Iuda a fost predestinat sa-L vanda pe Hristos?

[AlinB]

Chiar nu vad la ce ar fi folositor un astfel de efort de imaginatie aiuristic.

Nu suntem in StarTrek, gauri de vierme, calatorii in timp, etc.

Apropo, asta este raspunsul tau la jertfa lui Hristos?

[assiris]

În prealabil postat de AlinB

Chiar nu vad la ce ar fi folositor un astfel de efort de imaginatie aiuristic.

Nu suntem in StarTrek, gauri de vierme, calatorii in timp, etc.

Apropo, asta este raspunsul tau la jertfa lui Hristos?

Nu, dar nu sunt convins că Iuda este întradevăr vinovat ci că a fost predestinat pentru ca lucrurile să decurgă așa cum au fost. Ca mai apoi și-a dat seama că a greșit și în căința lui și-a luat zilele este întradevăr adevărata lui rătăcire.
Nu am făcut aici referiri SF ci doar am privit și o altă posibilitate de desfășurare a evenimentelor.
În ce privește jertfa lui Hristos pentru mine este o trăire plină de emoție, dar adevărată nu citită din cărți, pentru că eu am motive suficiente să cred în El. Permanent îL simt, este cu mine.

[AlinB]

În prealabil postat de assiris

Nu, dar nu sunt convins că Iuda este întradevăr vinovat ci că a fost predestinat pentru ca lucrurile să decurgă așa cum au fost. Ca mai apoi și-a dat seama că a greșit și în căința lui și-a luat zilele este întradevăr adevărata lui rătăcire.
Nu am făcut aici referiri SF ci doar am privit și o altă posibilitate de desfășurare a evenimentelor.
În ce privește jertfa lui Hristos pentru mine este o trăire plină de emoție, dar adevărată nu citită din cărți, pentru că eu am motive suficiente să cred în El. Permanent îL simt, este cu mine.

Citeste mai intai ce am scris aici pentru cineva cu pareri asemanatoare cu ale tale.

A spune ca Dumnezeu predestineaza pe cineva la rau sau sa faca un lucru rau il face pe Dumnezeu rau.

Iar credinta intr-un astfel de Dumnezeu este o credinta falsa si duce intr-o directie inselatoare.

Dumnezeu este pana si cu cel mai mare pacatos, atat timp cat este in viata, asteapta indreptarea lui.

Iar emotivitatea nu este o masura a trairii spirituale.

[Eugen7]

În prealabil postat de AlinB

A spune ca Dumnezeu predestineaza pe cineva la rau sau sa faca un lucru rau il face pe Dumnezeu rau.

Iar credinta intr-un astfel de Dumnezeu este o credinta falsa si duce intr-o directie inselatoare.

Dumnezeu este (bun) pana si cu cel mai mare pacatos, atat timp cat este in viata, (si) asteapta indreptarea lui.

Iar emotivitatea nu este o masura a trairii spirituale.

Foarte bine spus frate. Concis si la obiect. Intru totul de acord cu tine.

Sarbatori fericite. Doamne ajuta. Har si pace.

[assiris]

Pe de o parte ai dreptate. Ce nu au înțeles unii oameni este că Dumnezeu nu este interesat de ceea ce facem noi material ci pentru El spiritul/duhul este ceea ce pretuieste. Noi suntem legati de partea materială, asta percepem și asta suntem convinsi că e bine. Dumnezeu nu este încântat de faptul că am construit catedrale pictate și aurite ci că stăm de vorbă cu El indiferent de unde ne aflăm.

[AlinB]

În prealabil postat de assiris

Pe de o parte ai dreptate. Ce nu au înțeles unii oameni este că Dumnezeu nu este interesat de ceea ce facem noi material ci pentru El spiritul/duhul este ceea ce pretuieste. Noi suntem legati de partea materială, asta percepem și asta suntem convinsi că e bine. Dumnezeu nu este încântat de faptul că am construit catedrale pictate și aurite ci că stăm de vorbă cu El indiferent de unde ne aflăm.

Cred ca ambele aspecte au atat valoare lor, cat si caderile lor.

De exemplu cei care au impresia ca vorbesc cu Dumnezeu cand de fapt nu prea au legatura cu Biserica, Dumnezeu fiind mai degraba "prietenul imaginar" foarte intalnit la o anumita categorie de persoane cu un anumit soi de probleme..

[assiris]

În prealabil postat de AlinB

Cred ca ambele aspecte au atat valoare lor, cat si caderile lor.

De exemplu cei care au impresia ca vorbesc cu Dumnezeu cand de fapt nu prea au legatura cu Biserica, Dumnezeu fiind mai degraba "prietenul imaginar" foarte intalnit la o anumita categorie de persoane cu un anumit soi de probleme..

Alina Dragă, eu nu fac parte dintre aceia care "au impresia că..."
Atunci când spun că stau de vorbă cu Dumnezeu, nu mă înșel. Nu ma cunoști si ar trebui să discutăm prea mult pentru a-mi da dreptate sau a mă combate. Am prea multe argumente când afirm acest lucru.
Diferența este că între a spune că: parintele x a scris într-o carte că a avut o revelație... și am avut o revelație... e o mare diferență.
Sunt mic, sunt un nimeni în această lume dar am bucuria că Dumnezeu din când în când îmi dă câte o dovadă că există, că este lângă mine prin diverse semne. Evident nu sunt printre cei care au prilejul să-l și vadă dar mă mulțumesc cu semnele pe care mi le oferă. În fond nu stiu dacă merit un astfel de privilegiu de a-Ł vedea în fața mea.

[Traditie1]

În prealabil postat de AlinB

De exemplu cei care au impresia ca vorbesc cu Dumnezeu cand de fapt nu prea au legatura cu Biserica, Dumnezeu fiind mai degraba "prietenul imaginar" foarte intalnit la o anumita categorie de persoane cu un anumit soi de probleme..

Cu toții avem tendința de a fi deziluzionali, inclusiv Biserica, ateii etc.

A crede că Biserica reprezintă o autoritate infailibilă nu este altceva decât o manifestare deziluzională: oamenii au tendința sa creadă că ce este crezut de mulți, sau susținut de persoane/organizații influente, reprezintă adevărul. Pentru acest motiv cultele mari sunt mai eficiente în atragerea de noi adepți decât cele mici. Se cheamă efect de masă sau subiectivism bazat pe autoritate.