Partener ateu

[Pippo_]

În prealabil postat de AdrianAamz

Progresul duhovnicesc este unirea persoanei umane cu Hristos, desavarsirea prin Hristos, dincolo de orice acumulare de cunostinte si dincolo de orice mod de gandire.

Iar la acest progres au acces si academicianul, si plugarul. Totul e doar sa vrea. Si de cele mai multe ori academicianul e reticent fatza de Hristos, pe cand plugarul nu. Iar cel care se mantuieste nu e cel care a ajuns la o gandire nemaipomenita, ci cel care a a ajuns sa spuna ca Sf. Pavel: "De acum nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine".
Pentru aceasta nu e nevoie de un intelect de exceptie, ci doar de un suflet curat.

Unirea cu Hristos e dincolo de orice "dezvoltare a gandirii" _ e o traire.

Eu inteleg detaliat diferite aspecte ale problemei si pot spune ca nu este atat de simplu precum pare si in acelasi timp este cumplit de simplu. Dificultatea de a intelege consta in incapacitatea omului de a imagina ansamblul. Eu am reflectat intensiv tocmai in dezvoltarea imaginatiei de ansamblu cu respectarea logicii totale simultan pana in cele mai mici detalii. Astfel se pot intelege multe lucruri, "ca prin oglinda", fara a atinge perceptia directa.

Dezvoltarea gandirii (ratiunii) implica purificarea sufletului. In acelasi timp este adevarat ca un suflet slab dar curat (purificat) poate ajunge la perceptia directa, continuandu-si evolutia duhovniceasca mul mai usor, direct sub indrumarea lui Dumnezeu a carui persoana ajunge sa o constientizeze (unirea cu Hristos).


E destul de greu de explicat mai ales in scris, ceea ce pare un paradox dar nu este.

Incerc in alte cuvinte: motivul pentru care nu este Dumnezeu perceput direct, este impuritatea (eroarea) gandirii, sentimentelor si vointei. Deci orice om slab in cele 3 puteri ale sufletului poate ajunge la a-l percepe pe Dumnezeu daca asa slab cum este, el este pur. In schimb evolutia duhovniceasca implica dezvoltarea celor 3 puteri ale sufletului. Ce inseamna asta? Ca oricum omul trebuie sa evolueze rational. Cu ajutorul lui Dumnezeu prin perceptia directa a persoanei lui Dumnezeu devine mult mai usor, in schimb oricum o dam, de dezvoltarea ratiunii pentru a putea exista evolutia duhovniceasca, nu scapam. Iar cum majoritatea suntem atat de impuri si plini de prejudecati iar gandurile noastre sunt pervertite, avem nevoie de multa, foarte multa ratiune pentru a le indrepta constient. Ratiunea duce un razboi cu mintea, cu gandurile eronate, iar razboiul este dirijat de intentie.

Dealtfel chiar un sfant expunea ideea ca de cand ne nastem, simturile preiau controlul mintii, iar sfintenia (Omul Rational) reprezinta reluarea controlului simturilor de catre minte. Alt sfant vorbeste despre aceeasi "capcana a simturilor" si despre "Mintea Omului".

La sfintii pe care i-am citit cat de cat, ideea "omului sfant" este sinonima cu "omul rational", intreaga problema focalizandu-se (reducandu-se in principiu) asupra mintii si ratiunii, restul descrierilor fiind modalitati si pregatiri pentru purificarea mintii.


Practic, in descrierile sfintilor, ratiunea si gandirea reprezinta evolutia duhovniceasca. E adevarat ca unii sfinti critica cunostintele, dar aceasta critica se rezuma la cunoasterea lumii, scapand din vedere tocmai esenta: mintea omului si indreptarea ei.

În prealabil postat de AdrianAamz

Unirea cu Hristos e dincolo de orice "dezvoltare a gandirii" _ e o traire.

Este adevarat in acelasi timp ca gandirea devine una cu trairea. Daca acum pentru noi trairea nu este posibila, este tocmai datorita gandirii eronate. Indreptarea gandirii dezleaga trairea, traire pe care acum la noi gandirea eronata o orbeste.

[AdrianAamz]

În prealabil postat de Pippo_

Este adevarat in acelasi timp ca gandirea devine una cu trairea. Daca acum pentru noi trairea nu este posibila, este tocmai datorita gandirii eronate. Indreptarea gandirii dezleaga trairea, traire pe care acum la noi gandirea eronata o orbeste.

Pentru care noi (sau: dintre noi) nu este posibila trairea cu Hristos ???
Cine sunt acei noi la care trairea e orbita de o gandire eronata ??

In ce ar consta aceasta gandire eronata ??

[Pippo_]

În prealabil postat de AdrianAamz

Pentru care noi (sau: dintre noi) nu este posibila trairea cu Hristos ???
Cine sunt acei noi la care trairea e orbita de o gandire eronata ??

In ce ar consta aceasta gandire eronata ??

Toti care nu avem perceptia directa a persoanei lui Dumnezeu, suntem orbiti de gandirea eronata.

Gandirea eronata consta in erorile conceptuale de la baza gandirii. Datorita erorilor conceptuale, intelegerea noastra este duala. Dualitatea reprezinta separarea conceptelor in opusi limitati (deci la nivelul gandului, al conceptelor - gandurilor). Legaturile dintre ganduri sunt de asemenea eronate. Daca ne analizam detaliat adevarul gandurilor si spuselor, vom constata nenumarate falsuri in afirmatii. Afirmatiile reflecta conceptele mentale si legaturile dintre ele. Intelegerea eronata a realitatii (a adevarului) porneste din gand.

Am expus doar ideea generala, aceasta tema putand fi detaliata pe larg si confirmata pas cu pas prin analiza logica a gandirii, a corectitudinii gandurilor si legaturilor dintre ele. Consider cel mai important lucru pentru evolutia duhovniceasca (a mintii sau a sufletului - dupa cum un alt sfant identifica sufletul cu mintea) ca fiind indreptarea gandirii la nivel conceptual, astfel incat gandul sa reflecte exact realitatea exterioara si interioara omului. Indreptarea gandirii si recunoasterea realitatii sub forma probabila cea mai apropiata de Adevar (Hristos), duce iminent la recunoasterea a tot ce este adevarat si sacru. Totodata, indreptarea gandirii nu se poate realiza fara indreptarea actiunilor. Dar cum toate actiunile pleaca din gand, recunoasterea, identificarea si corectarea conceptelor implica propia transformare spre perfectiune care se rasfrange asupra actiunilor (faptelor).


----------------------------

Nu este usor de inteles, in special ca nu realizam decat pas cu pas la o analiza atenta si detaliata care ne sunt erorile. Noi avem impresia ca suntem corecti in gandire si vorbire, sau cel putin destul de corecti. Ei bine, daca am intra in detalii, ne-am ingrozi de anomaliile logice care ne stapanesc propria gandire si care nu reflecta corect realitatea.

-----------------------------

Problema se poate discuta si aprofunda si la nivel practic cu exemple concrete si indreptare efectiva a modului de gandire, dar cred ca necesita o adevarata scoala interactiva, nu doar cateva mesaje.

[AdrianAamz]

În prealabil postat de Pippo_

Toti care nu avem perceptia directa a persoanei lui Dumnezeu, suntem orbiti de gandirea eronata.

Ce inseamna totusi, concret, a avea o perceptie directa a persoanei lui Dumnezeu ?

[Pippo_]

În prealabil postat de AdrianAamz

Ce inseamna totusi, concret, a avea o perceptie directa a persoanei lui Dumnezeu ?

Precum perceptia dintre noi doi de exemplu. Ne percepem unul pe celalalt precum o constienta de sine dotata cu inteligenta. Comunicam. Asa ar trebui sa fie, o forma de recunoastere a prezentei, persoanei lui Dumnezeu si o forma de comunicare intr-un fel sau altul.

[AdrianAamz]

Deci, Dumnezeu se percepe doar intelectual ?
Daca nu e perceput intelectual, credinciosul se afla intr-o eroare de gandire ?

Cumm comunicati dvs. cu Dumnezeu ? Dar El, cum comunica cu dvs. ?

[Pippo_]

În prealabil postat de AdrianAamz

Deci, Dumnezeu se percepe doar intelectual ?
Daca nu e perceput intelectual, credinciosul se afla intr-o eroare de gandire ?

Da, inseamna ca noi suntem in eroare de judecata daca Dumnezeu nu este perceput ca prezenta si persoana (constienta de sine), (asa cum de exemplu suntenem constienti intre noi de existenta noastra). Credinta este necesara doar pentru indreptarea erorilor de gandire, apoi odata indreptate acestea si Dumnezeu constientizat, nu mai e necesara credinta, deoarece Dumnezeu devine certitudine, il constientizezi, devine evidenta existenta lui Dumnezeu.

În prealabil postat de AdrianAamz

Deci, Dumnezeu se percepe doar intelectual ?
Cumm comunicati dvs. cu Dumnezeu ? Dar El, cum comunica cu dvs. ?

Eu nu il constientizez direct pe Dumnezeu, ci indirect prin orbservatii si logica, Dumnezeu fiind pentru mine o probabilitate si nu o certitudine.

Dumnezeu comunica cu noi in multe feluri, chiar daca nu il constientizam. Cand viata ne invata ceva printr-o lectie, atunci Dumnezeu ne-a comunicat si ne-a invatat ceva, chiar daca noi nu constientizam prezenta Profesorului.