Probleme in familie, un sfat daca aveti sa-mi dati va rog

În prealabil postat de Dasy de Mara

Nu ati plictisit deloc. Aceasta trebuie vazut ca o indrumare ce vine de la insusi Dumnezeu.
Cand parintii inca nu au copii totul merge struna si se inteleg. CAND VINN COPII; VIN SI PROBLEMELE: CAND SUNT COPII MICI PROBLEMELE SUNT MICI, dar problemele cresc in acelas ritm cu inaintarea in varsta a copiilor. De ce spun aceasta? Un simplu motiv: e mandria si slava desarta, care salasluieste mai mult sau mai putin in fiecare individ. Mama lasa copii si se duce in alta tara ptr a castiga bani (in unele cazuri), in alte familii, merge tata si castiga bani. Cei de acasa copii, sot sau sotie isi fac deja palnuri, sau si mai mult le au deja dinainte de a fi banii castigati, ce o sa faca cu banii, ce o sa-si cumpere, ca sa nu fie altul mai presus, dar nicicare dintre cei cu aspiratii peste masura posibilitatilor financiare disponibile, nu se gandeste cat de absurd este ceea ce planuieste, cu atat mai putin nu poate sa-si inchipuie prin cate necazuri, nevoi, umilinta continua, samd trece cel care merge sa munceasca in strainatate. Cand vine castigatorul banilor, nu-l mai vede cu aceeiasi ochi de mai-nainte, ci partenerul este sursadesfatarilor, sustinatorul mandriei si slavei desarte si ce este mai tragic e pur si simplu ca si un sclav, care nu are dreptul de a ravni la sotia/sotul lui/ei si nici a-i spune: "asta nu se poate", ca a si pus paie pe foc.
Cei care s-au despartit, s-au dezobisnuit unul de altul, s-au instrainat pur si simplu, nimic nu mai este precum a fost totul este anapoda si ce face si ce zice s.a. Si nu putine sunt familiiile in care copii dau tonul rupturii conjugale, aspirand la iPOD, IFON, etc, care costa o multime de bai, plus alte luxuri, prin care cei de acasa vor sa arate ca tata sau mama a castigat bine - dar cu ce pret? aceasta nu se intreaba nicicare. Asa stand lucrurile, iar scalvul uitandu-se cum trec banii, ptr care i-a castigat cu sudoarea a multi ani din viata, se retrage, isi face ganduri, bea ca sa-si permita si el ceva extravagant din munca sa proprie, apoi bea de suparare, apoi de furie, air de sfarsitul alcoolicilor se stie, dar este un drum lung pana acolo si ei sunt dependenti de apartinatori si si de societate, care este obligata sa-i tolereze, iar apartinatorii sa-i ajute.
Cel mai mare sprijin in aceasta situatie sunt copii, DAR, numai daca traiesc cumpatat si nu aspira la lucrurile care aduc paguba si nu folos.
Sfatul meu este sa vindeti Celularul (incarcatul costa bani), sa nu va impodobiti cu haine, lantisoare, pantofi, etc, etc. Caci toate sunt bune, dar nu toate imi folosesc. Ce-mi folosesc mie toate cele, daca familia mea se destrama?
Ati spus ca urati pe mama dv. Este un mare pacat!! Ea v-a purtat in pantece, si precum ziceti sunteti singura la parinti, mama dv la randul ei a plans si ea cand nu stia ce aveti sau ati suferint in timpul vieti de sugar, cand aveati colici sau erati bolnava si aceasta v-o spun din proprie experienta. Si va intrab: Cum poate o fiica sa urasca pe mama sa? Vesdeti ca sunteti de gen feminin si vi se va intoarce impatrit aceasta ura. Dar eu stiu care este motivul. Ar fi bine ca atunci cand va doriti ceva sa va ganditi daca va foloseste la ceva si daca nu prin achizitionarea acelui lucru puneti pe parinti in situatii neplacute. Avandu-va numai pe dv. sunt sigura ca le este grau sa va refuze. Si aceasta este foarte important de stiut: sa spui NU. Cred ca aceasta problema o au parinti dv. ca altfel nu ati uri pe mama. O urati ptr ca nu va satisface meru dorintele. O mama nu doretse fiicei sale niciodata rau! Chiar daca o cearta, sa. Citi va rog biblia si o sa vedeti singura.
__________________________________________________ __________________________

Domnul Dumnezeu v-a indrumat unde puteti gasi ajutor si sfat, dumneavoastra urand parintii. Daca-i urati, nici sfatul lor nu e valabil ptr dv, de aceea este bine sa cititi mai intai biblia, sa mergeti la biserica, sa va spovediti, va veti da seama de pacatele pe care le aveti si le veti recunoate, fara indoiale, fara a invinovatii parintii. Si veti vedea ca si in familia dv totul va merge bine.
__________________________________________________ __________________________
Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: In casa Domnului voi merge,
Iar eu intru multimea indurarilor Tale Doamne, voi inrta in casa ta,
Inchina-ma-voi in biserica Ta cea Sfanta.
Povatuieste-ma intru dreaptatea mea, ptr. vrajmasii mei.
Inderpateaza inaintea Ta calea mea, ca far` de-alunecare,
Sa praslavesc, O DUMNEZEIRE!
Pe Tatal, pe Fiul si pe Santul Duh. DOMNUL.
Rugaciunea aceasta se spune cand mergeti la biserica, mai precis intrand in biserica.
__________________________________________________ _________________________

Va doresc sa raspundeti indemnului Lui Dumnezeu si sa mergeti pe calea cea buna.

Mi se pare că emiteţi nişte verdicte cel puţin crude, cu prea mare uşurinţă, având în vedere faptul că nu cunoaşteţi detaliile acestei probleme.
Noi tot ce ştim e că Laura are un tată alcoolic (sau în devenire), o mamă care i-a spus că s-a gândit la un moment dat să nu o aducă pe lume şi o situaţie insuportabilă acasă, presărată cu certuri, scandaluri şi ameninţări. Şi mai ştim că ea e folosită ca un pion în acest război între părinţi, aşa cum se întâmplă de multe ori. Noi putem să-i dăm sfaturi în linii mari. Ea le va adapta situaţiei de acasă, pe care NUMAI ea o poate cunoaşte pe deplin, nu noi. Să spui că tatăl e sclav şi că mama şi fiica sunt de vină e un picuţ cam peste limită.

În plus, nu pot să înţeleg cum puteţi, ca mamă, să insinuaţi că vina pentru certurile şi greutăţile părinţilor o poartă copiii şi că ei ar trebui să fie sprijinul părinţilor. Cred că uităm de rolurile fiecărei persoane în ierarhia familială. Copiii trebuie să fie copii, iar părinţii părinţi! Mama şi tata au obligaţia de a-şi proteja micuţii de orice rău (asta include şi răul venit chiar din partea lor), de a le oferi o copilărie frumoasă, neştirbită de certuri şi învinovăţiri. Un copil trebuie să înveţe de la părinţii lui cum să fie puternic şi să iasă în lume cu fruntea sus, cu încredere în sine. Or dacă arunci pe umerii lui micuţi uriaşa povară a unei căsnicii eşuate, l-ai compromis din start.

Acum am citit toate mesajele. Multumesc pentru raspunsuri.Am sa incerc sa va raspund la toti acum.
Cum am aflat eu ca mama a facut avort. Era vorba despre avort, si eu am spus ca nu sunt de acord cu asa ceva si ea mi-a spus ca este, ca daca nu ai cu ce sa il cresti nu stiu ce e mai bine. A sarit ca arsa, lucru care m-a surprins, asa ca am intrebat-o daca ea a facut. Nu a dat raspuns concret, a zis ca nu e treaba mea, ca o sa imi spuna peste 10 ani cand sunt maritata si o sa inteleg. Asa ca discutia a continuat cu tata, adica mi-a spus el ce si cum, ca ei initial nu vroiau copii, ca am venit eu, dupa mine a facut mama avort, cand eram mica. El mi-a spus ca a fost elegerea ei si ca el ar mai fi vrut alti copii. Nu a impins-o nici de cum. Si oricum pe vremea aceea nu era sa impatimit cu alcoolul, bea ocazional si putin. Am mentionat ca treaba a avansat in timp. Cand eram mica cu tata era cel mai apropiat mie din familie, ca un prieten. De aceea pentru mine a fost greu cand a plecat afara, in SUA , strict alegerea lui ptr ca servicii aveau amandoi pe vremea aceea+firma. A vrut mai mult in fine. A plecat la fratele sau n-a stat singur. Dupa s-a intors schimbat putin si n-a mai fost ca inainte sa plece, ne-am indepartat , inca ne mai intelgem din cand in cand,dar nu ca inainte.
Dupa a stat un an si a plecat in Anglia, decizie luata complet de el, stiu ca noi i-am zis s anu plece, dar a plecat. Si logic ca ne-am dezobisnuit de el dupa 2 ani si fara el. Si s-a intors si de atunci se cearta mai mereu cu mama si bea mult.
Sa ma duc la mama si sa imbratisez si sa o pup, nu cred ca as putea. Ma simt stinghera. La noi nu a fost afectiune cu imbratisari, pupat, te iubesc si dastea. Nici la ai mei n-am vazut. Nu sunt obisnuita sa o pup si sa o imbratisez pe mama si nici sa la spun alor mei ca ii iubesc. I-am zis odata lu tata ca mi-ar palce si mie sa mai aud un te iubesc si asa si a doua zi mi-a zis ca am jucat teatru si am lasat-o balta.
Nu m-am intors impotriva mamei, adica nu i-am reprosat sau asa ca a facut avort. Nici n-am mai adus in discutie treaba asta de cand am vb prima oara despre.
Alte femeie/femei in viata lu tata? Probabil. Cand era in Anglia eu i-am citit niste mesaje pe tel cand a venit el scurt in tara si tot vb cu una de la el de la servici. Apoi el si-a facut alta adresa, am reusit sa intru pe ea si am vazut ca si-a facut nush ce cont pe site de matrimoniale din Anglia. Ma rog. Apoi acum tot vb cu una cu orele la telefon si mai iese asa, si m-am si certat odata cu el ca m-a dat la o parte ca sa vb cu aia. In sensul ca planuisem sa luam masa impreuna si cand am venit sa mancam el vb la tel si dupa era tare nervos ca l-am intrerupt si ca pierde toata seara cu mancarea in fine. Aia e o colga de scoala ma rog. El a zis ca sunt doar prieteni ca acasa cu mama nu poate vb. Asa o fi. Si mama a observat dar nu s-a bagat sa il intrebe sau asa ca face urat.
Apoi el tot are ceva cu mama, ba ca e asa ba ca aia ba ca nu poate vb cu ea, ba ca nu stiu ce s-a intamplat acum 20 de ani. Daca ar fi sa trag eu o concluzie ar fi ca ei nu se mai iubesc deloc si stau doar pentru mine, de multe ori mi-au dat de inteles asta, dar apoi ma gandesc ca poate ma insel tinand cont ca la noi nu se arata sentimente si afectiune si poate isi revin.
Si ca sa fie clar tata ne trimitea bani cat sa platim rata la banca si intretinerea iarna. Pentru facturi in general.Atat. In rest stateam pe salariul mamei, si nu am omis nici una din noi doua pretentii ca stiam ca si el are nevoie.
Asta asa ca sa dau mai multe detalii ca vad ca fara ele se tot fac presupuneri ne la locul lor.

Nu imi urasc parintii, Urasc situatia, urasc problemele, urasc cearta. Nu pe ei. Ii iubesc chit ca nu le zic, am nevoie de ei. Mi-ar palce doar sa ne intelegem si sa ne pese mai mult de noi ca familie decat de altele si de trecut. Si de plecat o sa plec, ca trebuie sa imi vad si eu de viata mea. Am aproape de 20 ani. La facultate vreau sa stau in campus. tot in celasi oras cu ai mei sau poate in altul, dar nu vreau sa plec din cauza lor, vreau sa plec pentru ca vreau sa vad cume singura. Nu imi place sa fiu dadacita. Sunt mare si ma descurc. Altii pleaca la 18 ani la facultate in camin si se descurca, eu de ce sa nu pot? Din greutati inveti, nu din stat in puf acasa.

În prealabil postat de Laura19

Acum am citit toate mesajele. Multumesc pentru raspunsuri.Am sa incerc sa va raspund la toti acum.
Cum am aflat eu ca mama a facut avort. Era vorba despre avort, si eu am spus ca nu sunt de acord cu asa ceva si ea mi-a spus ca este, ca daca nu ai cu ce sa il cresti nu stiu ce e mai bine. A sarit ca arsa, lucru care m-a surprins, asa ca am intrebat-o daca ea a facut. Nu a dat raspuns concret, a zis ca nu e treaba mea, ca o sa imi spuna peste 10 ani cand sunt maritata si o sa inteleg. Asa ca discutia a continuat cu tata, adica mi-a spus el ce si cum, ca ei initial nu vroiau copii, ca am venit eu, dupa mine a facut mama avort, cand eram mica. El mi-a spus ca a fost elegerea ei si ca el ar mai fi vrut alti copii. Nu a impins-o nici de cum. Si oricum pe vremea aceea nu era sa impatimit cu alcoolul, bea ocazional si putin. Am mentionat ca treaba a avansat in timp. Cand eram mica cu tata era cel mai apropiat mie din familie, ca un prieten. De aceea pentru mine a fost greu cand a plecat afara, in SUA , strict alegerea lui ptr ca servicii aveau amandoi pe vremea aceea+firma. A vrut mai mult in fine. A plecat la fratele sau n-a stat singur. Dupa s-a intors schimbat putin si n-a mai fost ca inainte sa plece, ne-am indepartat , inca ne mai intelgem din cand in cand,dar nu ca inainte.
Dupa a stat un an si a plecat in Anglia, decizie luata complet de el, stiu ca noi i-am zis s anu plece, dar a plecat. Si logic ca ne-am dezobisnuit de el dupa 2 ani si fara el. Si s-a intors si de atunci se cearta mai mereu cu mama si bea mult.
Sa ma duc la mama si sa imbratisez si sa o pup, nu cred ca as putea. Ma simt stinghera. La noi nu a fost afectiune cu imbratisari, pupat, te iubesc si dastea. Nici la ai mei n-am vazut. Nu sunt obisnuita sa o pup si sa o imbratisez pe mama si nici sa la spun alor mei ca ii iubesc. I-am zis odata lu tata ca mi-ar palce si mie sa mai aud un te iubesc si asa si a doua zi mi-a zis ca am jucat teatru si am lasat-o balta.
Nu m-am intors impotriva mamei, adica nu i-am reprosat sau asa ca a facut avort. Nici n-am mai adus in discutie treaba asta de cand am vb prima oara despre.
Alte femeie/femei in viata lu tata? Probabil. Cand era in Anglia eu i-am citit niste mesaje pe tel cand a venit el scurt in tara si tot vb cu una de la el de la servici. Apoi el si-a facut alta adresa, am reusit sa intru pe ea si am vazut ca si-a facut nush ce cont pe site de matrimoniale din Anglia. Ma rog. Apoi acum tot vb cu una cu orele la telefon si mai iese asa, si m-am si certat odata cu el ca m-a dat la o parte ca sa vb cu aia. In sensul ca planuisem sa luam masa impreuna si cand am venit sa mancam el vb la tel si dupa era tare nervos ca l-am intrerupt si ca pierde toata seara cu mancarea in fine. Aia e o colga de scoala ma rog. El a zis ca sunt doar prieteni ca acasa cu mama nu poate vb. Asa o fi. Si mama a observat dar nu s-a bagat sa il intrebe sau asa ca face urat.
Apoi el tot are ceva cu mama, ba ca e asa ba ca aia ba ca nu poate vb cu ea, ba ca nu stiu ce s-a intamplat acum 20 de ani. Daca ar fi sa trag eu o concluzie ar fi ca ei nu se mai iubesc deloc si stau doar pentru mine, de multe ori mi-au dat de inteles asta, dar apoi ma gandesc ca poate ma insel tinand cont ca la noi nu se arata sentimente si afectiune si poate isi revin.
Si ca sa fie clar tata ne trimitea bani cat sa platim rata la banca si intretinerea iarna. Pentru facturi in general.Atat. In rest stateam pe salariul mamei, si nu am omis nici una din noi doua pretentii ca stiam ca si el are nevoie.
Asta asa ca sa dau mai multe detalii ca vad ca fara ele se tot fac presupuneri ne la locul lor.

Nu imi urasc parintii, Urasc situatia, urasc problemele, urasc cearta. Nu pe ei. Ii iubesc chit ca nu le zic, am nevoie de ei. Mi-ar palce doar sa ne intelegem si sa ne pese mai mult de noi ca familie decat de altele si de trecut. Si de plecat o sa plec, ca trebuie sa imi vad si eu de viata mea. Am aproape de 20 ani. La facultate vreau sa stau in campus. tot in celasi oras cu ai mei sau poate in altul, dar nu vreau sa plec din cauza lor, vreau sa plec pentru ca vreau sa vad cume singura. Nu imi place sa fiu dadacita. Sunt mare si ma descurc. Altii pleaca la 18 ani la facultate in camin si se descurca, eu de ce sa nu pot? Din greutati inveti, nu din stat in puf acasa.

Mult succes la scoala, Laura si Dumnezeu sa te ajute!

[AlinB]

În prealabil postat de Laura19

Nu imi urasc parintii, Urasc situatia, urasc problemele, urasc cearta. Nu pe ei. Ii iubesc chit ca nu le zic, am nevoie de ei. Mi-ar palce doar sa ne intelegem si sa ne pese mai mult de noi ca familie decat de altele si de trecut. Si de plecat o sa plec, ca trebuie sa imi vad si eu de viata mea. Am aproape de 20 ani. La facultate vreau sa stau in campus. tot in celasi oras cu ai mei sau poate in altul, dar nu vreau sa plec din cauza lor, vreau sa plec pentru ca vreau sa vad cume singura. Nu imi place sa fiu dadacita. Sunt mare si ma descurc. Altii pleaca la 18 ani la facultate in camin si se descurca, eu de ce sa nu pot? Din greutati inveti, nu din stat in puf acasa.

Cred ca stii f. bine ce ai de facut, oricum tragedia este ca omul pagan se schimba foarte greu sau deloc, fie chiar si cu sedinte de "psihoterapie", "consiliere", etc.
Adevaratele valori nu se gasesc in ateism sau o credinta superficiala.

Problema schimbarii se pune tot mai greu dupa o viata de multi, multi ani in care omul a renuntat sa mai lupte cu propriile greseli si cauta mai degraba sa si le justifice.

Ai sansa la o viata frumoasa, chiar daca va fi mai greu la inceput, vei putea avea familia pe care ti-o doresti, nu ai frati/surori dar vei avea copii, nu ai avut un tata poate asa bun dar vei avea un sot, etc.

Doar ai MARE grija la alegerile tale, mai ales cand e vorba de relatii, nu fa concesii sau compromisuri, avortul nu e singurul rau, aici ajung femeile de obicei pentru ca inainte sa aleaga avortul au ales gresit barbatul care sa fie alaturi de ele si mai ales cat de departe sa mearga cu el fara ca el sa-si asume niste angajamente.

[Marimira]

Fără harul lui Dumnezeu nu se poate nimic, pentru că zice Hristos: "Fără de Mine nu veti putea face nimic".

Incearca sa te apropii de Hristos prin biserica, participand la sfintele slujbe si rugandu-te,cauta-ti un duhovnic si pune-i toate intrebarile care te framanta - acesta te va sfatui cum sa-ti organizezi viata si te va indruma cum sa te pregatesti pt.spovedanie - care iti va ridica sufletul din tulburare- te va ajuta sa nadajduiesti ca totul va merge pe fagasul cel bun, asa iti va calauzi Domnul pasii si viata ca sa faci alegeri bune!