Pedeapsa

Hai sa vad ,,batrine" :) daca am invatat bine de la tine metoda sintezei.In dragostea crestina il iubesti pe celalalt indiferent cum este si cat valoreaza.Cel care face asta merge pana acolo,incat se da pe sine si asta in situatia in care el s-a lepadat de sine.Te oferi prin lepadare de sine ca sa te poti darui celuilalt in totalitate,pentru el,nu in considerarea persoanei tale.Cumva se respecta dubla natura de care spui tu: omul,in esenta naturii sale,este liber in Dumnezeu si este liber pentru Dumnezeu.Ca sa implinesti dezideratul(a fi liber in Dumnezeu)trebuie sa implinesti conditia(sa fi liber pentru Dumnezeu).Acesta conditie,rational analizand,nu se poate realiza fara o constienta lepadare de sine.

Cand te lepezi de sine si te oferi altuia in acesta ipostaza tu,de fapt,te oferi Celui de Sus.Acesta cale,sa zicem transpunerea lui agape,arata doua lucruri:agape isi are originea in Dumnezeu iar erosul ramine de factura pur umana,fiind sortit disparitiei si pieirii,in mod natural,alaturi de sursa sa efemera.Insa dragostea agape din I Corinteni 13:8 este nemuritoare prin insasi sursa ei:Dumnezeu in timp ce erosul ramine la stadiul lumii pieritoare.Am inteles corect sau bat campii? :)

Intrebare generala:acest tip de dragoste,agape,vine pe cale rationala,revelata sau prin descoperire rationala a revelatiei si semnificatiei ei?Si mai simplu:omul o poate descoperi singur sau trebuie sa ii fie revelata de Cel de Sus?