Rugaciunea lui Iisus

Voi incerca sa iti spun cateva cuvinte, cu precizarea din capul locului ca nu am gasit nicio scriere care sa explice pe larg si temeinic exact aceasta legatura dintre respiratie si rugaciune (probabil nefiind asta esential si eu cred ca intr-adevar nu este). Desi nu am gasit, asta nu inseamna ca nu exista, e de cautat desigur.
Iata ce cred si ce imi asum sa iti spun, sa dea Domnul sa fie cu folos. In cateva vorbe:
1) se stie din experiente diverse si din studii numeroase realizate de medici, psihologi etc., dupa cum stim si din propria experienta de viata, ca intre respiratie si starea mintii noastre e o legatura strinsa. Apoi, ciar din popor s-au strins prin veacuri formulari, cum ar fi "a iesit sufletul din el" (iar omul nu mai respira!) sau "cu ultima suflare" sau "a ramas fara suflare" - toate arata legatura sufletului cu respiratia;
2) constata fiecare din experienta personala, oricand, ca: atunci cand sunt nelinistit sau speriat etc., respir intr-un anumit fel (precipitat, rar, sincopat, neregulat - depinde de fiecare si de situatie), iar cand sunt linistit respir lin, usor, amplu, placut... Sa observam si oftatul! - respiratie modificata pe un fond de traire sufleteasca...
3) si invers: ni se spune, trage aer in piept si haide, curaj! sau, dimpotriva, da aerul afara etc. Deci, nu numai respiratia reflecta starea corpului si a sufletului, ci si invers - controlind respiratia se instaleaza o anumita stare psihica si fizica. Asadar, intre corp si suflet e legatura inseparabila, reciproca (vezi de exemplu si postul!).
4) din experienta stiu ca exercitiile de linistire a respiratiei (de pilda cand sunt agitat dau aerul afara, pun accentul pe expir, prelungesc si intensific un pic iesirea aerului din plamani, efectul e de linistire) nu sunt lipsite de riscuri la incepatori, se pot obtine mari dereglari si stiu cazuri de pierdere a cunostintei si accidente cerebrale. De aceea, eu unul am preferat mereu un ghid experimentat si prudenta maxima. De unde ghid? Exista cativa oameni care stiu exact despre ce e vorba: specialisti in medicina respiratiei, psihologi priceputi (nu orice amator!) la exercitii de relaxare prin tehnici de respiratie, calugari care au lucrarea rugaciunii.
5) in concluzie, eu cred ca abtinerea de la respiratie in timpul rugaciunii, atat cat cere rostirea intregii rugaciuni (ma abtin pentru a nu fragmenta zicerea intregii rugaciuni) este necesara pentru ajutor firesc dat mintii sa se linisteasca si sa se concentreze. La inceput e mai dificil, exista o incordare, dar mie imi e tot mai usor pe masura ce se lasa linistea sufleteasca adusa de rugaciune.
In fine, ai vrut o lamurire, ai insistat, iata eu am incercat asa sa spun, cum m-am priceput, fie cu folos pentru sufletul tau, Doamne ajuta!
Totusi, repet ceea ce praticantii de aici de pe site au tot subliniat cu intelepciune, zic eu: sa luam cuviincios pozitia smerita a elevului care practica arta artelor (rugaciunea inimii) si sa nu fim cumva copilarosi, crezind ca e o joaca. Sunt sigur ca un indrumator experimentat e necesar si iarasi sigur sunt ca insasi rugaciunea te va conduce la toate. Rabdare, seriozitate si nadejde. Roadele vor aparea, cu bunavoirea Domnului!

Cristiboss.56 a punctat decisiv, consider ca zice tare si la subiect.
Apoi, Camy, te rog sa reflectezi un pic: cate miscari, atat in solitudine cat si cele care alcatuiesc cultul divin in Biserica, nu facem noi (inclusiv preotul) in legatura cu starea sufletului?
De pilda: miscarea mainii cand facem, mare, semnul Sfintei Cruci, metaniile (mica si mare), pozitia specifica in genunchi pe care o vedem la unii credinciosi cand preotul citeste din Sfanta Evanghelie, conducerea atenta a respiratiei atunci cand cantam sau rostim rugaciunea cu voce tare, o anumita pozitie a capului si corpului cand exprimam smerenia si recunostinta, anumite miscari ale ochilor conform starii sufletului, anumite incordari si relaxari ale muschilor mimicii cand starea sufleteasca e inaltatoare sau dimpotriva, incovoierea trupului cand ne simtim apasati de necazuri sau de propriile pacate, pozitia corpului la spovedanie si invers: pozitia trupului si capului la omul mandru, miscarile dezordonate ale membrelor la cel agitat sau furios etc.
In toate vedem ca trupul si sufletul sunt impreuna, laolalta, inseparabile.
Parintii au lucrat de-a lungul veacurilor catre o anumita conduita a corpului care sa fie prielnica pentru frumoasa dezvoltare a sufletului. Pentru noi au lasat mostenire aceste mici observatii pe care le-ai numit cu un termen cam aspru (dupa inima mea) "tehnici". dar in definitiv le poti numi si asa, ce gasim rau intr-o anumita lucrare sau tehnica, daca rodul e bun?
Sunt doar corespondente firesti intre o stare buna sufleteste si expresia corpului.
Nu obtin evlavie sau smerenie facind orice travaliu cu trupul, imi pare limpede.
Cand sufletul cauta cu sete la Domnul, corpul il urmeaza cumva, asa cred...
Sper sa depasesti curiozitatea asta cat mai curind si sa te luminezi tu insati prin insasi practica rugaciunii, Doamne ajuta, sa ne miluiasca Domnul nostru Iisus Hristos pe toti ai Lui!

P Sofian Introducere in rugaciunea inimii p...

[George.m]

"Precum ploaia, cu cat mai multa cade pe pamant, cu atat il inmoaie mai mult, asa si sfantul nume al lui Iisus, strigat de noi fara ganduri, cu cat il chemam mai des, inmoaie pamamantul inimii noastre si il umple de bucurie si veselie (Isihie Sinaitul).

[Mihailc]

Am mai recomandat şi altădată cartea asta

http://cartianastasia.wordpress.com/...ea-romaneasca/

E o bună introducere în chestiune, în plus, oferă şi date despre practica rugăciunii inimii de la origini şi până în secolul XX, cu un accent pe spiritualitatea românească.

Pentru aprofundare recomand :

http://edituradeisis.ro/opencart/ind...product_id=157

[cristiboss56]

În prealabil postat de George.m

"Precum ploaia, cu cat mai multa cade pe pamant, cu atat il inmoaie mai mult, asa si sfantul nume al lui Iisus, strigat de noi fara ganduri, cu cat il chemam mai des, inmoaie pamamantul inimii noastre si il umple de bucurie si veselie (Isihie Sinaitul).

Fără gânduri , fără imaginaţie , fără formule magice , fără exerciţii yoghine , fără multă vorbărie , fără filozofie deşartă, rugăciunea lui Iisus trebuie în primul rând făcută , trăită şi înţeleasă în marea ei simplitate precum numele Celui pe care Îl rostim şi-L chemăm . E atât de simplă, atât de uşoară , dar pe atât de grea în ispitele pe care această chemare le atrage asupra ei . Şiontâc şi mai ales cu răbdare vom putea rosti cu adevărat :Iisuse fiul lui Dumnezeu , miluieşte-mă pe mine păcătosul ! Odată intrată în sânge , această chemare cu greu va mai ieşi din noi ! O zi binecuvântată !+

[fallen]

Ma scuzati, topicul nu era de fapt despre "rugaciunea lui Iisus"?
Am auzit mult pomenindu-se de aceasta rugaciune dar n-am stiut exact la ce se refera.
Aceasta este toata rugaciunea?
Eu stiam dar poate confund, ca aceasta rugaciune se numeste "rugaciunea vamesului" si chiar si asa, mai are 3 versuri care se rostesc in completarea rugaciunii Sfantului Efrem Sirul, in Postul Mare
("Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosul,
Dumnezeule curateste-ma pe mine pacatosul,
Cel ce m-ai zidit , Dumnezeule, mantuieste-ma,
Fara de numar am gresit, Doamne, iarta-ma")
Dar cum am mai spus poate fac o confuzie.
Ma iertati si v-as fi recunoscatoare daca m-ati pune in tema si pe mine cu aceasta foarte importanta rugaciune si anume Rugaciunea lui Isus, despre care am auzit in multe contexte.
Si mai am o intrebare : de ce vamesii erau considerati pacatosi in vremea lui Isus?
Si inca ceva: gasesc aici pe site sau are cineva rugaciunile Sfantului Anton? (am citit cateva azi, intamplator, vizitand biserica romano-catolica din centrul Bucurestiului (Baratia) si mi s-au parut impresionante)
Va multumesc

[cristiboss56]

În prealabil postat de fallen

Si inca ceva: gasesc aici pe site sau are cineva rugaciunile Sfantului Anton? (am citit cateva azi, intamplator, vizitand biserica romano-catolica din centrul Bucurestiului (Baratia) si mi s-au parut impresionante)
Va multumesc

Rugaciunea lui Iisus o spui in gand , cu voce tare oricand , de cate ori poti , si poti daca vrei , caci nu exista nu pot , si faci astfel :Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu , miluieste-ma pe mine pacatosul ( pacatoasa )! Sunt chestiuni pe care le-ai citit , daca ai avut minimul de buna vointa , pe acest forum de N ori ! Important sa ne dorim si s-o facem , caci daca ne oprim doar la partea teoretica , nimic nu am facut , ci ne-am pierdut timpul degeaba , intreband si raspunzand la infinit . Cat priveste pe sfantul Anton , noi ortodocsii il avem pe Marele Antonie , de mare ajutor in lupta cu diavolul , ispitele , bolile si alte nevointe . Deci , te rog , sa citesti Acatistul Sfantului Antonie cel Mare !

[George.m]

Sunt deosebit de folositoare cuvintele Sfantului Vasile de la Poiana Marului privitoare la motivele ce ii determina pe anumiti crestini sa nu rosteasca Rugaciunea lui Iisus:

"primul o atribuie pe aceasta doar barbatilor sfinti si nepatimasi si socotesc ca o astfel de lucrare trebuie sa fie doar a acestora, nu si a celor patimasi; al doilea e lipsa desavarsita de povatuitori si invatatori ai unei astfel de vieti si cai; iar al treilea e inselarea care vine dintr-o asemenea lucrare.

Asadar, primul dintre aceste motive este inept si nedrept, fiindca prima treapta pentru monahii incepatori este tocmai sa-si micsoreze patimile prin trezia mintii si atentia inimii, care este rugaciunea mintii potrivita pentru cei aflati in treapta faptuirii.

Al doilea e lipsa de intelegere si n-are scuza, caci daca nu gasim un povatuitor, atunci in loc de invatator drept avem invatator scrierile.

Iar al treilea este o vatamare de sine; caci prin cele ce invata acestia despre inselare se vatama pe ei insisi prin insesi aceste scrieri pe care le rastalmacesc. In loc sa primeasca aceste scrieri ca o prevenire si cunoastere a inselarii, acestia le gasesc si le primesc drept motive de abatere de la lucrarea mintii.

Ca un comandant militar care, afland de la cineva ca dusmanul i-a pregatit pe drum o ambuscada vrand sa-l invinga printr-o viclenie si o cursa ascunsa, pentru ca nu poate sa se razboiasca cu el pe fata, in loc sa i-o ia inainte, sa atace prin surprindere acea ambuscada si sa ajunga invingator, se infricoseaza fara judecata lasandu-se coplesit de frica acolo unde nu este frica si o ia la fuga acoperindu-se de rusine vesnica la toti oamenii, si mai cu seama in fata imparatului si dregatorilor lui.

Daca insa numai din evlavie si din simplitatea inimii te temi de o asemenea lucrare si invatare, eu insumi ma tem inca si mai mult pentru tine ca pentru unul care te iei dupa basme copilaresti si, de frica de lup, nu mai mergi in padure".

[dobrin7m]

În prealabil postat de ioan cezar

Totusi, repet ceea ce praticantii de aici de pe site au tot subliniat cu intelepciune, zic eu: sa luam cuviincios pozitia smerita a elevului care practica arta artelor (rugaciunea inimii) si sa nu fim cumva copilarosi, crezind ca e o joaca. Sunt sigur ca un indrumator experimentat e necesar si iarasi sigur sunt ca insasi rugaciunea te va conduce la toate. Rabdare, seriozitate si nadejde. Roadele vor aparea, cu bunavoirea Domnului!

Ai dreptate Ioan Cezar. Rugaciunea insasi te va conduce.
La inceput o spui cu buzele, ca sa te obisnuiesti cu rostirea neincetata.
Apoi o spui cu gandul, trece singura in gand, si o repeti usor in gand.
Apoi o corelezi cu respiratia ca sa poata sa treaca in inima. Daca nu este corelata cu respiratia nu trece in inima. de ce? Pentru ca respiratia hraneste corpul tot, prin inspir intra aer oxigenat prin expir iese aerul neoxigenat. La fel si rugaciunea prin inspir intra Duhul si prin expir ies pacatele. Inima este legata de respiratie. Sangele oxigenat curat intra in inima si de acolo pleaca in organism. La fel si rugaciunea, trebuie sa ajunga in inima si sa hraneasca tot sufletul.
Atunci ea insoteste respiratia si bataile inimii.
Dar nimic din toate astea nu se intampla daca nu ne curatim de pacate. Prin trairi.

Acum eu nu sunt experimentata, sa nu se inteleaga acum ca am intervenit ca sunt experta, dar am spus ce inteleg eu.

Iar daca astazi putem sa ne rugam cu mintea si sa corelam respiratia iar maine nu mai putem pentru ca am cazut, nu e nimic. Te ridici si o iei de la capat.
Doamne ajuta tuturor!