E adevarat ca platim pentru pacatele stramosilor pana la al patrulea neam?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de MariS_

Daca Dumnezeu ne creeaza liberi dar mai apoi ne pedepseste crunt in cazul in care alegem libertatea, cea prost aleasa sunt de acord, atunci libertatea este o farsa sinistra. Daca Dumnezeu sau Hristos sta sfios inaintea usii sufletului si bate cu smerenie si din multa Sa bunatate ca sa intre inauntru si sa ne daruiasca bucuria si pacea Sa, dar mai apoi ne tortureaza vesnic pentru ca am refuzat primirea, atunci bunatatea atribuita e o falsa bunatate. Oare Dumnezeu Atotbun, Atotiubitor si Atotdrept poate fi asa? Sau e o falsa perceptie? Eu cred ca Dumnezeu e Atotbun, Atotiubitor si Atotdrept, adica e desavarsit, respecta cu sfintenie ceea ce a daruit, adica libertatea omului, in bunatatea Sa nu se razbuna, in iubirea Sa a pregatit o Imparatie pentru cei ce Il primesc in inima si o alta locatie pentru cei ce Il refuza, iar in dreptatea Sa ii desparte pe cei ce vor sa-L urmeze pe El de cei ce doresc sa urmeze voii proprii, adica desparte oile de capre, graul de neghina. Chinurile celor despartiti de Dumnezeu sunt reale, sunt de acord, dar nu sunt provocate de Dumnezeu, ci de ei insisi pentru ca acolo unde lipseste bunatatea si iubirea, si acestea vin numai de la Dumnezeu, acolo creste exponential rautatea, cruzimea si bestialitatea. Cum in intunerec orice planta se deformeaza si sufera, tot asa in lipsa luminii Dumnezeiesti orice suflet se chirceste si se deformeaza pana la monstruozitate. Iar la fel cum in prezenta luminii plantele cresc frumos si infloresc, tot asa si sufletele in prezenta luminoasa a Datatorului de Lumina se umplu de bucurie si infloresc in iubire.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Întru totul de acord. Dumitre, îţi recomand să citeşti cu atenţie gandurile lui MariS_.

A nu se uita că libertatea este unul din atributele chipului divin sădit in fiecare fiinţă inteligentă, care chip va rămîne veşnic imprimat în fiecare om sau înger, indiferent de alegerea făcută.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Întru totul de acord. Dumitre, îţi recomand să citeşti cu atenţie gandurile lui MariS_.

A nu se uita că libertatea este unul din atributele chipului divin sădit in fiecare fiinţă inteligentă, care chip va rămîne veşnic imprimat în fiecare om sau înger, indiferent de alegerea făcută.

eu cred ca omul a ajuns sa si-l inchipuie pe Dumnezeu ca pe o moneda cu doua fete.
o fata il reprezinta pe Dumnezeul atotbun, atotiubitor, cel ce isi arunca iubirea si peste drepti si peste nedrepti si peste cei pacatosi si peste cei virtuosi.
acest Dumnezeu este bunatate si iubire desavarsita. este cel ce cauta pretexte, nu motive de mantuire. este Cel ce ne vrea pururi fericiti.
a doua fata a monedei, ne arata un Dumnezeu dur, extrem de sever, foarte razbunator, sangeros si extrem de gelos.
Acesta nu se da in laturi de la asi ucide fii pentru greseli oarecum marunte.
se razbuna pe copii si nepotii ce lui ce i-a gresit, comportandu-se precum un sef Yakuza.
Acesta pare ca se hraneste din suferinta noastra cerandu-ne sa nu zambim, sa nu ne bucuram niciodata, in contrast cu prima fata.
ai impresia ca ne asteapta, asemeni unui raufacator, la coltul strazii, ca sa ne loveasca pentru cea mai mica neatentie.

in functie de cine iti vorbeste, sau cu cine vorbeste, este aratata ori prima ori a doua fata a monedei.
consider ca cele doua fete nu pot sa stea pe aceeasi moneda.
tocmai de aceea cred ca este doar produsul mintii umane.
cel mai bun argument este chiar Biblia. se vede foarte clar ca imaginea pe care diversii autori i-au creat-o, evolueaza o data cu civilizatia.

[MariS_]

În prealabil postat de Dumitru73

eu cred ca omul a ajuns sa si-l inchipuie pe Dumnezeu ca pe o moneda cu doua fete.
o fata il reprezinta pe Dumnezeul atotbun, atotiubitor, cel ce isi arunca iubirea si peste drepti si peste nedrepti si peste cei pacatosi si peste cei virtuosi.
acest Dumnezeu este bunatate si iubire desavarsita. este cel ce cauta pretexte, nu motive de mantuire. este Cel ce ne vrea pururi fericiti.
a doua fata a monedei, ne arata un Dumnezeu dur, extrem de sever, foarte razbunator, sangeros si extrem de gelos.
Acesta nu se da in laturi de la asi ucide fii pentru greseli oarecum marunte.
se razbuna pe copii si nepotii ce lui ce i-a gresit, comportandu-se precum un sef Yakuza.
Acesta pare ca se hraneste din suferinta noastra cerandu-ne sa nu zambim, sa nu ne bucuram niciodata, in contrast cu prima fata.
ai impresia ca ne asteapta, asemeni unui raufacator, la coltul strazii, ca sa ne loveasca pentru cea mai mica neatentie.

in functie de cine iti vorbeste, sau cu cine vorbeste, este aratata ori prima ori a doua fata a monedei.
consider ca cele doua fete nu pot sa stea pe aceeasi moneda.
tocmai de aceea cred ca este doar produsul mintii umane.
cel mai bun argument este chiar Biblia. se vede foarte clar ca imaginea pe care diversii autori i-au creat-o, evolueaza o data cu civilizatia.

Nu, nu pot sta impreuna cele doua fete ale monedei, sunt de acord cu dvs si va inteleg frustarea. Dar nu pot sa inteleg cum de suntem unii oripilati la fenomenul Pitesti, unde cativa tortionari ordinari au chinuit cumplit niste oameni doar pentru a se lepada de credinta, si acceptam cu seninatate sa-I punem in spate lui Dumnezeu razbunarea, chinurile si torturile cumplite din iad, si nu de 5 luni sau 1 ani de zile, ci pe o VESNICIE (Scotman, sa nu iei ca un apropo la tine, ca nu este, te asigur si chiar te inteleg). Stiu ca vor veni cu citate din Biblie, dar eu voi ramane la ceea ce a spus Insusi Dumnezeu prin FIUL SAU despre EL: ca e DESAVARSIT si ca e TATAL NOSTRU. Un tata nu-si chinuie fii chiar daca sunt rai, ii indeparteaza de la el dar nu-i chinuieste. Nu spun sa va luati dupa mine pentru ca eu n-am plasa de siguranta. Cel ce crede intr-un Dumnezeu gelos si razbunator are plasa de siguranta in cuvintele autorilor Bibliei si se pot dezvinovati: Doamne, asa scrie la Biblie, asa citim. In plus daca Dumnezeu e desavarsit asa cum spun eu, au plasa de siguranta a nemarginitei Sale mile si a iertarii lor daca au indeplinit celelalte cerinte. Adica un Dumnezeu Atotbun nu se supara daca cineva il vede aspru si razbunator, dar un Dumnezeu razbunator probabil se va razbuna pe mine pentru indrazneala de "cosmetizare". Deci, sfatul meu, lasati-va plasa de siguranta si nu mergeti dupa mine. Sunt doar exemplul negativ.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Mia Mia]

Multumesc pentru raspunsuri, apreciez implicarea tuturor, mi-a placut mult articolul postat de Marius.

Doamne ajuta-ne pe toti!:)

În prealabil postat de MariS_

Nu, nu pot sta impreuna cele doua fete ale monedei, sunt de acord cu dvs si va inteleg frustarea. Dar nu pot sa inteleg cum de suntem unii oripilati la fenomenul Pitesti, unde cativa tortionari ordinari au chinuit cumplit niste oameni doar pentru a se lepada de credinta, si acceptam cu seninatate sa-I punem in spate lui Dumnezeu razbunarea, chinurile si torturile cumplite din iad, si nu de 5 luni sau 1 ani de zile, ci pe o VESNICIE (Scotman, sa nu iei ca un apropo la tine, ca nu este, te asigur si chiar te inteleg). Stiu ca vor veni cu citate din Biblie, dar eu voi ramane la ceea ce a spus Insusi Dumnezeu prin FIUL SAU despre EL: ca e DESAVARSIT si ca e TATAL NOSTRU. Un tata nu-si chinuie fii chiar daca sunt rai, ii indeparteaza de la el dar nu-i chinuieste. Nu spun sa va luati dupa mine pentru ca eu n-am plasa de siguranta. Cel ce crede intr-un Dumnezeu gelos si razbunator are plasa de siguranta in cuvintele autorilor Bibliei si se pot dezvinovati: Doamne, asa scrie la Biblie, asa citim. In plus daca Dumnezeu e desavarsit asa cum spun eu, au plasa de siguranta a nemarginitei Sale mile si a iertarii lor daca au indeplinit celelalte cerinte. Adica un Dumnezeu Atotbun nu se supara daca cineva il vede aspru si razbunator, dar un Dumnezeu razbunator probabil se va razbuna pe mine pentru indrazneala de "cosmetizare". Deci, sfatul meu, lasati-va plasa de siguranta si nu mergeti dupa mine. Sunt doar exemplul negativ.
Har, smerenie si jertfa de sine.

MariS,nici o problema.De obicei, cand le iau direct, parca mai am timp sa ma dezmeticesc.Doare cand iti vin usor din spate da toate-s vechi si noua-s toate.Pregatisem un post lung dar am constata ca as fi apelat iar la plase de siguranta,citate biblice si ipocrizie din plin.Ce drept am eu sa le spun oamenilor ce sau cum sa creda?La final toti vom afla raspunsul.Cel de Sus sa fie alaturi de noi toti.

[Pavel77]

În prealabil postat de MariS_

Nu, nu pot sta impreuna cele doua fete ale monedei, sunt de acord cu dvs si va inteleg frustarea. Dar nu pot sa inteleg cum de suntem unii oripilati la fenomenul Pitesti, unde cativa tortionari ordinari au chinuit cumplit niste oameni doar pentru a se lepada de credinta, si acceptam cu seninatate sa-I punem in spate lui Dumnezeu razbunarea, chinurile si torturile cumplite din iad, si nu de 5 luni sau 1 ani de zile, ci pe o VESNICIE (Scotman, sa nu iei ca un apropo la tine, ca nu este, te asigur si chiar te inteleg). Stiu ca vor veni cu citate din Biblie, dar eu voi ramane la ceea ce a spus Insusi Dumnezeu prin FIUL SAU despre EL: ca e DESAVARSIT si ca e TATAL NOSTRU. Un tata nu-si chinuie fii chiar daca sunt rai, ii indeparteaza de la el dar nu-i chinuieste. Nu spun sa va luati dupa mine pentru ca eu n-am plasa de siguranta. Cel ce crede intr-un Dumnezeu gelos si razbunator are plasa de siguranta in cuvintele autorilor Bibliei si se pot dezvinovati: Doamne, asa scrie la Biblie, asa citim. In plus daca Dumnezeu e desavarsit asa cum spun eu, au plasa de siguranta a nemarginitei Sale mile si a iertarii lor daca au indeplinit celelalte cerinte. Adica un Dumnezeu Atotbun nu se supara daca cineva il vede aspru si razbunator, dar un Dumnezeu razbunator probabil se va razbuna pe mine pentru indrazneala de "cosmetizare". Deci, sfatul meu, lasati-va plasa de siguranta si nu mergeti dupa mine. Sunt doar exemplul negativ.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Ești un exemplu pozitiv pentru mine, MariS.
Unul dintre nu multele de pe forum.

Nu cred că Dumnezeu este vinovat de chinurile iadului. Cred că păcatul este ceva groaznic și cei care-l săvârșesc vor fi vinovați ei înșiși pentru că nu s-au pocăit și au respins oferta împăcării prin Jertfa lui Isus.

Iartă-mă pentru chestia cu „cosmetizarea”. Mi se întâmplă ca atunci când vorbesc cu cineva să nu mai țin cont decât de persoana cu care vorbesc. Voiam să-i prezint lui Dumitru modul în care îl înțeleg pe Dumnezeu si am rănit pe alții. Încă o dată, scuze.

[MariS_]

În prealabil postat de Pavel77

Ești un exemplu pozitiv pentru mine, MariS.
Unul dintre nu multele de pe forum.

Nu cred că Dumnezeu este vinovat de chinurile iadului. Cred că păcatul este ceva groaznic și cei care-l săvârșesc vor fi vinovați ei înșiși pentru că nu s-au pocăit și au respins oferta împăcării prin Jertfa lui Isus.

Iartă-mă pentru chestia cu „cosmetizarea”. Mi se întâmplă ca atunci când vorbesc cu cineva să nu mai țin cont decât de persoana cu care vorbesc. Voiam să-i prezint lui Dumitru modul în care îl înțeleg pe Dumnezeu si am rănit pe alții. Încă o dată, scuze.

N-am nicio problema cu supararea, domnule Pavel77, n-aveti de ce sa va scuzati, eu stiu ca nu la mine faceati referire, dar m-am invatat sa arunc eu intai cu piatra in mine ca atunci cand o primesc de-afara sa nu mai fiu surprins si sa nu ma plang. Eu am doar nedumeriri, si-mi exprim credinta mea, cea pe care fiinta mea o accepta, desigur citita si studiata si la Sfintii Parinti, dar recunosc ca s-au impregnat in mine doar acele conceptii conforme, nu confortului lumesc, ci structurii mele sufletesti. Nu pot minti sa spun ca eu cred intr-un Dumnezeu razbunator, chiar daca mi s-ar dovedi ca este asa. Nu pot, PUR SI SIMPLU. Si prefer sa spun adevarul decat sa ma mint pe mine sau pe altii si in niciun caz pe Dumnezeu. Asta nu inseamna ca nu pot sa-i accept si pe cei care vad altfel decat mine, ba mi se pare ca trebuie sa ai o credinta cu mult mai mare decat a mea sa poti crede din toata inima intr-un Dumnezeu razbunator si gelos. Mie mi-e mai usor, recunosc, de-aia si credinta mea e mult, mult in urma altora.
Am o problema, recunosc, cu cei care ma citeaza si o "iau in freza" din cauza mea. Melissa draga, nu-ti pune pielea la bataie din cauza mea, lasa bataia pentru mine ca am pielea tabacita, si chiar imi face bine la smerenie cateun "masaj" din asta "fratesc". Iana draga, ti-am inteles tonul, nu ma suparam nici daca era serios, ca sunt convins ca meritam. Eu sunt ca si copilul ala pe care tatal il batea da' nu stia de ce si cand mama il intreba "de ce l-ai batut pe copil, ma?" raspundea "apai, da' eu mai stiu? las' ca stie el!". O boacana tot o fi facut el. Asa si eu, o boacana tot am facut.
Har, smerenie si jertfa de sine.

În prealabil postat de MariS_

Am o problema, recunosc, cu cei care ma citeaza si o "iau in freza" din cauza mea. Melissa draga, nu-ti pune pielea la bataie din cauza mea, lasa bataia pentru mine ca am pielea tabacita, si chiar imi face bine la smerenie cateun "masaj" din asta "fratesc". Iana draga, ti-am inteles tonul, nu ma suparam nici daca era serios, ca sunt convins ca meritam.

MariS draga, cand te citez,inseamna ca sunt de acord 100% cu acel citat,deci imi asum "masajul", pentru ca am acelasi gand cu tine si pentru ca si mie imi face bine la smerenie.Daca mi se adreseaza MIE.
Daca ti se adreseaza TIE sau altuia care in viziunea mea, nu merita trantit pe jos ,nu pot sta pasiva sa vad cum va priveste de sus, "biciul" virtual "fratesc"..Asta este structura mea sufleteasca,vorba ta.
Cand merg pe strada si vad un om cazut, pe bune ca alerg sa il ridic.De ce n-as face-o si pe forum?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Dumitru73

Acesta nu se da in laturi de la asi ucide fii pentru greseli oarecum marunte.

Ideea pe care ne-o transmite Dumnezeu este că sacrificiul din dragoste dezinteresată este unicul mod de existenţă autentic în vecii vecilor, nu numai în veacul acesta. O lume perfectă, adică bună, va rezista la nesfîrşit numai dacă filosofia de viaţă a finţelor ce o alcătuiesc se bazează pe acest adevăr.

Hristos a avut de rezolvat o problemă foarte grea în momentul în care omul a acceptat calea răului amestecat cu binele. El a trebuit să respecte printre altele şi libertatea oamenilor, dar şi a îngerilor care I se împotriveau. A fost o soluţie extremă, dar care a rezolvat această problemă existenţială.

Dumnzeu-Tatăl a propus creaţia acestor lumi şi Dumnezeu-Fiul a acceptat dorinţa Tatălui, gîndind arhitectura lumii cu tot riscul inerent. Aşa încît a zis: SĂ FIE! - şi a fost, este şi va fi pentru totdeauna, prin lucrarea Duhului Sfînt. Altfel, nu ar fi fost decît Dumnezeu.

PS: Moartea nu este o dispariţie, ci o trecere. UN PAŞTE! Deci: Hristos a înviat!