E adevarat ca platim pentru pacatele stramosilor pana la al patrulea neam?

[Dumitru73]

În prealabil postat de Pavel77

Da, Dumnezeul creștin este un Dumnezeu răzbunător. El este numit așa în Biblie.
Mai este numit și un Dumnezeu care se mânie. Un Dumnezeu gelos. Ba apostolul Pavel vorbește și despre „nebunia lui Dumnezeu”.

Dar mai întâi de toate ar trebui să înțelegem că Scripturile folosesc ceea ce în termeni tehnici se cheamă antropomorfisme și antropopatii. Adică în Biblie întâlnim expresii precum: brațul lui Dumnezeu, ochiul lui Dumnezeu. Acestea sunt antropomorfisme, reprezentări umane proiectate asupra lui Dumnezeu. Dumnezeu este duh. El nu are brațe. Dar pentru ca noi să înțelegem realitățile Lui au fost folosite astfel de expresii.

Când Scriptura vorbește despre gelozia, mania sau răzbunarea lui Dumnezeu (antropopatii) în nici un caz nu trebuie să înțelegem că Dumnezeu se va comporta exact cum o face omul.

Răzbunarea lui Dumnezeu se va manifesta printr-o pedeapsă întru-totul dreaptă a celor care au păcătuit împotriva Lui sau împotriva semenilor lor și nu s-au pocăit de răutatea lor.
Pedeapsa venită în urma mâniei și a răzbunării lui Dumnezeu va fi teribilă, dureroasă și de lungă durată.

Matei 8: 12; 13: 41,42;
Romani 1:18-20; 2:5-8; 3:5,6
Apocalipsa 20:14,15

Nu pot să nu amintesc în acest context și Vestea Bună că, măcar că fiecare dintre noi a păcătuit, orice om poate scăpa de răzbunarea lui Dumnezeu. Crucea are o valoare infinită pentru că, pe fiecare dintre noi păcătoșii, ea ne poate salva de mânia și pedeapsa lui Dumnezeu.

Cu cea mai mare sinceritate iti spun, ca asta este unul dintre motivele din cauza carora nu mai cred in Dumnezeu.

[Pavel77]

În prealabil postat de Dumitru73

Cu cea mai mare sinceritate iti spun, ca asta este unul dintre motivele din cauza carora nu mai cred in Dumnezeu.

Vă cred domnule Dumitru.
Biblia vorbește însă și în VT și în NT despre un Dumnezeu Răzbunător. Aceasta îi face pe unii oameni (se pare că inclusiv pe tine) să se simtă jenați cu un astfel de Dumnezeu și să evite să se „încoloneze” în armata Lui.

Nu te simți stingherit de această trăsătură a lui Dumnezeu, NU este vorba despre o răzbunare umană. În cazul omului răzbunarea este o acțiune rea. De fapt este interzisă total în NT. Răzbunarea este însă prerogativul lui Dumnezeu. Și se va manifesta prin pedepsirea celor care au făcut răul și nu s-au pocăit.

Ai trei variante Dumitru:

1. Să crezi ca Dumnezeu nu exista
2. Să crezi într-un Dumnezeu „cosmetizat”
3. Să crezi în Dumnezeul prezentat de Profeți, de Mântuitorul și de sfinții Apostoli.

Biblia îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind cu desăvârșire bun și cu desăvârșire drept.

Bunătatea lui Dumnezeu față de noi l-a trimis pe singurul său Fiu să sufere groaznic și să moară pe o cruce. Un Dumnezeu „pieptănat” de oameni n-ar fi făcut niciodată așa ceva. De aceea zice Apostolul: „Cuvintul Crucii este nebunie pentru neamuri”. Însă Dumnezeu, în bunătatea lui față de noi, a hotărât ca singurul său Fiu să fie torturat și omorât pentru păcatul nostru. Astăzi prețul plătit de Isus acoperă păcatele întregii lumi.
Inclusiv păcatele tale și ale mele.

Cei care resping chemarea lui Dumnezeu și împăcarea adusă prin Jertfa lui Isus, vor avea parte de dreptatea lui Dumnezeu. Ea se va manifesta prin pedepsirea tuturor celor care au ales răul și nu au vrut să se pocăiască.

Nu știu exact cum și cine va exercita pedeapsa (e foarte posibil să fie precum o descriau Tradiție și MariS) dar și Mântuitorul în Evanghelii și Apostolul Ioan în Apocalipsa o prezintă ca fiind cumplită.
Sublinierea bunătății lui Dumnezeu în detrimentul dreptății lui nu aduce un serviciu creștinismului.
De asemenea nu trebuie amintită doar mânia și răzbunarea Lui.

Dumnezeul creștin este un Dumnezeu bun și drept.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Pavel77

Vă cred domnule Dumitru.
Biblia vorbește însă și în VT și în NT despre un Dumnezeu Răzbunător. Aceasta îi face pe unii oameni (se pare că inclusiv pe tine) să se simtă jenați cu un astfel de Dumnezeu și să evite să se „încoloneze” în armata Lui.

Nu te simți stingherit de această trăsătură a lui Dumnezeu, NU este vorba despre o răzbunare umană. În cazul omului răzbunarea este o acțiune rea. De fapt este interzisă total în NT. Răzbunarea este însă prerogativul lui Dumnezeu. Și se va manifesta prin pedepsirea celor care au făcut răul și nu s-au pocăit.

Ai trei variante Dumitru:

1. Să crezi ca Dumnezeu nu exista
2. Să crezi într-un Dumnezeu „cosmetizat”
3. Să crezi în Dumnezeul prezentat de Profeți, de Mântuitorul și de sfinții Apostoli.

Biblia îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind cu desăvârșire bun și cu desăvârșire drept.

Bunătatea lui Dumnezeu față de noi l-a trimis pe singurul său Fiu să sufere groaznic și să moară pe o cruce. Un Dumnezeu „pieptănat” de oameni n-ar fi făcut niciodată așa ceva. De aceea zice Apostolul: „Cuvintul Crucii este nebunie pentru neamuri”. Însă Dumnezeu, în bunătatea lui față de noi, a hotărât ca singurul său Fiu să fie torturat și omorât pentru păcatul nostru. Astăzi prețul plătit de Isus acoperă păcatele întregii lumi.
Inclusiv păcatele tale și ale mele.

Cei care resping chemarea lui Dumnezeu și împăcarea adusă prin Jertfa lui Isus, vor avea parte de dreptatea lui Dumnezeu. Ea se va manifesta prin pedepsirea tuturor celor care au ales răul și nu au vrut să se pocăiască.

Nu știu exact cum și cine va exercita pedeapsa (e foarte posibil să fie precum o descriau Tradiție și MariS) dar și Mântuitorul în Evanghelii și Apostolul Ioan în Apocalipsa o prezintă ca fiind cumplită.
Sublinierea bunătății lui Dumnezeu în detrimentul dreptății lui nu aduce un serviciu creștinismului.
De asemenea nu trebuie amintită doar mânia și răzbunarea Lui.

Dumnezeul creștin este un Dumnezeu bun și drept.

frumos comentariul. chiar mi-a placut, chiar daca nu sunt in totalitate de acord cu tine.
te felicit pentru credinta ta.
"cei ce au ales raul si nu au vrut sa se pocaiasca", asa zici.
ce vrei sa spui?

[Pavel77]

În prealabil postat de Dumitru73

"cei ce au ales raul si nu au vrut sa se pocaiasca", asa zici.
ce vrei sa spui?

Vorbesc despre noi, oamenii. Despre alegerile noastre rele: să mințim, să disprețuim, să furăm, să rănim, să ucidem.
Vorbesc despre răul pe care-l săvârșim prin păcatele noastre. Împotriva lui Dumnezeu și împotriva semenilor.
De multe ori omul bagatelizează grozăvia păcatului săvârșit. Avem un sistem diabolic de protecție a păcatului personal, de explicații, de justificări pentru răul pe care-l săvârșim noi. Văd bine paiul din ochiul celuilalt dar când vine vorba despre mine am toate justificările.

Doar Duhul Sfânt poate arăta unui om cât este de păcătos și doar atunci când Duhul Sfânt îi descoperă omul vede cu adevărat urâciunea păcatului. De aceea Mântuitorul când a vorbit despre venirea Duhului Sfânt pe pământ a spus că acesta „va vădi lumea de păcat”. Fără prezența Duhului Sfânt în el, omul va considera mereu ca el „n-a omorît pe nimeni”.

Eu am fost unul care am zis despre mine că n-am nevoie de pocăință. Mă vedeam un om moral. M-aș fi pocăit dar nu aveam păcate. Aveam despre mine o părere mai bună decât despre creștinii care mergeau la Biserică. Intr-o zi, în timp ce citeam despre cum va fi în cer, am auzit parcă o întrebare în mintea mea: „Te crezi un om moral. Ești suficient de curat pentru a intra aici?”. M-am îngrozit atunci și am văzut în viața mea multe lucruri pe care nu le văzusem: invidie, minciună și încă multe altele.

Încă păcătuiesc. Prea mult. Dar mă pocăiesc. Adică regret păcatele și încerc, cu ajutorul Duhului Sfânt, să nu le mai fac. Pentru că asta înseamnă pocăința, nu a trece la pocăiți.


Toți oamenii fac răul. Cei care nu vor să se pocăiască vor ajunge să primească pedeapsa lui Dumnezeu.
Cam asta voiam să zic.

[anna21]

Nu stiu cat este "pedeapsa" si cat este consecinta fireasca a lepadarii lui Dumnezeu din viata noastra.

Cel putin la nivel social si istoric.. cum sa ma fac ca nu vad ca "platim" pentru deciziile luate de altii inaintea noastra si pt. viata aleasa de aceia.

Cred ca multe lucruri "mici" pe care le facem astazi sau.. dimpotriva, nu le facem din nepasare si impietrire, se vor intoarce impotriva propriilor copii si nepoti (daca vor mai exista copii si nepoti..)
De la cele mai mici lucruri.. (cum ar fi sarirea peste rugaciunea de seara a copilului.. nespunerea unui cuvant bun etc..) sau si mai mici.. toate se vor intoarce ca un tavalug peste generatiile urmatoare, amplificate in efecte.

Unde a dus perimarea/ignorarea cuvantului patriotism si necunoasterea istoriei, lipsa de respect fata de eroii neamului?

Sau unde a dus acceptartea avorturilor? (R: la generatii educate intr-un egoism monstruos, "selectate" cu grija de parintii.. pe viitor f probabil batranilor li se va da "dreptul" de sinucidere asistata.. ca batranetea si boala sunt realitati negate de care nu vrea sa stie nimeni)

Astea au fost doar niste exemple.. dar exista dovezi cu nemiluita ca fiecare decizie "marunta" influenteza colosal pe cei care vor veni dupa noi...
Dar cine sa le vada? Ca astea nu se vad la televizor..


Deci, da.. copiii sufera pt pacatele parintilor.
Dar doar ca sa se intoarca la Dumnezeu.