ca lumea asta va trece dar cuvantul Lui nu. Un divortat care se recasatoreste comite pacatul adulterului, acesta este atat cuvantul lui Iisus cat si a marilor sfinti. Si iata ca Biserica de astazi, in loc sa ii invete pe oameni sa nu comita adulter, deci sa evite recasatoria, ea face pe dos, ii recasatoreste chiar in Biserica si astfel, oamenii acestia nici macar nu mai stiu ca sunt adulteri.

Despre posedatii care vorbesc limbi vechi: spun ei rugaciuni lui Dumnezeu, inclusiv Doamne miluieste? Eu consider periculoasa o astfel de gandire, a spune ca un om se roaga lui Dumnezeu cu putere de la Satana, pentru ca si evreii ii ziceau lui Iisus ca face minunile cu puterea celui rau, si iata ca aceasta afirmatie era pacatul impotriva Duhului Sfant, sa se spuna despre lucrarea Duhului Sfant ca ar apartine necuratului.

Sfanta Imapartasanie de exemplu nu se da oricui, iar cine o ia cu nevrednicie e mai rau pentru el.
Dogme inseamna invatatura de credinta, Crezul si toate celelalte invataturi. Canoanele sunt reguli bisericesti, nu sunt chiar dogme. Acestea nu sunt la intamplare, toate au fost stabilite de catre sfinti.
Recasatorirea a fost stabilita de sfinti, nu e chiar adevarat ca sfintii au spus altceva. Sfantul Vasile cel Mare spunea despre casatoira a doua si a treia , dar doar ca cei care fac asta sa nu cada in desfranare, sa ramana sub ocrotirea Bisericii.
Despre cum se fac minunile trebuie sa citesti mai mult literatura ortodoxa. Exista minuni de la Dumnezeu si de la ingerul cazut, nu toate sunt de la Dumnezeu. Iar ingerul cazut nu face doar rau, face chiar si vindecari. Am mai scris despre astea.

[Adriana3]

În prealabil postat de catalin2

Sfanta Imapartasanie de exemplu nu se da oricui, iar cine o ia cu nevrednicie e mai rau pentru el.
Dogme inseamna invatatura de credinta, Crezul si toate celelalte invataturi. Canoanele sunt reguli bisericesti, nu sunt chiar dogme. Acestea nu sunt la intamplare, toate au fost stabilite de catre sfinti.
Recasatorirea a fost stabilita de sfinti, nu e chiar adevarat ca sfintii au spus altceva. Sfantul Vasile cel Mare spunea despre casatoira a doua si a treia , dar doar ca cei care fac asta sa nu cada in desfranare, sa ramana sub ocrotirea Bisericii.
Despre cum se fac minunile trebuie sa citesti mai mult literatura ortodoxa. Exista minuni de la Dumnezeu si de la ingerul cazut, nu toate sunt de la Dumnezeu. Iar ingerul cazut nu face doar rau, face chiar si vindecari. Am mai scris despre astea.

Sunteti sigur ca Sfantul Vasile cel Mare vorbea de recasatorirea la DIVORTATI? Sau el vorbea de de fapt la recasatorirea la VADUVI? Caz in care nu este pacat pentru ca adulter se face doar cat timp celalalt este in viata.

Crezul contine mai multe dogme, foarte bine, iar referitor la Botez spune ca se face spre iertarea pacatelor. Iar Sfantul Ioan Gura de Aur invata ca un copil nu are pacate si ca nu pentru spalarea pacatelor s-ar face botezul la copil, desi in Crezul marturisim Botezul spre iertarea pacatelor, asa cum l-a instituit de fapt Domnul. Cine apoi a introdus ideea ca de fapt copilul ar avea pacatul originar, adamic? A devenit aceasta idee dogma sau nu? Pentru ca dogma nu poate fi modificata ci este un Adevar de credinta mereu valabil, ori daca pe vremea Sf. Ioan Gura de Aur s-a spus ca nu au pacate copiii, inseamna ca ideea pacatului originar cu care s-ar naste copiii este doar o parere, si nicidecum dogma.

Despre cum se fac minunile - am citit tot felul de povestioare dar pe mine nu m-au convins pentru ca, cel care stabileste care minune a fost de la diavol si care de la Dumnezeu, de unde stie ca la randul lui nu este si el inselat de diavol? Minunile se pot cunoaste doar prin credinta, asa cum in timpul lui Iisus unii vedeau minunile si ziceau ca vin de la Dumnezeu iar Iisus este Mesia, pe cand altii vedeau aceleasi minuni si ziceau ca vin de la Satana. Primii era "prostimea" credincioasa, iar cei din urma erau fariseii si invatatorii, cei care trebuiau sa decida daca o minune este de la Dumnezeu sau nu, si iata ca tocmai ei se inselau pentru simplul fapt ca nu aveau credinta. Asa ca, in recunoasterea minunilor, credinta in Iisus este cheia, cine crede in Iisus nu este lasat de acesta sa piara inselat de cel rau. Cum insa credinta omului nu se poate masura, in povestioarele cu pricina nu dau amanuntul cel mai important: cat era credinta omului de mare...

[catalin2]

În prealabil postat de Adriana3

Sunteti sigur ca Sfantul Vasile cel Mare vorbea de recasatorirea la DIVORTATI? Sau el vorbea de de fapt la recasatorirea la VADUVI? Caz in care nu este pacat pentru ca adulter se face doar cat timp celalalt este in viata.

Crezul contine mai multe dogme, foarte bine, iar referitor la Botez spune ca se face spre iertarea pacatelor. Iar Sfantul Ioan Gura de Aur invata ca un copil nu are pacate si ca nu pentru spalarea pacatelor s-ar face botezul la copil, desi in Crezul marturisim Botezul spre iertarea pacatelor, asa cum l-a instituit de fapt Domnul. Cine apoi a introdus ideea ca de fapt copilul ar avea pacatul originar, adamic? A devenit aceasta idee dogma sau nu? Pentru ca dogma nu poate fi modificata ci este un Adevar de credinta mereu valabil, ori daca pe vremea Sf. Ioan Gura de Aur s-a spus ca nu au pacate copiii, inseamna ca ideea pacatului originar cu care s-ar naste copiii este doar o parere, si nicidecum dogma.

Despre cum se fac minunile - am citit tot felul de povestioare dar pe mine nu m-au convins pentru ca, cel care stabileste care minune a fost de la diavol si care de la Dumnezeu, de unde stie ca la randul lui nu este si el inselat de diavol? Minunile se pot cunoaste doar prin credinta, asa cum in timpul lui Iisus unii vedeau minunile si ziceau ca vin de la Dumnezeu iar Iisus este Mesia, pe cand altii vedeau aceleasi minuni si ziceau ca vin de la Satana. Primii era "prostimea" credincioasa, iar cei din urma erau fariseii si invatatorii, cei care trebuiau sa decida daca o minune este de la Dumnezeu sau nu, si iata ca tocmai ei se inselau pentru simplul fapt ca nu aveau credinta. Asa ca, in recunoasterea minunilor, credinta in Iisus este cheia, cine crede in Iisus nu este lasat de acesta sa piara inselat de cel rau. Cum insa credinta omului nu se poate masura, in povestioarele cu pricina nu dau amanuntul cel mai important: cat era credinta omului de mare...

La noi trei sunt maxim posibile indiferent daca partenerii au decedat.
Botezul nu e doar pentru ieratarea pacatelor, de fapt bebelusul nici nu are pacate proprii. Prin Botez se sterge pacatul adamic, apoi pacatele stramosilor. De asemenea, se primeste harul si ingerul pazitor.
Toti avem pacatul adamic, de aceea Adam a primit moartea. De aceea s-a intrupat Mantuitorul, nimeni nu se putea mantui din cauza pacatului adamic. In rest de ce trebuie sa ne intereseze filozofia neoprotestantilor, cand avem ceea ce spun sfintii.

Legat de minuni, nu este deloc asa, cum ca daca cineva crede in Iisus nu e amagit de diavol. Dimpotriva, calugarii de exemplu sunt mai incercati de vrajmasul. Dar asta am mai discutat cu tine. Scrie ca Arie se ruga foarte mult, postea. Putem citi mai multe despre minuni si inselari in Limonariu, intamplari din primul mileniu: http://saraca.orthodoxphotos.com/bib.../limonariu.htm

[ludovic]

În prealabil postat de catalin2

Botezul nu e doar pentru ieratarea pacatelor, de fapt bebelusul nici nu are pacate proprii. Prin Botez se sterge pacatul adamic, apoi pacatele stramosilor. De asemenea, se primeste harul si ingerul pazitor.

Daca botezul ar sterge pacatul adamic atunci toti cei care s-au botezat ar trebui sa nu mai pacatuiasca . Spre exemplu pe un copil nu trebuie sa il inveti sa minta, va minti singur si asta datorita naturii sale pacatoase.
Insa tu faci o confuzie, omul nu mosteneste pacatul lui adam ci natura pacatoasa ceea ce e cu totul altceva. Faptul ca atunci cand ne nastem mostenim natura pacatoasa ne face sa pacatuim si asta e ceea ce ne condamna, nicidecum faptul ca adam a pacatuit.
Ce legatura au pacatele stramosilor? Biblia spune clar ca fiecare va fi judecat pe baza pacatelor lui nu in functie de pacatele stramosilor.In Ieremia 31 si Iezechiel 18 apare foarte clar conturata aceasta idee:
"În zilele acelea nu vor mai zice: "Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii".
Ci fiecare va muri pentru fărădelegea sa; cine va mânca aguridă, aceluia i se vor strepezi dinţii." (Ieremia 31)

"Sufletul care păcătuieşte va muri. Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, şi tatăl nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa." (Iezechiel 18)

În prealabil postat de catalin2

Toti avem pacatul adamic, de aceea Adam a primit moartea. De aceea s-a intrupat Mantuitorul, nimeni nu se putea mantui din cauza pacatului adamic. In rest de ce trebuie sa ne intereseze filozofia neoprotestantilor, cand avem ceea ce spun sfintii.

Nimeni nu se putea mantui din cauza ca pacatuia, nu din cauza ca adam a pacatuit. Adam a fost poarta de intrare a pacatului in lume dar noi suntem judecati din cauza pacatelor care le facem nu din cauza pacatului pe care l-a facut adam. In schimb suferim consecintele pacatului lui Adam, ne nastem cu o natura pacatoasa.

[Adriana3]

În prealabil postat de catalin2

La noi trei sunt maxim posibile indiferent daca partenerii au decedat.
Botezul nu e doar pentru ieratarea pacatelor, de fapt bebelusul nici nu are pacate proprii. Prin Botez se sterge pacatul adamic, apoi pacatele stramosilor. De asemenea, se primeste harul si ingerul pazitor.
Toti avem pacatul adamic, de aceea Adam a primit moartea. De aceea s-a intrupat Mantuitorul, nimeni nu se putea mantui din cauza pacatului adamic. In rest de ce trebuie sa ne intereseze filozofia neoprotestantilor, cand avem ceea ce spun sfintii.

Legat de minuni, nu este deloc asa, cum ca daca cineva crede in Iisus nu e amagit de diavol. Dimpotriva, calugarii de exemplu sunt mai incercati de vrajmasul. Dar asta am mai discutat cu tine. Scrie ca Arie se ruga foarte mult, postea. Putem citi mai multe despre minuni si inselari in Limonariu, intamplari din primul mileniu: http://saraca.orthodoxphotos.com/bib.../limonariu.htm

Catalin,

Stiu ca "La noi trei sunt maxim posibile indiferent daca partenerii au decedat." si tocmai aici este problema, pentru ca nu numai Iisus dar nici marii sfinti nu au acceptat recasatoria divortatilor. Sfintii acceptau doar recasatoria la vaduvi, si aceea cu greu. La divortati insa sub nici un chip, tocmai pentru ca este adulter. Recititi-i pe sfinti si o sa vedeti ca la niciunul nu o sa gasiti ca accepta recasatoria la divortati ci dimpotriva, vorbesc impotriva ei.

Stergerea pacatului adamic prin Botez (si nu prin Jertfa Domnului): tot aud formula asta insa nici un ortodox care o foloseste nu stie sa imi spuna de unde vine ea, care sfant a facut aceasta afirmatie, cand s-a introdus aceasta idee din moment ce Sf. Ioan Gura de Aur zice clar ca un copil nu are pacate, si nici urma sa mentioneze vreun pacat adamic care ar trebui spalat prin Botez, ba chiar dimpotriva, el zice ca Botezul la copil are cu totul alta insemnatate decat stergerea pacatelor tocmai pentru ca un copil nu are pacate de nici un fel. Asa ca va rog sa imi spuneti si mie cine a introdus ideea stergerii pacatului adamic prin Botez, si cand a fost introdusa aceasta idee.


Cat despre minuni si inselari, sunt unii care trebuie sa citeasca despre ele, in timp ce altii le-au trait pe propria piele. Vazand insa modul in care scrieti, dvs ce intelegeti prin minuni, la care minuni va referiti? Pentru ca povestioarele trecute la linkul sugerat nu m-au lamurit chiar deloc la ce anume va referiti. Si apropos de link, uitati un capitol care mi-a placut:

Capitolul 64:

"Trei calugari s-au dus la avva Stefan preotul si au inceput sa-i vorbeasca timp indelungat despre folosul sufletului. Batranul insa tacea. Calugarii atunci i-au spus:
- Nu ne raspunzi nimic, parinte? Am venit la tine ca sa ne alegem cu un folos sufletesc.
Atunci batranul le-a raspuns:
- Iertati-ma, dar nu stiu ce ati vorbit pana acum. Eu va spun ceea ce am: noaptea si ziua nu contemplu altceva decat pe Domnul nostru Iisus Hristos, rastignit pe Cruce.
Si declarandu-se mangaiati sufleteste din aceste cuvinte, au plecat."


Vedeti ca a-L contempla pe Domnul este cat se poate de suficient.
Iar intamplarile relatate in acest Limonariu nu fac decat sa confirme ca suntem paziti de cel rau prin credinta in Iisus si prin ugaciune.

:)

[Erethorn]

În prealabil postat de catalin2

Recasatorirea a fost stabilita de sfinti, nu e chiar adevarat ca sfintii au spus altceva.

Adevarul, in opinia dumneavoastra, si mai ales atunci cand discutam despre o problema in care Mantuitorul si Scriptura se exprima clar, este de mai multe grade ? Adevarat, mai adevarat, nu chiar adevarat, ba chiar adevarat etc. ?!

[catalin2]

În prealabil postat de Erethorn

Adevarul, in opinia dumneavoastra, si mai ales atunci cand discutam despre o problema in care Mantuitorul si Scriptura se exprima clar, este de mai multe grade ? Adevarat, mai adevarat, nu chiar adevarat, ba chiar adevarat etc. ?!

Am folosit "chiar" ca sa nu sune prea dur pentru Adriana, in sensul nu e adevarat ce spui. :)