Bunica mea a plecat la Domnul...

În prealabil postat de glykys

Nu e vremea de durere, ci de implinire, de daruit, lucrat si inmultit mostenirea uriasa pe care mi-a lasat-o bunica. Numai ca eu, vai, nu am nici verticalitatea ei, nici taria ei, nici credinta ei, am si alta personalitate, dar am incredere ca ma va ajuta Dumnezeu sa lucrez si eu ceva din ce mi-a lasat ea.

Mi s-a intamplat un lucru de mirare azi: mi-am cumparat doi covrigi si il aud pe vanzator: "O zi buna sa aveti! Sa nu uitati de bunica!"... Eu nu pricep de unde stia pana si vanzatorul ambulant de covrigi din centru de bunica mea, dar tare mi-a placut ce a zis.

Doliul presupune acceptarea si traversarea durerii, intr-un mod pe care Biserica ni-l arata de veacuri. Doliul e un travaliu.
Daca femeia nu accepta travaliul, nu naste.
Inainte de rasaritul soarelui e noapte, inainte de cald este frig, inainte de liniste e furtuna.
Sper ca ai intelegerea ca doliul e o experienta care nu trebuie negata sau indulcita. Cine nu accepta durerea doliului, isi neaga anumite realitati emotionale adinci.
Dar, desigur, tu stii mai bine, eu iti doresc sa te lumineze Dumnezeu in tot ce faci!
Cat priveste intamplarea de care te miri, eu unul vad aici o aplicatie la "...Care pretutindenea esti".
Si pe toate le plineste, Aliluia, Aliluia, Aliluia!+
Cu drag, Cezar