Patimile

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de George.m

Uneori omul ajunge sa se simta bine asa, legat, robit de patimi. Nu-si mai doreste eliberarea, placandu-i mai mult robia, iubind lantul. Se complace in starea aceea decazuta, subumana.

Omul, in cinste fiind, n-a priceput; alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor (Psalmul 48).

De asta a creat Dumnezeu o imparatie aparte, menita duhurilor rele si oamenilor care raman robiti de acestea, convenindu-le starea in care se gasesc si nemaivoind sa se mantuiasca [de aceste legaturi malefice].

Si vor fi chinuiti acolo zi si noapte [de iubirea Lui Dumnezeu cea nemasurata si nesfarsita] in vecii vecilor.