Manstirea cu copii

[sophia]

1. AlinB sau cine intreba mai sus - alta este problema cred.
Nu e vorba sa-si faca manastirile pagina de internet. Daca ar face-o altcineva pentru ele, ar fi totusi bine, ca sa mai vada lumea si sa inteleaga unele lucruri, sa cunoasca si aceasta parte a credintei. Cand ma uit la discutiile de aici si la intrebarile fara raspuns, asupra monahismului si manastirii, chiar cred ca este necesar.
Este vorba insa mai ales de a gasi pe internet adresele manastirilor. Asta nu trebuie s-o faca ele, ci crestin priceputi in ale internetului (ca de ex. adminul nostru).
In felul asta se pot gasi informatii utile despre manastiri, biserici, pentru cei care le cauta. Unii vor sa mearga acolo, altii sa trimita donatii, acatiste, etc.
Altii vor sa cumpere lucruri care se fac numai acolo: vesminte preotesti, icoane, carti etc.

Eu de exemplu ma intreb de unde se pot cumpara anumite icoane si chiar vesminte pentru copiii care ajuta preotul, sau macar asa material ca sa le coasa parintii.
Unde pot afla aceste informatii?

2. Eu gandesc la fel ca Marius aici si am mai spus-o (si am scris-o in semnatura). Credinta nu inseamna numai retragere in rugaciune si izolare, ci si iubire de aproape. Exact asa cum citeaza Marius, Iisus indeamna oamenii sa se ajute si sa se iubeasca.
Si se stie f.bine cum faceau sfintii.
Ei nu stateau in manastire, sau ascunsi, ci umblau prin lume si propovaduiau, ajutau oamenii concret.

@Antoniap si altii - in vietile sfintilor, indiferent in care carte, scrie cum faceau ei. Si asa s-a raspandit credinta in Iisus. N-a stat inchis in manastire.
De fapt erau monahi in felul de a fi, dar nu stateau in manastire.
Am inteles ca monahismul a aparut mult mai tarziu. Cine si de ce l-a inventat, nu stiu.

Manastirile au rol social de multa vreme. Pe vremuri chiar asa faceau toate din cate stiu eu.
Existau scoli pe langa manastiri, unde ajutau si maici (de calugari n-am auzit), bolnite.

Nu vad nimic rau in activitatea sociala a manastirilor. In felul asta nici nu mai sunt asa supusi tentatiei si pacatului, fiind ocupati si trupeste.

Singurul care ma ingrijoreaza este ce se inatmpla totusi cu acesti copii. Mi-e teama ca nu sunt formati pentru lumea de afara, poate chiar convinsi spre manastire, ca nu duc o viata corespunzatoare varstei lor (vesela, cu joaca, sport, cultura). Nu stiu cum este acolo.
Manastirea nu este totusi un loc pentru copii. Ah, un camin pe langa manastire, este altceva. Unde sa aibe jucarii, curte, sala de sport, sa mearga in oras la un teatru, la un concert, etc.

Si la fel ca si in cazul de la Valea Plopului ma intreb de ce nu sunt dati in adoptie. Cum sunt educati, cum sunt formati pentru viata si ce se intampla cu ei dupa ce ajung la majorat? Unde se duc?

Si de unde/cum sunt finantate manastirile pentru activitati sociale?