Probleme in familie, un sfat daca aveti sa-mi dati va rog

Da. Multumesc pentru raspunsuri. Credinta e importanta intradevar. As dori totusi daca se poate niste sfaturi decat citate din Biblie. Si stiu ca nu trebuie sa ii judec, si nu vreau sa fac asta, vreau sa fac sa fie bine, dar nu stiu cum. De aceea am postat aici problema mea. Sa cer sfaturi, pareri. Aveti macar idee cum este sa cresti intr-un mediu ca acesta? Visul meu de familie perfecta e facut cioburi. Si vreau sa il refac, macar cat se mai poate. In afara sa ma rog si sa merg la biserica, n-as mai putea face nimic? E greu sa ramai impartial si sa ignori.

În prealabil postat de Laura19

In afara sa ma rog si sa merg la biserica, n-as mai putea face nimic?

Să nu ţi se pară puţin lucru a te ruga. Căci mulţi au fost ajutaţi în urma rugăciunii. Întotdeauna trebuie căutat ajutorul lui Dumnezeu atunci când greutăţile prin care trecem ne depăşesc puterile.
Însă trebuie să o faci din toată inima şi cu speranţă. Dacă credinţa este mică, tot rugăciunea ţi-o va spori. Iar rezultatul ar putea fie îndreptarea stării sufleteşi a părinţilor, fie întărierea ta sufletească pentru a putea răzbi prin această situaţie fără să te prăbuşteşti. Şi mai contează şi rugăciunea celorlalţi. Iată, ne-ai lăsat numele tău. Ne vom ruga şi noi cu tine.

[horatiu.miron]

Eu cred ca ai tai au problemele lor pe care nu sunt in stare sa si le rezolve si te baga pe tine la mijloc de fiecare data cand au ocazia, te folosesc pe post de munitie. Cand ai si tu o parere despre un oarecare conflict al lor, esti acuzata automat ca tii ba cu unul, ba cu altul.

Din ce ai descris aici, relatiile in familie sunt destul de tensionate, ba chiar cred ca s-a trecut de „point of no return”. De ce spun asta? Pentru ca atunci cand un barbat ajunge sa-si ameninte sotia ca o da afara din casa, se depaseste o anume limita. Intre ai tai nu cred ca mai exista respect reciproc, ei doar se tolerau de ceva timp iar acum relatia ajunge la nivelul insuportabilitatii - cu toate consecintele de rigoare.

Ce-i mai trist e ca, aparent, nu se gandesc la tine. Esti privita ca un aliat bun de avut in razboiul cu celalalt. Sfatul meu: grabeste-te sa scapi de ei. Odata spuse niste lucruri intr-o relatie, relatia aia se transforma ireversibil.

Esti la varsta independentei, scoala se va termina in curand si apoi incepe aventura pe cont propriu. Nu ma intelege gresit, nu te sfatuiesc sa-i renegi, sunt parintii tai, dar pune ceva distanta intre tine si problemele lor. Mai strange din dinti un timp si nu le intra in joc. Cel mai rau lucru care se poate intampla daca le intri in joc e sa te puna sa alegi: „cu mama sau cu tata”. Evident, lucru mai egoist nici ca se poate, dar ei sunt deja niste egoisti alegand sa puna problemele lor inaintea ta in lista de prioritati.

Parinti, parinti, dar nu are rost sa le preiei bagajele emotionale si sa le duci mai departe in viata.

În prealabil postat de horatiu.miron

Eu cred ca ai tai au problemele lor pe care nu sunt in stare sa si le rezolve si te baga pe tine la mijloc de fiecare data cand au ocazia, te folosesc pe post de munitie. Cand ai si tu o parere despre un oarecare conflict al lor, esti acuzata automat ca tii ba cu unul, ba cu altul.

Din ce ai descris aici, relatiile in familie sunt destul de tensionate, ba chiar cred ca s-a trecut de „point of no return”. De ce spun asta? Pentru ca atunci cand un barbat ajunge sa-si ameninte sotia ca o da afara din casa, se depaseste o anume limita. Intre ai tai nu cred ca mai exista respect reciproc, ei doar se tolerau de ceva timp iar acum relatia ajunge la nivelul insuportabilitatii - cu toate consecintele de rigoare.

Ce-i mai trist e ca, aparent, nu se gandesc la tine. Esti privita ca un aliat bun de avut in razboiul cu celalalt. Sfatul meu: grabeste-te sa scapi de ei. Odata spuse niste lucruri intr-o relatie, relatia aia se transforma ireversibil.

Esti la varsta independentei, scoala se va termina in curand si apoi incepe aventura pe cont propriu. Nu ma intelege gresit, nu te sfatuiesc sa-i renegi, sunt parintii tai, dar pune ceva distanta intre tine si problemele lor. Mai strange din dinti un timp si nu le intra in joc. Cel mai rau lucru care se poate intampla daca le intri in joc e sa te puna sa alegi: „cu mama sau cu tata”. Evident, lucru mai egoist nici ca se poate, dar ei sunt deja niste egoisti alegand sa puna problemele lor inaintea ta in lista de prioritati.

Parinti, parinti, dar nu are rost sa le preiei bagajele emotionale si sa le duci mai departe in viata.

Buna.Am citit ce zicea Laura si ce ai raspuns tu.Apropo povestea Laurei e la fel ca si a mea.Se aseamana.Ok, dar ce se intampla cu traumele traite in familie... cred ca e nevoie de psiholog nu?Sau atunci, cum zici tu iti continui viata, trecand peste..cum vei raspunde cand cineva te va intreba despre familia ta?E foarte bun raspunsul tau, insa sunt mult mai multe de spus..Cand ai zis ca s-a trecut o limita, m-am intrebat din ce punct de vedere se pun aceste limite intr-o relatie, as fi interesata si multumita daca mi-ai raspunde.Mersi!
Eu de obicei nu dau sfaturi, incerc sa dau exemple pe cat pot..So, Laura sa stii k mama a plecat in urma certurilor(la fel i s-a spus k sa plece in timp ce se certau) si eu am ramas cu tata.M-a durut multa vreme si putin inca mai simt acea durere, ca s-au despartit asa.Tata este un om bun, acum e bolnav si zilnic ma gandesc c o sa s mai intample.Ma bucur, insa ca si maine mai este o zi...mereu zic k maine voi gasi raspunsurile corecte..Eu, nu stiu ce pot sa zic, poate raspunsul e la mine, la psiholog, sau la ei..sau poate la Dumnezeu, desi la el am apelat mereu si fara rezultat.Eu ti-am dat doar un exemplu si am vrut sa cer niste completari de la Horatiu.Sper ca nu am gresit cu nimic.Numai bine!

De ce tu?
De ce tu să rezolvi problemele părinţilor? Problema ta acum este să-ţi faci un viitor. Cred că este bine să mergi la internat, să te preocupe mult cariera ta şi pe părinţii tăi să-i lasi să-şi rezolve ei problemele pe care le au. Încearcă să te detaşezi şi să te apropii de Dumnezeu. Poţi deschide un topic la Rugăciuni unde să ceri colegilor de pe forum să se roage pentru părinţii tăi (scriind şi numele lor). Să te rogi şi tu să li se lumineze minte pentru a cunoaşte Cuvântul lui Dumnezeu.

Dumnezeu alege de obicei dintr-o famile pe cineva care să se roage pentru ceilalţi căci prin acela vrea să miluiască familia respectivă. Bucură-te s-ar putea să fii tu cea aleasă.

Aşadar dacă doreşti un sfat de la cineva matur sfatul meu este să te concentrezi pe studii şi pe credinţă în Dumnezeu, să-i ireţi, să-i accepţi aşa cum sunt dar dacă se poate să te îndepărtezi deocamdată de casa părinţilor tăi şi să-ţi faci propria viaţă diferită de cea care ţi-a marcat copilăria.

În legătură cu avortul mamei nici aceasta nu este problema ta. De regulă părinţii nu cer şi nici nu sunt obligaţi să ceară aprobarea copiilor atunci când ei hotărăsc să se despartă, să meargă în ţări străine sau să facă avort.

Se spune că prietenii ţi-i alegi dar părinţii îi accepţi aşa cum sunt. Pe ei ţi i-a dat Dumnezeu şi cu ei mergi până la capătul drumului de vrei sau de nu vrei.
Să te ajute Dumnezeu să faci ce este mai bine pentru sufletul tău şi pentru viitorul tău.

[camivero19]

În prealabil postat de Laura19

Da. Multumesc pentru raspunsuri. Credinta e importanta intradevar. As dori totusi daca se poate niste sfaturi decat citate din Biblie. Si stiu ca nu trebuie sa ii judec, si nu vreau sa fac asta, vreau sa fac sa fie bine, dar nu stiu cum. De aceea am postat aici problema mea. Sa cer sfaturi, pareri. Aveti macar idee cum este sa cresti intr-un mediu ca acesta? Visul meu de familie perfecta e facut cioburi. Si vreau sa il refac, macar cat se mai poate. In afara sa ma rog si sa merg la biserica, n-as mai putea face nimic? E greu sa ramai impartial si sa ignori.

Sa mergi la Biserica si sa ceri ajutor de la Dumnezeu e cel mai important.
Apoi, sfaturi practice sper sa gasesti aici http://www.scribd.com/doc/12731221/Iesirea-Din-Labirint sau mai cauta pe net despre codependenta si alcoolism.
Si da, am trait si eu cu un tata alcoolic, cu scandal in casa de cateva ori pe saptamana, cu aceleasi replici de la tati, etc etc, si abia acum incep sa ma vindec de ranile pe care mi le-au provocat.
In legatura cu mama ta... iarta-o si roaga-te sa o ierte Dumnezeu! Cere putere de la Doamne si iti va da! Si pe asta ti-o spun din experienta.
Ai grija de tine!
Doamne ajuta!

[AlinB]

În prealabil postat de Laura19

Da. Multumesc pentru raspunsuri. Credinta e importanta intradevar. As dori totusi daca se poate niste sfaturi decat citate din Biblie. Si stiu ca nu trebuie sa ii judec, si nu vreau sa fac asta, vreau sa fac sa fie bine, dar nu stiu cum. De aceea am postat aici problema mea. Sa cer sfaturi, pareri. Aveti macar idee cum este sa cresti intr-un mediu ca acesta? Visul meu de familie perfecta e facut cioburi. Si vreau sa il refac, macar cat se mai poate. In afara sa ma rog si sa merg la biserica, n-as mai putea face nimic? E greu sa ramai impartial si sa ignori.

In primul rand trebuie sa incerci sa vezi de unde pornesc certurile.
Chiar daca bautura este un factor important, poate nu este o cauza in sine.

Banuiesc ca te intelegi cat de cat cu fiecare parinte in parte, cat timp esti in prezenta lor ai putea incerca sa discuti acele puncte sensibile, cu fiecare in parte si sa incerci sa lamuresti daca se poate acele aspecte.

Nu e usor, nu e simplu, sunt multe frustrari personale pe care probabil nici macar cei implicati nu si le pot defini obiectiv. Sunt pacate si compromisuri care intuneca inima si mintea oamenilor.
Dar daca intelegi ce vreau sa spun..incearca pe cat posibil sa schimbi ceva.

Pe de alta parte, nu trebuie sa-ti faci nici iluzii prea mari si nici sa crezi ca depinde doar de tine ca ei sa se inteleaga, cum zice tatal tau (apropo, l-ai intrebat ce a vrut sa spuna cu asta?) iar un esec in aceasta directie sa-l privesti ca o vina personala.

Adevaratele schimbari, cele profunde, vin o data cu credinta autentica, in lipsa ei individul este doar un consumator, care se asteapta sa primeasca si eventual daca este satisfacut sa si daruiasca.

Este la fel cum si tie iti vine greu sa nu-i condamni pentru greselile lor chiar daca teoretic stii ca n-ar trebui sa o faci.
Insa pe masura ce te rogi si participi la viata Bisericii, primesti si harul prin care intelegerea teoretica devine si traire sufleteasca.

Oricum, banuiesc ca de acum ai o varsta la care iti poti face planuri cum sa te desprinzi din acel mediu familial care iti este nefast.
Pe de alta parte, daca nu reusesti momentan, gandeste-te ca poate ai totusi posibilitatea ca ramanand acolo, sa schimbi ceva.

Daca lucrurile vor ramane asa si dupa ce vei pleca, poti fi sigura ca nu va urma nimic bun ci poate dimpotriva.
Bautura a distrus multe familii si oameni in primul rand.

[vultur77]

În prealabil postat de Laura19

Da. Multumesc pentru raspunsuri. Credinta e importanta intradevar. As dori totusi daca se poate niste sfaturi decat citate din Biblie. Si stiu ca nu trebuie sa ii judec, si nu vreau sa fac asta, vreau sa fac sa fie bine, dar nu stiu cum. De aceea am postat aici problema mea. Sa cer sfaturi, pareri. Aveti macar idee cum este sa cresti intr-un mediu ca acesta? Visul meu de familie perfecta e facut cioburi. Si vreau sa il refac, macar cat se mai poate. In afara sa ma rog si sa merg la biserica, n-as mai putea face nimic? E greu sa ramai impartial si sa ignori.

Ce intreprind medicii pentru a ajuta persoanele care sufera de alcolism? Este general acceptata utilizarea substantelor dezintoxicante de tot felul,a medicamentelor psihotrope,a preparatelor care produc aversiune fata de alcool prin crearea unui reflex negativ,a fortifiantelor generale si a vitaminelor. ASTA IN CE PRIVESTE TRUPUL!!!

Psihologul sau psihoterapeutul calificat incearca sa descopere radacinile psihologice profunde ale aparitiei betiei,analizeaza particularitaile de caracter ale omului,familia si conditile lui sociale.Dupa aceea,specialistul da sfaturi si recomandari,il invata pe suferind sa lupte cu stresul,sa depaseasca conflictele s.a.m.d. Intr-o serie de cazuri sunt efectuate o serie de proceduri psihoterapeutice,al caror efect este cu atat mai mare cu cat bolnavul doreste mai puternic sa scape de povara si sa se intoarca la viata normala.Astfel, psihoterapeutul devine un fel de calauza si ajutor al pacientului in calea dificila pe care acesta trebuie sa o strabata prin propriile eforturi.

ALCOLISMUL SI NARCOMANIA sunt boli-dar boli in cea mai mare parte DUHOVNICESTI. La radacina betiei,a folosirii drogurilor se afla PUSTIETATEA DUHOVNICEASCA ,nemultumirea fata de viata,pierderea sensului existentei. Sfanta Biserica Ortodoxa considera betia pacat greu.Ca atare,se intelege ca bolnavul nu poate fi ajutat cu eficacitate numai prin mijloace medicale.Sfaturile si medicamentele nu sunt atotputernice.Pentru invingerea bolii este NEAPARAT NEVOIE DE POCAINTA SINCERA INAINTEA LUI DUMNEZEU prin TAINA SPOVEDANIEI, de rugaciuni catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si catre Sfintii Lui.

Betia poate fi urmarea influentei duhurilor cazute asupra omului.Prin venirea Sa,Mantuitorul nostru n-a nimicit de tot stapanirea diavolului,ci numai a slabit inraurirea lui asupra oamenilor si ne-a dat mijloace de a invinge cursele diavolesti.Aceste mijloace mantuitoare sunt credinta,chemarea numelui MANTUITORULUI HRISTOS,rugaciunea,postul si bineinteles,SFINTELE TAINE ALE SPOVEDANIEI SI IMPARTASANIEI. Stati impotriva diavolului,si el va fugi de la voi,spune APOSTOLUL IACOB. De altfel,in starea de delir alcoolic bolnavii vad chipuri infricosatoare(''halucinatii vizuale intense'',spune psihiatria oficiala).CEEA CE VAD EI SUNT DEMONII.

DOAR PRIN CREDINTA SI RABDARE,DOAR PRIN POCAINTA SI MILOSTIVIREA LUI DUMNEZEU SE POATE VINDECA ALCOOLICUL CU ADEVARAT. ALTA CALE NU-I.

[Doina97]

În prealabil postat de Laura19

Da. Multumesc pentru raspunsuri. Credinta e importanta intradevar. As dori totusi daca se poate niste sfaturi decat citate din Biblie. Si stiu ca nu trebuie sa ii judec, si nu vreau sa fac asta, vreau sa fac sa fie bine, dar nu stiu cum. De aceea am postat aici problema mea. Sa cer sfaturi, pareri. Aveti macar idee cum este sa cresti intr-un mediu ca acesta? Visul meu de familie perfecta e facut cioburi. Si vreau sa il refac, macar cat se mai poate.

Eu am idee cum este sa traiesti intr-un mediu ca acela.Mai exact,la mine in famile a fost/este o situatie mult mai grava decat in familia ta. Tu esti putin mai norocoasa decat mine,tatal tau are posibilitatea sa mearga la AA. alcoolismul este o boala grava.
Nu este treaba copiilor sa-si urasca/judece parintii.
Comunicarea rezolva absolut totul.