Tainele savarsite in afara Bisericii

[AdrianAamz]

În prealabil postat de Erethorn

Are si aspecte bune. Totusi, n-am putut sa nu observ, cu neplacere, ca atunci cand vine vorba sa precizeze pozitia BO fata de BC, autorul imbratiseaza cu entuziasm opiniile lui Paisie Velicikovski, care se refera la Papa cu apelativul "potrivnicul lui Dumnezeu".

Pentru oricine considera ca Ioan Paul al II-lea a fost un potrivnic al lui Dumnezeu si ca a spune altfel inseamna "relativism", cartea lui Barnes poate servi, intr-adevar, cu brio spre a-si fundamenta opiniile.

Sincer sa fiu, nu am retinut acest detaliu.
Dar daca asa o fi scriind, cu siguranta nu era vorba de papa Ioan Paul II...

Trebuie sa recunoasteti totusi ca modul de exercitare a puterii administrative in BO a ferit ortodoxia de exagerari precum inchizitia, indulgentele... si in cele din urma Reforma protestanta.
Daca tot ati citit carti de genul celei a lui Patrick Barnes, cred ca stiti ca multi teologi ortodocsi vad protestantismul ca pe o consecinta (nedorita) a infailibilitatii papale: in BRC este un singur om infailibil _ papa; in protestantism, ca reactie la aceatsa, sunt considerati infailibili toti...

Din punctul dvs. de vedere, sigur ca va cade foarte greu orice afirmatie din aceasta, care califica cu duritate pe episcopul Romei (ca institutie, nu ca persoana).
Cu siguranta stiti ca orice incercare de dialog, de apropiere intre BO si BRC este dur criticata de anumite cercuri ortodoxe. Dar tot din lipsa de comunicare si de comuniune s-a ajuns la schisma din 1054.

Parerea mea (de fapt, am auzit-o la un preot ortodox, dar ader la ea) este ca asa cum Biserica s-a rupt de sus in jos, se va reface de jos in sus...problema e ca va dura cam tot vreo 1000 de ani...

[catalin2]

Citatul acela nu este al autorului, e de la Sfantul Paisie Velicikovski, un sfant de la Manastirea Neamt care a trait in in secolul XVIII, in perioada inceputului uniatiei.
Interesant de vazut ca autorul este un american, dar il citeaza pe sfantul roman. Mai multi sfinti au avut pareri critice despre catolicism, niciunul nu i-a considerat la fel ca ortodocsii. Incepand chiar cu Sf. Grigorie Palama, care a scris chiar tratat impotriva Filioque. De observat ce spune Sf. Grigorie Palama, cand il critica pe Vaarlam, un invatat grec din Roma care sprijinea dogma catolica, dar ii critica pe catolici: Sf. Palama chiar scrie in raspunsurile sale sa nu fie defaimati latinii pentru lucruri neimportante si neadevarate, cum face Varlaam.
Cine spune ca proterstantii, np si catolicii sunt la fle ca noi de fapt nu vrea binele lor, pentru ca nu cunoaste adevarul. Daca este asa cum spun sfintii, iar eterodocsii nu au har si nu prea se pot mantui decat poate in mod exceptional, atunci cei care vor binele lor sunt cei ce spun adevarul, adevarul despre ortodoxie si singura Biserica. Ca afland adevarul si ei sa il afle si sa aiba macar sansa cunoasterii lui, si ortodocsii care nu il stiu sa il poata afla, si astfel sa nu considere o problema fara prea mare importanta daca ar trece la alta confesiune.

[Erethorn]

În prealabil postat de AdrianAamz

Sincer sa fiu, nu am retinut acest detaliu.
Dar daca asa o fi scriind, cu siguranta nu era vorba de papa Ioan Paul II...

Era vorba despre Papa in general, deci si despre Ioan Paul al II-lea, daca tot apreciati coerenta interna.

Iar daca autorul da citatul ca exemplu de atitudine ortodoxa fata de Biserica Catolica, inseamna ca si-l insuseste (asta ca sa-i raspund si lui Catalin2).

În prealabil postat de AdrianAamz

Trebuie sa recunoasteti totusi ca modul de exercitare a puterii administrative in BO a ferit ortodoxia de exagerari precum inchizitia, indulgentele... si in cele din urma Reforma protestanta.

Ia sa-mi explicati si mie cum a dus modul de exercitare a puterii administrative in BC la excesele Inchizitiei (atentie, excesele Inchizitiei, nu Inchizitia ca exces, pentru ca sunt doua lucruri cu totul diferite). Excesele Inchizitiei s-au petrecut exact atunci cand unii prelati din BC au adoptat nefericitul model al BO, de a se supune si de a pune Biserica in slujba puterii temporale. In fapt, excesele Inchizitiei, cat si cele ale cruciatilor, au fost deplanse de la Vatican. Daca cruciatii ar fi facut ceea ce le-a cerut Papa, n-ar fi devastat Constantinopolul.

În prealabil postat de AdrianAamz

Daca tot ati citit carti de genul celei a lui Patrick Barnes, cred ca stiti ca multi teologi ortodocsi vad protestantismul ca pe o consecinta (nedorita) a infailibilitatii papale: in BRC este un singur om infailibil _ papa; in protestantism, ca reactie la aceatsa, sunt considerati infailibili toti...

Cu singura precizare ca dogma infailibilitatii papale este mult ulterioara nasterii protestantismului, asa, cu vreo 300 de ani. Imprejurarea ca mai multe persoane isi revendica o anumita autoritate nu inseamna ca niciuna dintre ele nu are acea autoritate.

În prealabil postat de AdrianAamz

Din punctul dvs. de vedere, sigur ca va cade foarte greu orice afirmatie din aceasta, care califica cu duritate pe episcopul Romei (ca institutie, nu ca persoana).

Mie personal nu-mi cade greu, ci doar imi confirma ca sunt pe drumul cel bun, deoarece Mantuitorul ne-a avertizat ca vom avea de incasat multi scuipati pentru numele Lui.

Veti observa fara indoiala ca exista o suspecta apropiere ca stil, forma si chiar continut in atacurile anti-papale ale ortodocsilor si protestantilor. Nici nu e de mirare, pentru ca ceea ce-i uneste este refuzul obstinat de a accepta autoritatea succesorului lui Petru.

În prealabil postat de AdrianAamz

Parerea mea (de fapt, am auzit-o la un preot ortodox, dar ader la ea) este ca asa cum Biserica s-a rupt de sus in jos, se va reface de jos in sus...problema e ca va dura cam tot vreo 1000 de ani...

Daca aderati la aceata parere, inseamna ca sunteti de acord ca Biserica s-a rupt :)

Aici e de discutat, daca o ruptura vizibila la nivel temporal este sau nu o incalcare a promisiunii Mantuitorului cu "portile iadului..."

În prealabil postat de Erethorn

Ia sa-mi explicati si mie cum a dus modul de exercitare a puterii administrative in BC la excesele Inchizitiei (atentie, excesele Inchizitiei, nu Inchizitia ca exces, pentru ca sunt doua lucruri cu totul diferite). Excesele Inchizitiei s-au petrecut exact atunci cand unii prelati din BC au adoptat nefericitul model al BO, de a se supune si de a pune Biserica in slujba puterii temporale. In fapt, excesele Inchizitiei, cat si cele ale cruciatilor, au fost deplanse de la Vatican. Daca cruciatii ar fi facut ceea ce le-a cerut Papa, n-ar fi devastat Constantinopolul.

F Interesant! Mai aveti multe scuze de acest fel?!?

În prealabil postat de Erethorn

Mie personal nu-mi cade greu, ci doar imi confirma ca sunt pe drumul cel bun, deoarece Mantuitorul ne-a avertizat ca vom avea de incasat multi scuipati pentru numele Lui.

Scuipati, posibil, dar nu din cauza credintei!
Cel, care il lupta pe crestin, este diavolul.

În prealabil postat de Erethorn

Veti observa fara indoiala ca exista o suspecta apropiere ca stil, forma si chiar continut in atacurile anti-papale ale ortodocsilor si protestantilor. Nici nu e de mirare, pentru ca ceea ce-i uneste este refuzul obstinat de a accepta autoritatea succesorului lui Petru.

Nu cred ca e cazul, si nici nu cred ca e posibil, sa vi-l "rezervati" doar pentru BC pe Sf. Apostol Petru.

[Erethorn]

În prealabil postat de Miha-anca

F Interesant! Mai aveti multe scuze de acest fel?!?

Asta tine la dumneavoastra loc de argumentare ? Dupa ce o sa-si ceara si Biserica dumneavoastra scuze pentru colaborarea cu Antihristul la martirizarea episcopilor greco catolici, mai discutam.

[catalin2]

Inchizitia nu poate intra in cazul scuzelor pentru greseala, pentru ca intra in cadrul infailibilitatii papale. Ar insemna ca nu exista infailibilitate.
Inchizitorii erau numitit de papa si aveau atributiile de condamnare, pana la pedeapsa cu moartea. Chiar daca nimeni n-ar fi fost executat, inchizitorul tot ar fi avut aceasta putere de a condamna la moarte, data de papa si BC. Pentru ca a fost doctrina BC mai multe sute de ani si s-au dat si bule si alte documente, evident ca intra in cadrul ex cathedra, adica in cadrul infailibilitatii.

[Erethorn]

În prealabil postat de catalin2

Inchizitia nu poate intra in cazul scuzelor pentru greseala, pentru ca intra in cadrul infailibilitatii papale.

FALS.

În prealabil postat de catalin2

Inchizitorii erau numitit de papa si aveau atributiile de condamnare, pana la pedeapsa cu moartea.

FALS

În prealabil postat de catalin2

Chiar daca nimeni n-ar fi fost executat, inchizitorul tot ar fi avut aceasta putere de a condamna la moarte, data de papa si BC.

FALS

În prealabil postat de catalin2

Pentru ca a fost doctrina BC mai multe sute de ani si s-au dat si bule si alte documente, evident ca intra in cadrul ex cathedra, adica in cadrul infailibilitatii.

Din nou FALS.

[catalin2]

În prealabil postat de Erethorn

FALS.

FALS

FALS

Din nou FALS.

Vad ca nu va mai chinuiti sa argumentati, spuneti direct concluzia. Eu cred ca emia bine si mai constructiv, oricum scriam prea multe mesaje fara folos.

Ceea ce am spus eu e adevarat, am mai scris depsre asta si am dat si discutia de pe forumul catolic: http://www.forum-catolic.cnet.ro/vie...hp?f=18&t=3636
Nu sunt surse ortodoxe, e chiar articolul catolic de pe newadvent: http://www.newadvent.org/cathen/08026a.htm
O parte e tradus aici in romanaeste: http://www.citadele.lx.ro/Inchizitia.html
" Totura a fost autorizata abia la 20 de ani dupa fondarea Inchizitiei. A fost acceptata pentru prima data de Inocentiu IV in bula sa “Ad extirpanda”, in 15 Mai, 1252. Aceasta a fost confirmata de catre Alexandru IV, pe 30 Decembrie 1259, si de catre Clement IV in 1265. Limita atatsata torturii era citra membri diminutionem et mortis periculum- nu putea cauza pierderea vietii sau a membrelor.
Cine a dat bulele? Papa.
"La inceput, totura era considerata atat de odioasa, incat clericiilor nu le era permis sa asiste. Uneori, ea trebuia intrerupta pentru a permite inchizitorului sa isi continue examinarea. Astfel, pe 27 Aprilie 1260, Alexandru IV a permis inchizitorilor sa-si desfasoare activitatea insasi in camera de tortura, iar pe 2 August 1262, Urban IV a reinnoit aceasta decizie."

[88hharalambos]

Adunarea celor ce-ţi spun CATOLICI, nu este Biserică, iar ei nu au taine, deci nu se poate spune că tainele lor sunt valide sau nu, pt că pur şi simplu nu le au.

O dată cu ereziile primite şi ruperea comuniunii cu Biserica, harul sf Duh a încetet să mai fie lucrător în adunarea lor, care numeric, nu are nici o importanţă.

Logic vorbind, dacă Botezul a fi valabil, de ce nu ar fi şi celelalte Taine valabile, nu? Dacă este valabil botezul înseamnă că au preoţie lucrătoare, dacă au Taina preoţiei, atunci de ce nu ar fi şi celelalte taine valabile prin preoţia sfinţitoare??

Cei care recunosc, sf Taine, înafara Bisericii, suferă ei înşi de un handicap în privinţa credinţei adevărate, fie le lipseşte înţelegerea adevărului, sau sunt şi ei eretici de regulă ecumenişti, adică cei care fac compromisuri ecumeniste, fie ei chiar ierarhi sau preoţi, nu are importanţă.

În privinţa economiei/pogorământului sau acriviei/scumpătăţii, vorbeşte sf Nicodim Aghioritul în Pidalion la nota canonului 46 care face referire la primirea botezului eretic. Arată motivele pt care s-a aplicat economia.

Tot aici, dar şi în alte locuri, lămureşte şi în privinţa falsului botez al catolicilor.
Tot aici arată de ce la unii eretici a fost primit botezul prin economie iar la unii nu.
Spre edificare expun mai jos nota la acest canon, scrisul are termeni arhaici, necesită o atenţie deosebită.
CANON 46

„Episcopul, sau Presbiterul, ereticesc botez primind, sau jertfă, a se caterisi poruncim. Că ce conglăsuire este lui Hristos cu veliar? Sau ce parte Credinciosului cu necredinciosul? [Apost: 47, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95; Cartag: 1; Vasilie: 1, 20, 47, 2, Cartag: 6, 15<?>]

Nota 83, după unele ediţii 74
Pentru aceasta şi Sfântul Ieromartirul Chiprian care a stătut Episcop al Carhidonului, şi tot Soborul cel dimprejurul său, cel de optzeci şi patru de Episcopi, ce s-au adunat în Carhidon, urmând Apostolescului acestuia Canon car leapădă botezul ereticilor de obşte, încă şi Apostolescului Canon 68 celui ce zice, că cei de eretici botezaţi sau hirotonisiţi, este cu neputinţă, a fi ori creştini, ori Clerici. Urmând ei zic, Canoanelor acestora, au aşezat Canon prin care leapădă botezul ereticilor, şi al Shismaticilor împreună. Dovedindu-o aceasta, şi din alte multe scripturilnice ziceri, iar mai ales din acea Apostolească: «Un Domn, o Credinţă, un Botez» [Efeseni 4]. Că dacă, zic ei, una este Catoliceasca Biserică, şi unul este Botezul cel adevărat, cum poate fi adevărat botezul ereticilor, şi al Shismaticilor, de vreme ce ei nu sunt înlăuntru în Biserica cea Catolicească ci s-au rupt dintr-însa prin eres? Iar de este adevărat botezul ereticilor şi al shismaticilor, şi este adevărat şi cel al drept slăvitoarei şi al Catoliceştii Biserici, apoi nu este un botez, precum Pavel strigă, ci două. Care este prea cu necuviinţă. Adaugă însă ei şi aceasta, că socoteala aceasta, de a nu primi botezul ereticilor, ne este nouă şi proaspătă a lor, ci veche, şi de cei mai dinainte ai lor cercată. Canonul acestui Sobor şi Sfântul a toată lumea al 6-lea Sobor (cu Canonul al doilea) l-au pecetluit. Şi de unde mai-nainte era canon de localnic şi particularnic Sobor, acum este Canon de a toată lumea Sobor, ca unul ce de acesta s-a pecetluit. Într-un glas cu sfântul Chiprian şi cu Soborul cel de lângă el, şi Firmilian cel ce a stătut Exarh al Soborului celui din Iconia (pe care marele Vasilie în întâiul său Canon, îl numeşte al său, ca pe unul ce era Episcop al Chesariei), strigă şi leapădă botezul ereticilor. Că scriind către sfântul Chiprian, zice acestea, dar cine, măcar de ar fi ajuns şi la vârful săvârşirii şi al înţelepciunii, poate a se întări, şi a crede, că singură suprachiemarea celor trei nume ale Sfintei Treimi, este destulă spre iertarea păcatelor, şi spre sfinţenia Botezului, de nu este adică drept slăvitori, şi acela ce botează? Citeşte toată Epistolia acestuia, care se află în cartea cea pentru cei ce au Patriarheisit în Ierusalim (Cartea 1, Cap 16, paragraf 4) de nevoie fiind la această pricină. Să uneşte la această socoteală şi marele Vasilie, pe ale cărui Canoane aşijderea le-a pecetluit cel al 6-lea Sobor a toată lumea (în Canonul 2) că adăugând în întâiul său Canon a zice, care botezuri sunt primite, şi care neprimite, în două le împarte pe acestea, zicând: Că, botezul ereticilor: Adică al celor cu totul despărţiţi de Biserică, şi care după însăşi Credinţa sunt osebiţi de cei drept slăvitori, şi a cărora osebire priveşte dea dreptul la Credinţa cea întru Dumnezeu, s-au părut bine cuvântată pricină celor din început cu totul a se lepăda. Iar Botezul shismaticilor, sau socotit adică a fi de cuviinţă de către Soborul cel de lângă Chiprian, şi Firmilian al nostru, să se lepede şi acesta; fiindcă shismaticii cei ce se numesc curaţi zic, şi înfrânaţi, şi de sac purtători, şi Idroparastatii (adică cei ce săvârşesc Liturghia numai cu apă), şi alţii, sau despărţit la început de Biserică, şi despărţindu-se numai aveau în sineşi Darului Duhului Sfânt, fiindcă darea acestuia se tăiase. Pentru aceea ca nişte mireni făcându-se, nici dar Duhovnicesc aveau, nici stăpânire de a boteza, sau a hirotonisi; Şi după urmare cei ce se botezau de dânşii, ca de mireni botezându-se, au poruncit să se boteze cu adevăratul Botez al Bisericii cei Catoliceşti; dar însă fiindcă s-au socotit de cuviinţă de către oarecare Părinţi ai Aisiei, să fie primit Botezul schismaticilor, pentru oarecare iconomie a multora, fie primit. Însă însemnează, că Botezul Schismaticilor, care în întâiul său Canon îl primeşte marele Vasilie, în cel 47 al său îl leapădă, zicând, noi cu un cuvânt, pe cei curaţi, şi înfrânatici, şi de sac purtători, pe toţi îi Botezăm. Iar de este la voi oprit Botezul al doilea, pentru oarecare iconomie, precum este şi la Romani, cuvântul nostru însă să aibă putere de a strica adică pe Botezul acestora. Drept aceea dacă pe Botezul schismaticilor îl strică marele Vasilie, pentru că le lipseau săvârşitul Dar, de prisos este de a mai întreba cineva de se cuvine să boteze pe eretici. Iar în Canonul al 20 al său hotărâtor zice, că pe eretici nu-i primeşte Biserica, fără a-i boteza. Aceastaşi socotinţă o are şi marele Atanasie, şi pe ale acestuia cuvinte le-a pecetluit Soborul al 6-lea că zice, întru al treilea cuvânt asupra Arienilor: „Arienii se primejduiesc şi întru însăşi plinirea Tainei, a Botezului zic. Căci, dacă deplinirea prin Botez se dă în Numele Tatălui, şi al Fiului, iar Arienii nu zic tată adevărat, fiindcă tăgăduiesc pe întocmai fiinţa cea dintr-însul, tăgăduiesc însă şi pe Adevăratul Fiu, şi pe altul din nou plăsmuindu-l cu nălucirea lor zidit din cele ce nu au fost, pe acesta îl numesc Fiu, cum dar Botezul cel ce se dă de dânşii, nu este cu totul nefolositor, şi zadarnic? Şi se vede adică după faptă, că este Botez, dar cu adevărul nici un ajutor are către credinţă, şi către buna cinstire. Că nu cel ce zice Doamne, acela dă şi pe adevăratul Botez, ci cel ce zice şi cheamă numele Lui, şi care are şi Credinţă dreaptă. Pentru aceasta dar şi Mântuitorul nu a poruncit Apostolilor să Boteze chiar numai, ci mai întâi le-a zis să înveţe pe cei ce vor să se Boteze, şi aşa să-i Boteze în Numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, pentru ca să se facă Credinţa dreaptă din învăţătură, şi cu dreaptă Credinţă să se adauge săvârşirea Botezului.

[88hharalambos]

Continuare:
Pentru aceasta şi multe alte eresuri, zic numai Numele Sfintei Treimi, dar fiindcă nu le cugetă acestea drept, nici Credinţa o au sănătoasă, şi nefolositor au şi pe botezul cel dat de dânşii, fiind lipsiţi de buna Cinstire. Drept aceea urmează, că cel ce se stropeşte de dânşii, mai mult se spurcă cu păgânătatea, decât se izbăveşte de ea. Deci şi cei ce cugetă cele al Arienilor, măcar de şi citesc cele scrise, şi zic numirile Sfintei Treimi la Botez, însă ameţesc pe cei ce iau Botez de la dânşii, fiindcă sunt mai necinstitori de Dumnezeu decât ceilalţi eretici. Dar şi Teologul Grigorie întru un glas, cu sfinţii cei mai-nainte zişi, zice în cuvântul cel la sfântul Botez, către Arieni, sau şi către macedonieni întinzându-se, care se Catehiseau.” Iar de şchiopătezi încă, şi nu primeşti deplinirea Dumnezeirii Fiului şi a Duhului, caută pe altul să te boteze, sau mai bine zice, să te înece în apa Botezului, fiindcă eu nu am voie a despărţi Dumnezeirea Fiului, şi a Duhului, de Dumnezeirea Tatălui, şi a te face mort, în vreme ce se cuvine a doua oară a te naşte prin Botez. Încât nici darul Botezului să-l aibă, nici pe nădejdea care se naşte prin Botez, perzând în puţinele slăviri ale celui de o fiinţă şi de asemenea fiinţă mântuirea ta. De vreme ce pe oricare din cele trei Ipostasuri o ai pogorî din aceasta, şi pe sineţi te lipseşti de deplinirea cea prin Botez. Zice încă şi Dumnezeiescul Hrisostom (în voroava cea la început era cuvântul) „Nu te amăgească pe tine o ascultătorule adunările ereticilor, că au Botez dar nu luminare. Şi se botează cu trupul, iar cu sufletul nu se luminează.” Ci şi sfântul Leon în epistolia cea către Nichita zice: „Nici un eretic dă sfinţenie prin taine.” Iar Ambrozie în cuvântul cel pentru cei ce se catehisesc, zice: „Botezul celor rău cinstitori de Dumnezeu, nu sfinţeşte.” Acestea aşa zicându-se, cu dreptate s-ar nedumeri cineva, pentru ce sfântul a toată lumea Sobor al 2-lea şi al 7-lea canon a său, încă şi cel al 6 a toată lumea Sobor în canonul 95 al său, nu a lepădat botezul tuturor ereticilor, după Apostoleştile canoanele acestea şi după Soborul cel de lângă sfântul Ciprian, şi după toţi ceilalţi mari de Dumnezeu înţelepţiţi Părinţi mai sus pomeniţi, ale cărora conscripturi, însuşi acest al 6-lea a toată lumea Sobor, precum am zis, în al 2-lea canon al său, l-a pecetluit, ci al altor eretici le-au primit botezul, iar al altora nu? Pentru ca să se facă dar lesne de înţeles dezlegarea nedumeririi acesteia, este trebuinţă a şti cineva mai-nainte, că două feluri de chivernisire, şi de îndreptare, se păzesc în Biserica lui Hristos. Un fel se numeşte scumpătatea, iar celălalt, se numeşte iconomie şi pogorământ. Cu care chivernisesc mântuirea sufletelor iconomii Sfântului Duh, uneori cu unul alteori cu altul. Deci sfinţii Apostoli în Canoanele lor cel mai-nainte zice, şi toţi pomeniţii sfinţi, au întrebuinţat scumpătatea, şi pentru aceasta desăvârşit leapădă botezul ereticilor; Iar Soborele acestea două de toată lumea, au întrebuinţat iconomia, şi botezul Arienilor şi al Macedonenilor l-au primit, şi al altora; Iar pe al Evnomianilor, şi al altora încă, nu l-au primit. Pentru că, mai ales în vremea Soborului al 2-lea Arienii şi Macedonenii erau în putere, şi nu numai că erau mulţi întru mulţime, ci aveau şi mari puteri lângă împăraţi, şi pe lângă stăpânitori, se aflau şi la senat. Drept aceea, întâi pentru ca să-i tragă la dreapta slăvire, şi să-i îndepărteze mai cu lesnire, şi alta pentru ca să nu se întâmple mai mult să-i sălbăticească asupra Bisericii, şi asupra creştinilor, şi răul mai rău să se facă, au iconomisit lucrul aşa, Dumnezeieştii Părinţi aceia iconomisindu-şi cuvintele lor cu judecată [Psalm 111: 5]. Şi s-au pogorât a primi botezul lor. Iar cum că, acestea nu le zicem de la sine-ne, şi cu cuvinte goale, mărturii sunt la aceasta la aceşti doi mari Părinţi, Vasilie zic, şi Grigorie. Că marele Vasilie, temându-se de împărăteştile şi dregătoreştile puteri, ale luptătorilor Duhului, şi îngrijindu-se ca nu cumva să năvălească, asupra Bisericii Chesariei, care atunci era Finix singur înfiinţat al ortodoxiei, au întrebuinţat iconomia, şi până la destulă vreme nu nume arătat Dumnezeu pe Duhul cel Sfânt. Iar marele Grigorie vrând a arăta puterile şi sălbăticia Arienilor, şi Macedonienilor, în însuşi recomenduitorul cuvânt ce îl face către cei 150 Episcopi ai acestui 2 a toată lumea Sobor, zice, pentru dânşii acestea: „Cu adevărat fiare cumplite au căzut asupra Bisericii, care nici după însemnearea noastră cruţându-ne, ci neruşinându-se a fi decât vremea mai puternici. Unde arată, că şi cu toate că împăratul era drept slăvitor, şi cu toate că drept slăvirea s-a înfăţişat, şi Sobor de toată lumea asupra lor s-a făcut, însă ei încă erau grei şi sălbatici asupra dreptei slăviri, şi mai puternici decât creştinii. Au zis însă şi mai sus marele Vasilie, că, Botezul celor curaţi (adică al Navatianilor) pe care l-au primit şi al 2-lea şi al 6-lea Sobor (l-au primit pentru iconomia celor mulţi) căci de nu ar fi fost cuvântul acesta al iconomiei, cu Soborul al 6-lea ne s-ar fi împotrivit şi luişi, şi Soborului al 2-lea de toată lumea, primind el Botezul oarecăror eretici, şi canoanele lui Vasilie pecetluindu-se (adică întărindu-se), care în canonul 1 şi în cel 47 desăvârşit strică botezul ereticilor? Au doară nu citea aceste canoane lui Vasilie? Sau pentru ce să nu facă osebire, şi să zică, că pecetluieşte pe toate celelalte canoane ale lui, afară numai de cel 1 şi 47?
Arătat este dar, că, au lăsat să înţelegem noi, că marele Vasilie întrebuinţează scumpătatea, iar el, şi cel al 2 a toată lumea sinod a întrebuinţat iconomia, şi aşa nu se vede vreo împotrivă zicere, sau împotrivire între dânşii, şi cuvântul acesta al iconomiei este pricina cea mai întâi şi de căpetenie, pentru care Soboarele acestea, Botezul altor eretici l-a prinit, şi al altora nu. Însă pe lângă cuvântul iconomiei au stătut şi a doua pricină, pentru care a făcut aşa.