Pacatul

[Silencer]

"prea marea incredere in Dumnezeu" - pacat impotiva Duhului Sfant ?? Imi explica cineva asta ??

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Silencer

"prea marea incredere in Dumnezeu" - pacat impotiva Duhului Sfant ?? Imi explica cineva asta ??

Este vorba de ispitirea lui Dumnezeu, în felul în care Isus este îndemnat de diavol, la una dintre cele trei ispitiri, să se arunce în gol de pe "tâmpla Templului", fiindcă până jos vor interveni îngerii. Răspunsul Lui a fost (reproduc din memorie): "scris este: să nu Îl ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău !"

[Silencer]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Este vorba de ispitirea lui Dumnezeu, în felul în care Isus este îndemnat de diavol, la una dintre cele trei ispitiri, să se arunce în gol de pe "tâmpla Templului", fiindcă până jos vor interveni îngerii. Răspunsul Lui a fost (reproduc din memorie): "scris este: să nu Îl ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău !"

Aha, am inteles, mersi mult :) Ma gandeam si eu la alt ceva, este doar si rugaciunea de lasare in voia lui Dumnezeui, cam intrau gandurile mele in contradictie deja :)

[cristiboss56]

În prealabil postat de Silencer

"prea marea incredere in Dumnezeu" - pacat impotiva Duhului Sfant ?? Imi explica cineva asta ??

Încrederea nesocotită în bunătatea lui Dumnezeu , vezi referirile lăsate de Antonie cel Mare ! A miza continuu pe bunătatea lui Dumnezeu şi a ne baza doar pe iertarea lui . . . .

[cristiboss56]

"Pricina tuturor relelor sunt păcatele. Din pricina păcatelor vin întristările ; din pricina păcatelor, tulburările ; din pricina păcatelor, războaiele ; din pricina păcatelor , bolile şi toate patimile greu de vindecat , care ne necinstesc ".

[George.m]

Cuviosul Sofronie Saharov arata ca pacatul, inteles ca indepartare de viata adevarata, are urmari asupra savarsitorului, dar si asupra intregii lumi:

Odata savarsit, pacatul se repercuteaza asupra starii psihice si fizice a omului care l-a comis; el se rasfrange in infatisarea sa exterioara si influenteaza asupra destinului sau personal; se revarsa inevitabil dincolo de limitele vietii individuale a pacatosului, pentru a ingreuna si mai mult povara raului ce apasa asupra vietii intregii umanitati si, prin urmare, afecteaza destinul intregii lumi.

Nu numai pacatul stramosului nostru Adam a avut consecinte de amploare cosmica, ci orice pacat, aratat sau ascuns, al fiecaruia dintre noi se repercuteaza asupra destinului lumii intregi.

[cristiboss56]

În prealabil postat de George.m

Cuviosul Sofronie Saharov arata ca pacatul, inteles ca indepartare de viata adevarata, are urmari asupra savarsitorului, dar si asupra intregii lumi:

Odata savarsit, pacatul se repercuteaza asupra starii psihice si fizice a omului care l-a comis; el se rasfrange in infatisarea sa exterioara si influenteaza asupra destinului sau personal; se revarsa inevitabil dincolo de limitele vietii individuale a pacatosului, pentru a ingreuna si mai mult povara raului ce apasa asupra vietii intregii umanitati si, prin urmare, afecteaza destinul intregii lumi.

Nu numai pacatul stramosului nostru Adam a avut consecinte de amploare cosmica, ci orice pacat, aratat sau ascuns, al fiecaruia dintre noi se repercuteaza asupra destinului lumii intregi.

Un răspuns bun , foarte bun , pentru thread-ul deschis de sophia . Mulţumim !

[cristiboss56]

"Cine se teme de Dumnezeu , nu-i place sa ia avutul altuia . Cine se teme de Dumnezeu , nu se duce la femeia altuia. Cine se teme de Dumnezeu , si cu sotia sa traieste in curatie , dupa randuiala bisericii. Cine se teme de Dumnezeu , nu face avorturi , nu-i betiv , nu-i tutungiu , nu-i bataus , nu-i ravnitor de avere straina , nu-i nesupus . . . Cine se teme de Dumnezeu , nu doarme in timpuul Sfintei Liturghii , acasa , Duminica . Cine se teme de Dumnezeu , nu lasa copiii sa creasca in faradelegi . . . " ( Parintele Clleopa )

[George.m]

Amintirea pacatului poate fi prilej de pocainta sau poate duce la repetarea acestuia; in primul caz, pacatul este adus in mintea noastra prin lucrarea dumnezeiasca, iar in al doilea, prin cea diavoleasca.

"Oricand iti vine amintirea sau strapungerea inimii pentru cele ce ai gresitintru stiinta sau nestiinta, ia seama sa nu-ti vina aceasta din lucrarea diavolului spre o osanda si mai mare. Si daca te intrebi: cum sa o cunosc pe cea adevarata si pe cea din lucrare diavoleasca, asculta.

Cand iti vine in minte o astfel de amintire si te silesti sa te indrepti prin fapte, este cea adevarata si prin ea ti se iarta pacatele. Dar cand vezi ca, strapuns de amintire, cazi in aceleasi pacate, sau in ispite si mai rele, cunoscut sa-ti fie ca ea este o amintire dusa de vrasmasul, care ti-o arunca spre osandirea sufletului" (Sfantul Varsanufie).

[cristiboss56]

În prealabil postat de George.m

Cuviosul Sofronie Saharov arata ca pacatul, inteles ca indepartare de viata adevarata, are urmari asupra savarsitorului, dar si asupra intregii lumi:

Odata savarsit, pacatul se repercuteaza asupra starii psihice si fizice a omului care l-a comis; el se rasfrange in infatisarea sa exterioara si influenteaza asupra destinului sau personal; se revarsa inevitabil dincolo de limitele vietii individuale a pacatosului, pentru a ingreuna si mai mult povara raului ce apasa asupra vietii intregii umanitati si, prin urmare, afecteaza destinul intregii lumi.

Nu numai pacatul stramosului nostru Adam a avut consecinte de amploare cosmica, ci orice pacat, aratat sau ascuns, al fiecaruia dintre noi se repercuteaza asupra destinului lumii intregi.

In primul rand pacatul ne desparte de Dumnezeu si devenim niste exilati , departe de Dumnezeu, suntem "morti in greselile si pacatele nostre "pe care le-am savarsit (Efeseni 2:1).Aceasta si explica nelinistea continua a omului modern si adeversc spusele Sfantului Augustin :„Pentru Tine insuti ne-ai creat Tu, iar inimile noastre sunt nelinistite, pana nu se odihnesc in Tine”. . .
Robia pacatului este cea mai grea , insasi Mantuitorul spune in Ioan 8:32-34 : " Adevarat , adevarat va spun. . . , ca oricine traieste in pacat , este rob al pacatului ", iar Apostolul Pavel in Epistolele sale arata in multe locuri aceasta stare de robie << Ati fost robi ai pacatului >>sau <<Noi toti odinoara traim in poftele pamantesti , cand faceam voile firii noastre pamantesti si ale gandurilor noastre >>( Efeseni 2:3 ) , si exemplele pot continua unde se pune accentul pe robia pacatului : <<Si noi eram odata fara minte , neascultatori , rataciti , robiti de tot felul de pofte si placeri >>( Tit 3;3 ) .
Robia pacatului este grea , apasatoare , duce precum am spus la neliniste si multa tulburare launtrica .
Apostolul Iacov vede un alt pericol , trecut cu vederea de noi in multe cazuri, pericolul omului limbut , galcevitor , barfitor , sau cum vreti dvs. sa-i spuneti . Oare cati dintre cei care merg sa se spovedeasca nu spun : am clevetit , am barfit . . . , ne-a devenit deja ceva obisnuit , banal , dar grav daca stam bine in a analiza. Iata ca Apostolul spune la un moment dat ca daca cineva "nu gresese in vorbire , este un om desavarsit , si poate sa-si tina in frau tot trupul " . Vedeti cum se leaga , cum exista un lant al pacatelor , si din pacate mici se nasc cele mari . In alta parte spune atat de adevarat ca << limba este un madular mic , si se faleste cu lucruri mari >>. Ap. Iacov spune atat de adevarat , ca noi oamenii am reusit sa imblanzim multe fiare de pe pamantul asta , dar , spune el : <<dar limba nici un om nu o poate imblanzi >>
Fara ajutorul Lui , nu putem iesi din acest lant al pacatelor , dar lipsa de vointa este numai si numai a noastra .
Avem nevoie de doctor , avem nevoie de El , caci << Nu cei sanatosi au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit sa chem la pocainta pe cei neprihaniti , ci pe cei pacatosi >>( Luca 5:31-32 )
Un an nou cu impliniri si pacate din ce in ce mai putine !
Asa sa ne ajute Dumnezeu!