De ce nu (prea) merg barbatii la biserica?

[MariS_]

În prealabil postat de N.Priceputu

Iubesc ortodoxia şi cred şi simt că ea păstrează întregul adevăr despre mântuire. Cred, de asemenea, că Biserica e plină de energiile dumnezeieşti, pe care le împărtăşeşte credincioşilor prin sfintele taine şi prin toate binecuvântările. Nu cred că mai există vreo biserică în care să poţi să te bucuri de o intimitate atât de mare cu Dumnezeu. Pe măsură ce au apărut sciziunile, depărtarea lor a fost tot mai mare.
Însă cred că toţi ne aflăm într-o stare de relativitate în privinţa apropierii de Dumnezeu, chiar dacă suntem ortodocşi. Unii sunt mai aproape de Dumnezeu (sfinţii cel mai aproape), alţii sunt mai departe, iar alţii aleg singuri să stea chiar foarte departe, limitându-se la a-şi boteza copiii şi la celelalte obiceiuri, însă, uneori, chiar fără să creadă. Doar pentru că aşa se obişnuieşte.
În privinţa celorlalte confesiuni, m-am frământat destul de mult, mai ales că îmi iubesc bunicii şi consider că au fost oameni cu o viaţă aleasă. Am ajuns să înţeleg că şi celelalte confesiuni şi chiar celelalte religii se împărtăşesc în diferite măsuri din lumina lui Dumnezeu. Fiecare se împărtăşeşte în măsura în care crede şi din ceea ce crede. Adevărul este cel mărturisit de Biserica Ortodoxă. Dar câţi dintre cei ce ne numim ortodocşi cunoaştem acest adevăr în deplinătatea lui? Câţi îl transpunem în viaţă? Or, eu cred că foarte importantă pentru Dumnezeu este şi moralitatea vieţii, adică împlinirea cuvintelor sale. De aceea, cred că nu vor fi lipsiţi nici bunicii mei de Cel pe care L-au iubit. Observaţi, de altfel, că dacă în privinţa felului în care înţelegem mântuirea ne deosebim atât de mult şi suntem gata chiar să „scoatem săbiile” pentru adevăr, atunci când vine vorba de datoriile creştineşti, cu toţii, indiferent de confesiune, înţelegem că trebuie să ne iubim aproapele, să îl ajutăm când este în nevoi, să ne jertfim, chiar, pentru el, fără a mai ţine cont ce credinţă mărturiseşte. Prin urmare, aş spune că mintea ne separă iar inima ne uneşte. La omul sănătos duhovniceşte, mintea este unită cu inima, însă noi suntem dezbinaţi înlăuntrul nostru. Nu voi putea niciodată să cred că un ortodox care trăieşte ca un necredincios se va mântui iar un baptist care duce o viaţă de iubire şi de jertfă pentru Dumnezeu şi pentru cei din jurul său, va avea parte de iad. Nu într-un astfel de Dumnezeu cred.

Si bunicii dvs cred ca s-au mantuit. Asa cred eu. Multumesc de raspuns.

[glykys]

În prealabil postat de MariS_

Si bunicii dvs cred ca s-au mantuit. Asa cred eu. Multumesc de raspuns.

MariS, povesteste si tu despre bunicii tai :).

[MariS_]

În prealabil postat de glykys

MariS, povesteste si tu despre bunicii tai :).

Si bunica ta, draga glykys, cred ca s-a mantuit.

[MariS_]

Raspunsurile mele pot parea usuratice, ca prea am spus la toata lumea ca eu cred ca bunicii lor s-au mantuit. Va asigur ca nu e asa. Am citit cu atentie ce ati povestit despre ei, si din ceea ce ati povestit am dedus ca au fost OAMENI DINTR-O BUCATA! Pacat ca sunt tot mai rari asemenea oameni.

[anna21]

În prealabil postat de MariS_

Raspunsurile mele pot parea usuratice, ca prea am spus la toata lumea ca eu cred ca bunicii lor s-au mantuit. Va asigur ca nu e asa. Am citit cu atentie ce ati povestit despre ei, si din ceea ce ati povestit am dedus ca au fost OAMENI DINTR-O BUCATA! Pacat ca sunt tot mai rari asemenea oameni.

Ca o carpa lepadata toata dreptatea noastra!

Nu ne mantuim noi. Ci doar Hristos ne mantuieste daca ramanem in dreapta credinta si-L cautam din toata inima.

Sunt convins că e o greşeală să judecăm noi cine se mântuieşte şi cine nu. Hristos este judecătorul şi el ştie cum va judeca. Noi trebuie doar să ne străduim să-L cunoaştem, să avem o comuniune dacă se poate deplină cu El încă din viaţa asta. Şi să ne rugăm pentru toţi cei pe care-i iubim, pentru mântuirea lor.

[MariS_]

În prealabil postat de N.Priceputu

Sunt convins că e o greşeală să judecăm noi cine se mântuieşte şi cine nu. Hristos este judecătorul şi el ştie cum va judeca. Noi trebuie doar să ne străduim să-L cunoaştem, să avem o comuniune dacă se poate deplină cu El încă din viaţa asta. Şi să ne rugăm pentru toţi cei pe care-i iubim, pentru mântuirea lor.

E adevarat. Eu n-am judecat, eu asa simt. Si spun ceea ce simt.

[dianadi]

lasand la o parte mantuirea altora si raspunzand la intrebarea initiala a topicului: aici unde sunt eu sunt mai multi barbati decat femei la biserica poate si din cauza ca sunt multi veniti fara familie, cu sotiile sau familia inca in tara si atunci biserica devine un mijloc de a te simti aproape de cei dragi care nu iti pot fi alaturi.
Ceea ce au constatat majoritatea pana acu e drept. La bisericile din tara, din orasul meu, ponderea partii feminine e mult peste cea a barbatilor. Explicatia care am gasit-o eu: multora le e rusine-mersul la biserica e o chestie pt femei- ca dc ai miscat ceva gresit in biserica mai tot timpul o baba si nu un mos iti atrage atentie ceea ce denota faptul ca ele,babele, is la ele acasa acolo. In al 2a rand si cel mai important lipseste educatia religioasa din familie: tata nu merge la biserica, eu de ce sa ma duc? Se mai duce mama sau bunica din cand in cand dar doar asa in vizita sa puna o lumanare.
Cel mai grav e ca in mintea mea a ramas ideea ca barbatii romani in proportie f mare sunt prea preocupati cu bautura pt a fi interesati de orice alt ceva.

[luciand]

În prealabil postat de anna21

Ca o carpa lepadata toata dreptatea noastra!

Nu ne mantuim noi. Ci doar Hristos ne mantuieste daca ramanem in dreapta credinta si-L cautam din toata inima.

Ai dreptate Anna!
Sunt mulţi pe acest forum care, deşi se declară ortodocşi, se încăpăţânează să stea departe de spiritualitatea ortodoxă!
Nu înţeleg (sau nu vor să înţeleagă) că tocmai asta ne desparte de restul aşa-zişilor creştini: credinţa într-un Dumnezeu personal, care intervine în viaţa noastră în măsura în care noi o dorim, lucrând alături de noi la mântuirea noastră! Fără să ne condiţioneze, fără să ne fi predestinat (ar însemna că am fi doar nişte marionete acţionate prin sfori), prin împreună-lucrare, prin Sinergie! Iar noi, neputând să ne împărtăşim de Fiinţa lui Dumnezeu, ne împărtăşim din energiile Lui necreate!
Toate celelalte discuţii despre predestinare şi altele asemena sunt doar "vânare de vânt"!

[MariS_]

În prealabil postat de luciand

Nu înţeleg (sau nu vor să înţeleagă) că tocmai asta ne desparte de restul aşa-zişilor creştini: credinţa într-un Dumnezeu personal, care intervine în viaţa noastră în măsura în care noi o dorim, lucrând alături de noi la mântuirea noastră!

Eu cred ca tocmai asta ne uneste.
Har, smerenie si jertfa de sine.