Vorbirea in limbi la penticostali...

[catalin2]

În prealabil postat de Adriana3

Sunt deacord ca, pentru dobandirea Harului, trebuie credinta si participarea la Sfintele Taine ca si roade a acestei credinte, trebuie sa existe fapte ca si roade a acestei credinte, si o lupta toata viata pentru a pastra Harul primit.

Intrebarea era in sens invers: un om care participa la Sfintele Taine fara insa a avea credinta, ci participa pentru ca este obligat, primeste si el Harul?

Si iata si alte intrebari:

Spuneti ca Biserica Ortodoxa nu are greseala in dogme. Mai exact, ce intelegeti prin dogme? Ca sa fiu sigura ca vorbim despre aceleasi lucruri. Pentru ca eu ma refeream la practica bisericii de a da iconomii acolo unde incalca Cuvantul lui Iisus, Cuvant care nu poate fi incalcat pentru simplul motiv ca lumea asta va trece dar cuvantul Lui nu. Un divortat care se recasatoreste comite pacatul adulterului, acesta este atat cuvantul lui Iisus cat si a marilor sfinti. Si iata ca Biserica de astazi, in loc sa ii invete pe oameni sa nu comita adulter, deci sa evite recasatoria, ea face pe dos, ii recasatoreste chiar in Biserica si astfel, oamenii acestia nici macar nu mai stiu ca sunt adulteri.

Despre posedatii care vorbesc limbi vechi: spun ei rugaciuni lui Dumnezeu, inclusiv Doamne miluieste? Eu consider periculoasa o astfel de gandire, a spune ca un om se roaga lui Dumnezeu cu putere de la Satana, pentru ca si evreii ii ziceau lui Iisus ca face minunile cu puterea celui rau, si iata ca aceasta afirmatie era pacatul impotriva Duhului Sfant, sa se spuna despre lucrarea Duhului Sfant ca ar apartine necuratului.

Sfanta Imapartasanie de exemplu nu se da oricui, iar cine o ia cu nevrednicie e mai rau pentru el.
Dogme inseamna invatatura de credinta, Crezul si toate celelalte invataturi. Canoanele sunt reguli bisericesti, nu sunt chiar dogme. Acestea nu sunt la intamplare, toate au fost stabilite de catre sfinti.
Recasatorirea a fost stabilita de sfinti, nu e chiar adevarat ca sfintii au spus altceva. Sfantul Vasile cel Mare spunea despre casatoira a doua si a treia , dar doar ca cei care fac asta sa nu cada in desfranare, sa ramana sub ocrotirea Bisericii.
Despre cum se fac minunile trebuie sa citesti mai mult literatura ortodoxa. Exista minuni de la Dumnezeu si de la ingerul cazut, nu toate sunt de la Dumnezeu. Iar ingerul cazut nu face doar rau, face chiar si vindecari. Am mai scris despre astea.

[Adriana3]

În prealabil postat de catalin2

Sfanta Imapartasanie de exemplu nu se da oricui, iar cine o ia cu nevrednicie e mai rau pentru el.
Dogme inseamna invatatura de credinta, Crezul si toate celelalte invataturi. Canoanele sunt reguli bisericesti, nu sunt chiar dogme. Acestea nu sunt la intamplare, toate au fost stabilite de catre sfinti.
Recasatorirea a fost stabilita de sfinti, nu e chiar adevarat ca sfintii au spus altceva. Sfantul Vasile cel Mare spunea despre casatoira a doua si a treia , dar doar ca cei care fac asta sa nu cada in desfranare, sa ramana sub ocrotirea Bisericii.
Despre cum se fac minunile trebuie sa citesti mai mult literatura ortodoxa. Exista minuni de la Dumnezeu si de la ingerul cazut, nu toate sunt de la Dumnezeu. Iar ingerul cazut nu face doar rau, face chiar si vindecari. Am mai scris despre astea.

Sunteti sigur ca Sfantul Vasile cel Mare vorbea de recasatorirea la DIVORTATI? Sau el vorbea de de fapt la recasatorirea la VADUVI? Caz in care nu este pacat pentru ca adulter se face doar cat timp celalalt este in viata.

Crezul contine mai multe dogme, foarte bine, iar referitor la Botez spune ca se face spre iertarea pacatelor. Iar Sfantul Ioan Gura de Aur invata ca un copil nu are pacate si ca nu pentru spalarea pacatelor s-ar face botezul la copil, desi in Crezul marturisim Botezul spre iertarea pacatelor, asa cum l-a instituit de fapt Domnul. Cine apoi a introdus ideea ca de fapt copilul ar avea pacatul originar, adamic? A devenit aceasta idee dogma sau nu? Pentru ca dogma nu poate fi modificata ci este un Adevar de credinta mereu valabil, ori daca pe vremea Sf. Ioan Gura de Aur s-a spus ca nu au pacate copiii, inseamna ca ideea pacatului originar cu care s-ar naste copiii este doar o parere, si nicidecum dogma.

Despre cum se fac minunile - am citit tot felul de povestioare dar pe mine nu m-au convins pentru ca, cel care stabileste care minune a fost de la diavol si care de la Dumnezeu, de unde stie ca la randul lui nu este si el inselat de diavol? Minunile se pot cunoaste doar prin credinta, asa cum in timpul lui Iisus unii vedeau minunile si ziceau ca vin de la Dumnezeu iar Iisus este Mesia, pe cand altii vedeau aceleasi minuni si ziceau ca vin de la Satana. Primii era "prostimea" credincioasa, iar cei din urma erau fariseii si invatatorii, cei care trebuiau sa decida daca o minune este de la Dumnezeu sau nu, si iata ca tocmai ei se inselau pentru simplul fapt ca nu aveau credinta. Asa ca, in recunoasterea minunilor, credinta in Iisus este cheia, cine crede in Iisus nu este lasat de acesta sa piara inselat de cel rau. Cum insa credinta omului nu se poate masura, in povestioarele cu pricina nu dau amanuntul cel mai important: cat era credinta omului de mare...

[catalin2]

În prealabil postat de Adriana3

Sunteti sigur ca Sfantul Vasile cel Mare vorbea de recasatorirea la DIVORTATI? Sau el vorbea de de fapt la recasatorirea la VADUVI? Caz in care nu este pacat pentru ca adulter se face doar cat timp celalalt este in viata.

Crezul contine mai multe dogme, foarte bine, iar referitor la Botez spune ca se face spre iertarea pacatelor. Iar Sfantul Ioan Gura de Aur invata ca un copil nu are pacate si ca nu pentru spalarea pacatelor s-ar face botezul la copil, desi in Crezul marturisim Botezul spre iertarea pacatelor, asa cum l-a instituit de fapt Domnul. Cine apoi a introdus ideea ca de fapt copilul ar avea pacatul originar, adamic? A devenit aceasta idee dogma sau nu? Pentru ca dogma nu poate fi modificata ci este un Adevar de credinta mereu valabil, ori daca pe vremea Sf. Ioan Gura de Aur s-a spus ca nu au pacate copiii, inseamna ca ideea pacatului originar cu care s-ar naste copiii este doar o parere, si nicidecum dogma.

Despre cum se fac minunile - am citit tot felul de povestioare dar pe mine nu m-au convins pentru ca, cel care stabileste care minune a fost de la diavol si care de la Dumnezeu, de unde stie ca la randul lui nu este si el inselat de diavol? Minunile se pot cunoaste doar prin credinta, asa cum in timpul lui Iisus unii vedeau minunile si ziceau ca vin de la Dumnezeu iar Iisus este Mesia, pe cand altii vedeau aceleasi minuni si ziceau ca vin de la Satana. Primii era "prostimea" credincioasa, iar cei din urma erau fariseii si invatatorii, cei care trebuiau sa decida daca o minune este de la Dumnezeu sau nu, si iata ca tocmai ei se inselau pentru simplul fapt ca nu aveau credinta. Asa ca, in recunoasterea minunilor, credinta in Iisus este cheia, cine crede in Iisus nu este lasat de acesta sa piara inselat de cel rau. Cum insa credinta omului nu se poate masura, in povestioarele cu pricina nu dau amanuntul cel mai important: cat era credinta omului de mare...

La noi trei sunt maxim posibile indiferent daca partenerii au decedat.
Botezul nu e doar pentru ieratarea pacatelor, de fapt bebelusul nici nu are pacate proprii. Prin Botez se sterge pacatul adamic, apoi pacatele stramosilor. De asemenea, se primeste harul si ingerul pazitor.
Toti avem pacatul adamic, de aceea Adam a primit moartea. De aceea s-a intrupat Mantuitorul, nimeni nu se putea mantui din cauza pacatului adamic. In rest de ce trebuie sa ne intereseze filozofia neoprotestantilor, cand avem ceea ce spun sfintii.

Legat de minuni, nu este deloc asa, cum ca daca cineva crede in Iisus nu e amagit de diavol. Dimpotriva, calugarii de exemplu sunt mai incercati de vrajmasul. Dar asta am mai discutat cu tine. Scrie ca Arie se ruga foarte mult, postea. Putem citi mai multe despre minuni si inselari in Limonariu, intamplari din primul mileniu: http://saraca.orthodoxphotos.com/bib.../limonariu.htm

[ludovic]

În prealabil postat de catalin2

Botezul nu e doar pentru ieratarea pacatelor, de fapt bebelusul nici nu are pacate proprii. Prin Botez se sterge pacatul adamic, apoi pacatele stramosilor. De asemenea, se primeste harul si ingerul pazitor.

Daca botezul ar sterge pacatul adamic atunci toti cei care s-au botezat ar trebui sa nu mai pacatuiasca . Spre exemplu pe un copil nu trebuie sa il inveti sa minta, va minti singur si asta datorita naturii sale pacatoase.
Insa tu faci o confuzie, omul nu mosteneste pacatul lui adam ci natura pacatoasa ceea ce e cu totul altceva. Faptul ca atunci cand ne nastem mostenim natura pacatoasa ne face sa pacatuim si asta e ceea ce ne condamna, nicidecum faptul ca adam a pacatuit.
Ce legatura au pacatele stramosilor? Biblia spune clar ca fiecare va fi judecat pe baza pacatelor lui nu in functie de pacatele stramosilor.In Ieremia 31 si Iezechiel 18 apare foarte clar conturata aceasta idee:
"În zilele acelea nu vor mai zice: "Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii".
Ci fiecare va muri pentru fărădelegea sa; cine va mânca aguridă, aceluia i se vor strepezi dinţii." (Ieremia 31)

"Sufletul care păcătuieşte va muri. Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, şi tatăl nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa." (Iezechiel 18)

În prealabil postat de catalin2

Toti avem pacatul adamic, de aceea Adam a primit moartea. De aceea s-a intrupat Mantuitorul, nimeni nu se putea mantui din cauza pacatului adamic. In rest de ce trebuie sa ne intereseze filozofia neoprotestantilor, cand avem ceea ce spun sfintii.

Nimeni nu se putea mantui din cauza ca pacatuia, nu din cauza ca adam a pacatuit. Adam a fost poarta de intrare a pacatului in lume dar noi suntem judecati din cauza pacatelor care le facem nu din cauza pacatului pe care l-a facut adam. In schimb suferim consecintele pacatului lui Adam, ne nastem cu o natura pacatoasa.

[catalin2]

În prealabil postat de ludovic

Daca botezul ar sterge pacatul adamic atunci toti cei care s-au botezat ar trebui sa nu mai pacatuiasca . Spre exemplu pe un copil nu trebuie sa il inveti sa minta, va minti singur si asta datorita naturii sale pacatoase.
Insa tu faci o confuzie, omul nu mosteneste pacatul lui adam ci natura pacatoasa ceea ce e cu totul altceva. Faptul ca atunci cand ne nastem mostenim natura pacatoasa ne face sa pacatuim si asta e ceea ce ne condamna, nicidecum faptul ca adam a pacatuit.
Ce legatura au pacatele stramosilor? Biblia spune clar ca fiecare va fi judecat pe baza pacatelor lui nu in functie de pacatele stramosilor.In Ieremia 31 si Iezechiel 18 apare foarte clar conturata aceasta idee:
"În zilele acelea nu vor mai zice: "Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii".
Ci fiecare va muri pentru fărădelegea sa; cine va mânca aguridă, aceluia i se vor strepezi dinţii." (Ieremia 31)
"Sufletul care păcătuieşte va muri. Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, şi tatăl nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa." (Iezechiel 18)

Nimeni nu se putea mantui din cauza ca pacatuia, nu din cauza ca adam a pacatuit. Adam a fost poarta de intrare a pacatului in lume dar noi suntem judecati din cauza pacatelor care le facem nu din cauza pacatului pe care l-a facut adam. In schimb suferim consecintele pacatului lui Adam, ne nastem cu o natura pacatoasa.

Nu prea merge logica asta, pentru ca nici Adam sau Eva n-au avut pacatul stramosesc si totusi au pacatuit.
Dar intr-un fel ai dreptate, scrie "nasterea fireasca, nu ni se socoteste ca pacat al nostru, personal, ci ca o stare pacatoasa, ca o inclinare spre pacat, izvorata din calcarea poruncii dumnezeiesti si care este egala cu pacatul in fata legii lui Dumnezeu. Pentru ca aceasta stare pacatoasa este egala cu pacatul insusi."
In schimb "Botezul sterge si vina si pedeapsa pentru pacate, dar el nu nimiceste si urmarile pacatului stramosesc, cum sunt: slabirea vointei si inclinarea spre rau, pofta inimii, suferintele, bolile si moartea."
De aceea Iisus, desi S-a nascut fara pacatul adamic, a luat firea cazuta.
La fel si in cazul pacatelor stramosilor, se mosteneste urmarea pacatelor, inclinarea spre pacat.
Iar in decalog nu scrie: "5.Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam, 6.Şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele."? Iesirea cap. 20.

[ludovic]

În prealabil postat de catalin2

Nu prea merge logica asta, pentru ca nici Adam sau Eva n-au avut pacatul stramosesc si totusi au pacatuit.

Au pacatuit pentru ca au fost inselati de cel rau si nu au ascultat de porunca lui Dumnezeu care le-a zis sa nu manance din pomul cunostintei binelui si raului.
Insa,spre deosebire de noi, ei nu aveau o natura pacatoasa, au capatat o astfel de natura in momentul in care au pacatuit si natura asta ni s-a transmis si noua.
Tu spre exp, daca parintii tai ar fi avut o boala transmisibila ai fi luat-o si tu la nastere. Asta insemna ca esti vinovat tu pt boala lor?Nicidecum.

În prealabil postat de catalin2

Dar intr-un fel ai dreptate, scrie "nasterea fireasca, nu ni se socoteste ca pacat al nostru, personal, ci ca o stare pacatoasa, ca o inclinare spre pacat, izvorata din calcarea poruncii dumnezeiesti si care este egala cu pacatul in fata legii lui Dumnezeu. Pentru ca aceasta stare pacatoasa este egala cu pacatul insusi."

Prima parte e f corecta, a doua parte in care spui ca starea pacatoasa = pacatul insusi e falsa. Nu ai comis tu pacatul respectiv ca sa fii vinovat pentru starea pacatoasa. Ai mostenit starea pacatoasa si te faci vinovat de pacatele care le comiti de-a lungul vietii.

În prealabil postat de catalin2

In schimb "Botezul sterge si vina si pedeapsa pentru pacate, dar el nu nimiceste si urmarile pacatului stramosesc, cum sunt: slabirea vointei si inclinarea spre rau, pofta inimii, suferintele, bolile si moartea."

Si cum crezi ca poti schimba inclinarea spre rau?Cum poti schimba natura asta pacatoasa?

În prealabil postat de catalin2

De aceea Iisus, desi S-a nascut fara pacatul adamic, a luat firea cazuta.
La fel si in cazul pacatelor stramosilor, se mosteneste urmarea pacatelor, inclinarea spre pacat.
Iar in decalog nu scrie: "5.Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam, 6.Şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele."? Iesirea cap. 20.

Pasajul din decalog se refera la cu totul altceva, nu scrie nicaieri acolo ca sunt vinovati copii pentru pacatele parintilor. Pedeapsa lui Dumnezeu pt parinti se rasfrangea si asupra copiilor dar vina era a parintilor nu a copiilor.
Vezi exemplul lui David cu Batseba,a curvit si Dumnezeu i-a spus ca ii va muri copilul. Asta inseamna ca era acel copil vinovat ca a pacatuit David cu Batseba?Nu, vina era a celor doi.

[catalin2]

În prealabil postat de ludovic

Au pacatuit pentru ca au fost inselati de cel rau si nu au ascultat de porunca lui Dumnezeu care le-a zis sa nu manance din pomul cunostintei binelui si raului.
Insa,spre deosebire de noi, ei nu aveau o natura pacatoasa, au capatat o astfel de natura in momentul in care au pacatuit si natura asta ni s-a transmis si noua.
Tu spre exp, daca parintii tai ar fi avut o boala transmisibila ai fi luat-o si tu la nastere. Asta insemna ca esti vinovat tu pt boala lor?Nicidecum.

Adevarat, nu esti vinovat de acea boala, dar suporti consecintele acelui pacat. La fel, daca parintii trec de la ortodocsi la neoprotestanti, nu esti tu vinovat, dar probabil vei mosteni religia parintilor, adica suporti fapta lor. Restul erau din catehismul ortodox.

[Adriana3]

În prealabil postat de catalin2

La noi trei sunt maxim posibile indiferent daca partenerii au decedat.
Botezul nu e doar pentru ieratarea pacatelor, de fapt bebelusul nici nu are pacate proprii. Prin Botez se sterge pacatul adamic, apoi pacatele stramosilor. De asemenea, se primeste harul si ingerul pazitor.
Toti avem pacatul adamic, de aceea Adam a primit moartea. De aceea s-a intrupat Mantuitorul, nimeni nu se putea mantui din cauza pacatului adamic. In rest de ce trebuie sa ne intereseze filozofia neoprotestantilor, cand avem ceea ce spun sfintii.

Legat de minuni, nu este deloc asa, cum ca daca cineva crede in Iisus nu e amagit de diavol. Dimpotriva, calugarii de exemplu sunt mai incercati de vrajmasul. Dar asta am mai discutat cu tine. Scrie ca Arie se ruga foarte mult, postea. Putem citi mai multe despre minuni si inselari in Limonariu, intamplari din primul mileniu: http://saraca.orthodoxphotos.com/bib.../limonariu.htm

Catalin,

Stiu ca "La noi trei sunt maxim posibile indiferent daca partenerii au decedat." si tocmai aici este problema, pentru ca nu numai Iisus dar nici marii sfinti nu au acceptat recasatoria divortatilor. Sfintii acceptau doar recasatoria la vaduvi, si aceea cu greu. La divortati insa sub nici un chip, tocmai pentru ca este adulter. Recititi-i pe sfinti si o sa vedeti ca la niciunul nu o sa gasiti ca accepta recasatoria la divortati ci dimpotriva, vorbesc impotriva ei.

Stergerea pacatului adamic prin Botez (si nu prin Jertfa Domnului): tot aud formula asta insa nici un ortodox care o foloseste nu stie sa imi spuna de unde vine ea, care sfant a facut aceasta afirmatie, cand s-a introdus aceasta idee din moment ce Sf. Ioan Gura de Aur zice clar ca un copil nu are pacate, si nici urma sa mentioneze vreun pacat adamic care ar trebui spalat prin Botez, ba chiar dimpotriva, el zice ca Botezul la copil are cu totul alta insemnatate decat stergerea pacatelor tocmai pentru ca un copil nu are pacate de nici un fel. Asa ca va rog sa imi spuneti si mie cine a introdus ideea stergerii pacatului adamic prin Botez, si cand a fost introdusa aceasta idee.


Cat despre minuni si inselari, sunt unii care trebuie sa citeasca despre ele, in timp ce altii le-au trait pe propria piele. Vazand insa modul in care scrieti, dvs ce intelegeti prin minuni, la care minuni va referiti? Pentru ca povestioarele trecute la linkul sugerat nu m-au lamurit chiar deloc la ce anume va referiti. Si apropos de link, uitati un capitol care mi-a placut:

Capitolul 64:

"Trei calugari s-au dus la avva Stefan preotul si au inceput sa-i vorbeasca timp indelungat despre folosul sufletului. Batranul insa tacea. Calugarii atunci i-au spus:
- Nu ne raspunzi nimic, parinte? Am venit la tine ca sa ne alegem cu un folos sufletesc.
Atunci batranul le-a raspuns:
- Iertati-ma, dar nu stiu ce ati vorbit pana acum. Eu va spun ceea ce am: noaptea si ziua nu contemplu altceva decat pe Domnul nostru Iisus Hristos, rastignit pe Cruce.
Si declarandu-se mangaiati sufleteste din aceste cuvinte, au plecat."


Vedeti ca a-L contempla pe Domnul este cat se poate de suficient.
Iar intamplarile relatate in acest Limonariu nu fac decat sa confirme ca suntem paziti de cel rau prin credinta in Iisus si prin ugaciune.

:)

[catalin2]

În prealabil postat de Adriana3

Stergerea pacatului adamic prin Botez (si nu prin Jertfa Domnului): tot aud formula asta insa nici un ortodox care o foloseste nu stie sa imi spuna de unde vine ea, care sfant a facut aceasta afirmatie, cand s-a introdus aceasta idee din moment ce Sf. Ioan Gura de Aur zice clar ca un copil nu are pacate, si nici urma sa mentioneze vreun pacat adamic care ar trebui spalat prin Botez, ba chiar dimpotriva, el zice ca Botezul la copil are cu totul alta insemnatate decat stergerea pacatelor tocmai pentru ca un copil nu are pacate de nici un fel. Asa ca va rog sa imi spuneti si mie cine a introdus ideea stergerii pacatului adamic prin Botez, si cand a fost introdusa aceasta idee.
:)

Dimpotriva, toti sfintii spun ca toti avem povara acestui pacat al lui Adam. E si clar, de aceea murim, ca altfel ei nu mureau. Asadar, aceasta invatatura e unanima la sfinti.
Legat de casatorie, s-a mai dat pasajul in care Iisus spune ca sa nu se desparta, afara de desfranare. Deci sunt cazuri in care chiar Iisus a spus.

[Adriana3]

În prealabil postat de catalin2

Dimpotriva, toti sfintii spun ca toti avem povara acestui pacat al lui Adam. E si clar, de aceea murim, ca altfel ei nu mureau. Asadar, aceasta invatatura e unanima la sfinti.
Legat de casatorie, s-a mai dat pasajul in care Iisus spune ca sa nu se desparta, afara de desfranare. Deci sunt cazuri in care chiar Iisus a spus.

Catalin, pentru tine povara pacatului lui Adam este tot una cu pacatul lui Adam? Iisus nu a avut nici un pacat dar a purtat povara tuturor pacatelor noastre, primind in cele din urma si moartea. Asa ca eu nu de poveri te intreb, ci de pacatul in sine. Care sfant a zis ca un copil se naste cu pacat si ca acest pacat se spala prin Botez? De pacat de intreb, nu de poveri.

Cat despre despartire, intr-adevar Iisus a zis ca cel care este inselat de partenerul sau se poate desparti de el, fiind singurul motiv de despartire acceptat: "Ca oricine va lasa pe femeia sa, in afara de pricina de desfranare, o face sa savarseasca adulter". Insa Iisus a zis si ca o persoana divortata nu se poate recasatori pentru ca recasatoria este adulter: "si cine va lua pe cea lasata savarseste adulter". Ca atare, o persoana se poate desparti daca este inselata, dar nu se poate recasatori, ci trebuie sa traiasca singura, pentru ca altfel, daca se recasatoreste, traieste in adulter.
(citatele sunt din Matei 5:32)

Asa ca este foarte simplu. Doi care se casatoresc formeaza un singur trup pe viata, si doar moartea ii poate separa. Chiar daca cei doi nu se inteleg, nu au voie sa se desparta pentru a nu ajunge sa aiba relatii cu altii, deci sa nu ajunga sa faca adulter, caz in care, cel care isi paraseste partenerul se face vinovat de caderea ulterioara a celuilalt in adulter.
Daca insa unul din cei doi casatoriti ajunge sa faca adulter cand cei doi sunt inca impreuna, atunci cel inselat il poate parasi pe celalalt fara a fi vinovat de adulterul lui din moment ce l-a savarsit cand inca erau impreuna. Se poate desparti, asta nu inseamna ca se poate si recasatori pentru ca oricine se casatoreste cu unul divortat savarseste adulter, si asta tocmai pentru ca ceea ce Dumnezeu a unit omul nu poate desface, si ca atare, cel care s-a casatorit o data ramane casatorit in fata lui Dumnezeu pana ii moare partenerul. Deci orice alta casatorie este adulter, indiferent de motivul care a dus la asa ceva.

Pe scurt, omul se poate separa daca celalalt nu ii mai este fidel, insa nu se poate recasatori, ci trebuie sa ramana fidel celuilalt cat va trai, chiar daca celalalt greseste traind in adulter cu altul/alta. Daca amandoi incep sa traiasca cu altul/alta, sunt amandoi in adulter pentru ca in fata lui Dumnezeu, casatoria lor dintai este valabila cat timp au viata.