De ce rabdare?

[dobrin7m]

În prealabil postat de O p e t h

Multumesc pentru intelegere Dobrin,imi faci mult bine cand accepti sa nu mai vorbim de credintele mele
Cat despre rabdare,eu nu prea mai am ce cauta aici asa ca nu o sa ma mai invart prea mult,de cele mai multe ori s-a vazut ca nu impartasesc aceleasi opinii cu forumul (desi ,zic eu,nu am incalcat vreo dogma),lucru care nu ma deranjeaza insa duce la a-mi psihologiza propriul eu,agonie pe care mi-o permit doar cu mine insumi.Asadar nu o sa mai lungesc discutii,intorcandu-ma practic la trecutul meu,cartile mele,valorile mele,meditatiile mele.Mi-a parut bine!

Din nerabdare actionezi in pripa. Si eu am spus candva, tot din nerabdare, ajunge, gata, ma retrag. Eu zic sa ai rabdare. Fa acest exercitiu cu tine. Ti-am spus, ca esti un suflet sensibil si de aceea am intervenit. Nu e bine sa te intorci in trecut. Omul cat traieste invata.
Daca nu ar fi discutii intre noi, uneori contradictorii, nu am putea invata nimic unul de la altul.
Dumnezeu sa iti ajute!

Ce ghinion sa spun ca ma retrag tocmai in topicul despre rabdare desi rabdarea nu are nici o legatura aici.Teoriile mele formeaza un scepticism asupra propriei mele persoane ce duce la datoria mea de a da detalii despre mine,a imi arata secretia interioara suficienta siesi,a raspunde la intrebari aparent banale dar care sunt adanci si imi dau nefericire...Atat am avut de spus,chiar prea mult..sper ca vei intelege si chiar daca nu ,prefa-te ca intelegi caci imi vreau ranile deschise.