Patimile

[MariS_]

În prealabil postat de George.m

Parintele Staniloae spunea ca patimile reprezinta cel mai coborat nivel la care poate cadea fiinta umana. Acestea ar fi in numar de opt:
- lacomia
- desfranarea
- iubirea de arginti
- mania
- intristarea
- trandavia
- slava desarta
- mandria
Conform Sfantului Maxim Marturisitorul, egoismul este radacina tuturor patimilor: E clar ca cine poseda egoismul, poseda toate patimile.

Din pacate, preferam sa facem loc patimilor in inimile noastre, iar pe Hristos sa-L indepartam.

Patimile sunt lanturile care ne tin legati in robia intunericului, pe cand virtutile sunt firele de lumina ce coboara din Lumina cea Neinserata. E greu sa sfarmi lanturile de unul singur, ba chiar imposibil, dar energia virtutilor, si in special cea a iubirii ce vine din Har, e ca un laser duhovnicesc ce reuseste sa topeasca pana si cel mai dur metal. Chemati Iubirea in ajutor caci fara ea nu puteti nimic.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de MariS_

Har, smerenie si jertfa de sine.

Citeam la Parintele Staniloae ca unul din atributele chipului divin sadit in fiecare om este capacitatea de a se jertfi. Alaturi de posibilitatea de a crea.

[George.m]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Citeam la Parintele Staniloae ca unul din atributele chipului divin sadit in fiecare om este capacitatea de a se jertfi. Alaturi de posibilitatea de a crea.

Frumoase cuvinte!
Patimile, alterand, intunecand chipul dumnezeiesc din om, il fac pe acesta incapabil de jertfa. Si, totodata, ii ingusteaza orizontul duhovnicesc, il plafoneaza.

Dar Hristos e scaparea noastra! El ne elibereaza de patimi, oferindu-ne puterea de a ne jertfi. Fara Mantuitorul, ramanem intemnitati si neputinciosi.

[MariS_]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Citeam la Parintele Staniloae ca unul din atributele chipului divin sadit in fiecare om este capacitatea de a se jertfi. Alaturi de posibilitatea de a crea.

Are dreptate Parintele Staniloae. Pai cum sa ne asemanam Celui ce este Jertfa Absoluta din infinita iubire de oameni, chiar si asa pacatosi cum suntem, daca noi nu reusim sa dam mica noastra jertfa de sine din iubire de Hristos Cel desavarsit.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[George.m]

Uneori omul ajunge sa se simta bine asa, legat, robit de patimi. Nu-si mai doreste eliberarea, placandu-i mai mult robia, iubind lantul. Se complace in starea aceea decazuta, subumana.

Omul, in cinste fiind, n-a priceput; alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor (Psalmul 48).

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de George.m

Uneori omul ajunge sa se simta bine asa, legat, robit de patimi. Nu-si mai doreste eliberarea, placandu-i mai mult robia, iubind lantul. Se complace in starea aceea decazuta, subumana.

Omul, in cinste fiind, n-a priceput; alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor (Psalmul 48).

De asta a creat Dumnezeu o imparatie aparte, menita duhurilor rele si oamenilor care raman robiti de acestea, convenindu-le starea in care se gasesc si nemaivoind sa se mantuiasca [de aceste legaturi malefice].

Si vor fi chinuiti acolo zi si noapte [de iubirea Lui Dumnezeu cea nemasurata si nesfarsita] in vecii vecilor.

[George.m]

În prealabil postat de Florin-Ionut

De asta a creat Dumnezeu o imparatie aparte, menita duhurilor rele si oamenilor care raman robiti de acestea, convenindu-le starea in care se gasesc si nemaivoind sa se mantuiasca [de aceste legaturi malefice].

Si vor fi chinuiti acolo zi si noapte [de iubirea Lui Dumnezeu cea nemasurata si nesfarsita] in vecii vecilor.

Ma gandesc si la episodul scripturistic in care Mantuitorului i se cere sa plece din tinutul gadarenilor. Locuitorii cetatii n-au vrut eliberarea. Le placea sa traiasca precum au facut-o pana atunci - in robia pacatului. Prezenta lui Hristos le era neplacuta, ii deranja foarte tare; dragostea Sa ii chinuia.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de George.m

Ma gandesc si la episodul scripturistic in care Mantuitorului i se cere sa plece din tinutul gadarenilor. Locuitorii cetatii n-au vrut eliberarea. Le placea sa traiasca precum au facut-o pana atunci - in robia pacatului. Prezenta lui Hristos le era neplacuta, ii deranja foarte tare; dragostea Sa ii chinuia.

Da, de acord cu acest gand. Pentru ca liberul arbitru este un alt atribut al chipului divin imprimat in noi si Dumnezeu nu isi va suprapune niciodata vointa cu forta peste vointa omului. Cum zice Hristos? Iata, stau la usa si bat. De va auzi cineva glasul meu si va deschide, voi intra si voi cina cu el si el cu Mine.

[Traditie1]

Noi nu trebuie să renunțăm doar la patimi ci însăși la voința noastră.

Dacă renunțăm la patimi, ne protejăm integritatea ființei pentru veșnicie. A renunța la patimi nu este o virtute, este doar autoprotecție.

Dacă renunțăm la voință, Îl câștigăm pe Dumnezeu, Cel de care depinde existența noastră veșnică.

În prealabil postat de Traditie1

Dacă renunțăm la voință, Îl câștigăm pe Dumnezeu, Cel de care depinde existența noastră veșnică.

Iar renuntarea la vointa se poate face, te intreb ca un incepator ce sunt, in afara relatiei de ascultare duhovniceasca fata de parintele duhovnic?
Daca nu e traita concret relatia vie dintre doi oameni - duhovnicul si ucenicul sau - putem spera la lepadarea de vointa proprie?
Mie imi pare ca nu (de aceea, apropos, va tot rugam zilele trecute sa imi recomandati, in masura in care puteti, un duhovnic pentru lucrarea rugaciunii inimii, si nu numai, caci sunt orfan de duhovnic de 6-7 luni).
In orice caz, o fi izbanda suprema aceasta renuntarea la vointa proprie (Iisus se roaga Tatalui in Gradina Ghetsimani), asadar e greu de ajuns acolo, dar e o tinta de neinlocuit!
Nu cred ca putem concepe, daca nadajduim la mantuire, sa ocolim aceasta conditie suprema.
Toate cele bune, Dumnezeu sa ne ocrotesca!