Ce putem noi sa-I oferim lui Dumnezeu?

[blackswan]

Lui Dumnezeu i-ar plăcea cel mai mult o inimă înfrântă și smerită.

[georgeval]

În prealabil postat de blackswan

Lui Dumnezeu i-ar plăcea cel mai mult o inimă înfrântă și smerită.

Frumos spus, ca un loc unde sa se salasluiasca, asa cum se spune in Apocalipsa-"iata stau la usa si bat", iar Dumnezeu nu poate locui decat in inimile smerite unde mandria este biruita.

[blackswan]

În prealabil postat de georgeval

Frumos spus, ca un loc unde sa se salasluiasca, asa cum se spune in Apocalipsa-"iata stau la usa si bat", iar Dumnezeu nu poate locui decat in inimile smerite unde mandria este biruita.

Și totuși inima nu se curăță de mândrie, dacă nu vine Dumnezeu să sălășluiască în ea. Fără El nu putem face nimic.

[georgeval]

În prealabil postat de blackswan

Și totuși inima nu se curăță de mândrie, dacă nu vine Dumnezeu să sălășluiască în ea. Fără El nu putem face nimic.

Asa este, pentru ca atunci cand sunt plin de mandrie Dumnezeu "nu mai are loc". Smerenia autentica este din smerenia lui Dumnezeu.

Chestiunea se bazeaza pe smerenie.Daca odata ce fiinta este distrusa in interior prin harisma si apoi cade si intr-o distrugere exterioara..atunci se realizeaza crucea.Cand il ai pe Dumnezeu in tine ii poti simti absenta,asta e puritatea dar si infernul.Exista riscul de a te simti in sclavie,si atunci viata e un gunoi.E un proces riscant intr-adevar...
Desi se pune problema ca nu putem da decat din ale Lui,trebuie sa ne gandim ca fariseii erau oameni care contau pe propria lor forta .Smerenia consta in a sti ca „eu” nu permite inaltarea,trebuie sa recunosti ca tot ceea ce ai bun nu e de la tine,iar pentru ce am de altundeva tot ce imi insusesc devine dara valoare
In desavarsire nimic,absolut nimic din suflet nu mai spune eu.Asta e o mare fericire...

În prealabil postat de o nestiutoare_

Pana la urma tu cui i te adreseszi cu "Mailyn"?:))

Marilyn vos Savant..tie:)

În prealabil postat de blackswan

Nici nu știiiii cât sunt de supărată....asta nu înseamnă că sunt fana ermetismului (cu excepția lui I. Barbu)

Jag förstår inte:)) ete' dovada ca si eu pot mai putin

[dobrin7m]

În prealabil postat de O p e t h

Chestiunea se bazeaza pe smerenie.Daca odata ce fiinta este distrusa in interior prin harisma si apoi cade si intr-o distrugere exterioara..atunci se realizeaza crucea.Cand il ai pe Dumnezeu in tine ii poti simti absenta,asta e puritatea dar si infernul.Exista riscul de a te simti in sclavie,si atunci viata e un gunoi.E un proces riscant intr-adevar...
Desi se pune problema ca nu putem da decat din ale Lui,trebuie sa ne gandim ca fariseii erau oameni care contau pe propria lor forta .Smerenia consta in a sti ca „eu” nu permite inaltarea,trebuie sa recunosti ca tot ceea ce ai bun nu e de la tine,iar pentru ce am de altundeva tot ce imi insusesc devine dara valoare
In desavarsire nimic,absolut nimic din suflet nu mai spune eu.Asta e o mare fericire...

Primul amendament. Atunci, fiinta nu este distrusa in interior ci sufletul devine curat ca lacrima. Iar fiinta desi pare cazuta in distrugere exterioara, nu este. Pentru ca daca sufletul este sanatos atunci si trupul este sanatos. In ce priveste aspectul exterior pur practic, pare distrus dar nu e.

Al doilea amendament. Presupui ca exista riscul de a te simti in sclavie. Dar adevarul este ca te vei simti eliberat si fericit ca simti dragostea lui Dumnezeu. Si vei dori mereu sa ramai acolo cu Dumnezeu.
Legat de asta Parintele Porfirie spunea:
Cand il ai pe Iisus Hristos in tine , si intr-o pestera urata si parasita de ai fi nu vei voi sa o parasesti de frica sa nu il pierzi pe Iisus.

Ai citit cartea recomandata? ``Batranul Porfirie parinte duhovnicesc si pedagog

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...icesc-pedagog/

Dobrin..,distrugerea exterioara nu inseamna trup ci sufletul gol este umplut de iubire,e durerea mantuitoare,cand nu ai liber arbitru te simti sclav si nu iti ramane decat supravietuirea.Mai inainte sa il citesc eu pe Porfirie citeste si tu niste existentialisti caci a confunda,Doamne iarta-ma,distrugerea exterioara a sinelui cu trupul e frapant.

[blackswan]

În prealabil postat de O p e t h

Chestiunea se bazeaza pe smerenie.Daca odata ce fiinta este distrusa in interior prin harisma si apoi cade si intr-o distrugere exterioara..atunci se realizeaza crucea.Cand il ai pe Dumnezeu in tine ii poti simti absenta,asta e puritatea dar si infernul.Exista riscul de a te simti in sclavie,si atunci viata e un gunoi.E un proces riscant intr-adevar...
Desi se pune problema ca nu putem da decat din ale Lui,trebuie sa ne gandim ca fariseii erau oameni care contau pe propria lor forta .Smerenia consta in a sti ca „eu” nu permite inaltarea,trebuie sa recunosti ca tot ceea ce ai bun nu e de la tine,iar pentru ce am de altundeva tot ce imi insusesc devine dara valoare
In desavarsire nimic,absolut nimic din suflet nu mai spune eu.Asta e o mare fericire...

Harul nu te distruge!!!

O sa imi trag palme....
Ca sa intre harul ai nevoie de vid in suflet.Swan si Dobrin...daca nu stiti la ce ma refer si refuzati sa cititi filozofie macar nu mai comentati..uite asa stricam un topic cu discutii despre Opeth