Despre viclenia sectantilor

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de nutucutu

Primul text este

Nu o ajutaţi cu nimic pe domnişoara dianagroza făcând lista doar din umpluturi.

În prealabil postat de nutucutu

cuvintul Mintuitorului: "astazi vei fi cu mine in rai"

Mântuitorul n-a pomenit nimic nici de "nemurirea sufletului" tâlharului, nici de sufletul lui care s-ar urca chipurile la cer.

În prealabil postat de nutucutu

al doi-lea este parabola lui Lazar cel sarac in care bogatul avea trupul mort, insa el suferea totusi, undeva; in acelasi timp fratii lui traiau pe pamint.

Cum s-a mai spus de n-şpe ori, parabola nu spune nimic de sufletul bogatului, cu atât mai puţin de nemurirea lui.

În prealabil postat de nutucutu

Al trei-lea este invierea fiicei lui Iair, cind "duhul ei s-a intors"-spune biblia. Ea era moarta, iar duhul era in alta parte

S-a întors duhul (spiritul/suflarea de viaţă), şi nu sufletul. Verificaţi în Luca 8,55, termenul este [πνεΰμα] respiraţie, suflare, răsuflare.

În prealabil postat de nutucutu

si asa mai departe....

Ei bine textele acestea din cartea "şi aşa mai departe" le aştept eu. Reamintesc: texte care să vorbească de "nemurirea sufletului", ori despre sufletul care se desprinde de trup la moartea omului. Succes!

În prealabil postat de nutucutu

Textele sint inutile pentru dumneavoastra pentru ca dna White v-a trasat propria viziune pe care o urmati

Concepţia corectă despre starea omului în moarte n-are nicio legătură cu dna. White, ci cu Sfânta Scriptură unde de 3.500 de ani se găseşte textul Fac.2,7.
În schimb, fără Platon şi Aristotel viziunea dvs. despre "nemurirea sufletului" n-ar mai avea nicio relevanţă. Deşi în lipsa lor, diavolul născocea altceva...