Pacatul

[George.m]

Cred ca tare mult Il suparam pe Dumnezeu cand staruim in pacate.
Foarte frumos spune Sfantul Isaac Sirul:

"Sa nu ne intristam cand lunecam in vreo greseala, ci cand staruim in ea. Caci lunecarea se intampla adeseori si celor desavarsiti; dar staruirea in ea este moarte deplina.

Iar intristarea cu care ne intristam pentru lunecarile noastre ni se socoteste in loc de lucrare curata prin har. Dar cel ce, in nadejdea pocaintei, aluneca a doua oara, umbla cu Dumnezeu cu viclenie. Acestuia ii vine moartea pe nestiute si nu mai apuca timpul nadajduit ca el sa implineasca faptele virtutii".

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de George.m

Foarte frumos spune Sfantul Isaac Sirul:

"Sa nu ne intristam cand lunecam in vreo greseala, ci cand staruim in ea. Caci lunecarea se intampla adeseori si celor desavarsiti; dar staruirea in ea este moarte deplina.

Iar intristarea cu care ne intristam pentru lunecarile noastre ni se socoteste in loc de lucrare curata prin har. Dar cel ce, in nadejdea pocaintei, aluneca a doua oara, umbla cu Dumnezeu cu viclenie. Acestuia ii vine moartea pe nestiute si nu mai apuca timpul nadajduit ca el sa implineasca faptele virtutii".

Şi Sf Petru vorbeşte despre acest lucru în 2 Pt 2:
Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor.
Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui.

[George.m]

"Unii spun ca caderea in aceleasi pacate vine din lipsa pocaintei potrivite si a indreptarii pe potriva pacatelor de mai inainte. Dar trebuie vazut daca tot cel ce n-a cazut in acelasi fel de pacat s-a pocait precum se cuvine.

Unii cad in aceleasi pacate, fie pentru ca s-au scufundat in adancul uitarii celor de mai inainte, fie pentru ca socotesc pe Dumnezeu iubitor de oameni, din iubirea lor de placeri, fie pentru ca nu mai au nadejde in mantuirea lor.
Iar daca unii nu s-ar dispretui, as spune ca si pentru ca nu izbutesc sa lege pe vrasmasul acesta, care ii stapanaste pe ei prin tirania obisnuintei" (Sfantul Ioan Scararul).

[Guru inc.]

cum s-a transmis(se transmite) pacatul stramosesc(al lui Adam) ?

[George.m]

"Dumnezeu - spune Sfantul Simeon Noul Teolog - nu cere de la noi oamenii nimic altceva decat sa nu pacatuim. Iar acesta nu este lucrul legii, ci paza neslabita a chipului si a cinstei noastre de sus. Stand in acestea potrivit cu firea si purtand haina stralucita a Duhului, ramanem in Dumnezeu si Dumnezeu in noi, fiind dumnezeu si fii ai lui Dumnezeu prin infiere, insemnati cu lumina cunostintei de Dumnezeu".

Pornind de la cele marturisite de Sfantul Simeon, Parintele Staniloae spune ca "tine de firea noastra sa ne pastram in noi chipul lui Dumnezeu sau relatia cu Dumnezeu. Prin aceasta suntem fii ai lui Dumnezeu si dumnezei, dar nu nascuti din natura lui Dumnezeu, ci infiati de El prin harul si vointa Lui, dar si prin consimtirea si efortul vointei noastre. Tine de acordul activ al vointei noastre cu vointa lui Dumnezeu sa fim fii ai lui Dumnezeu, dar acordul acesta e cerut de firea noastra.

Sfantul Simeon nu cere intai fapte, ci intai iubire si incredere in Dumnezeu. Iar prin aceasta Insusi Dumnezeu e cu noi si in noi. Datorita acestui fapt, nu incercam sa implinim cu puterile noastre faptele legii, ci ne incredem cu iubire in Dumnezeu, Care ne da insa puterea sa iubim cu fapta".

[George.m]

Sfintii Parinti ne indeamna sa respingem momelile diavolului, sa ne ferim de pacatul cu gandul, aratand ca, de regula, gandului ticalos ii urmeaza fapta cea rea.
Si daca am avea in vedere faptul ca lui Dumnezeu nu-I sunt ascunse gandurile noastre, in suflet s-ar naste frica de El.
Iar cel ce are frica de Dumnezeu inceteaza a mai pacatui, conteneste a mai lucra contrar vointei divine.

Spune Cuviosul Isaia Pustnicul: "Sarguieste-te sa-ti aduci aminte de Dumnezeu, gandind ca iti poarta de grija si ca cele ce le graiesti intru inima ta sunt descoperite inaintea Lui. Zi deci sufletului tau: Daca te temi de pacatosi, care-s ca si tine, sa nu vada pacatele tale, cu cat mai mult trebuie sa te temi de Dumnezeu, care ia aminte la toate?

Iar din sfatuirea aceasta cu tine insuti vine inainte frica lui Dumnezeu. Si daca ramai in ea, ramai neclintiti in patimi. Si la tot lucrul pe care-l faci, sa ai pe Dumnezeu inainte si sa cugeti ca vede orice gand al tau, si nu vei pacatui niciodata".

"Păcatul este o conspiraţie a minţii omului cu diavolul împotriva Legii lui Dumnezeu, este călcarea legilor vieţii printr-un abuz de libertate. Păcatul e înfrângerea sufletului de către „eu”.