Mitropolitul Nicolae Corneanu pensionat?

[MariS_]

În prealabil postat de MariS_

Mitropolitul Nicolae Corneanu este o prima victima a luptei ce se va duce in interiorul BO, dar nu numai in BO ci in toate Bisericile se va duce aceasta batalie, intre corectitudine si bunatate. Vor urma si alte victime pentru ca lupta va fi castigata de corectitudine. Bunatatea nu poate castiga aceasta batalie, nu are nici cea mai mica sansa, pentru ca ea prin firea lucrurilor pierde asa cum a pierdut si Mantuitorul acum 2000 de ani. Fariseii si carturarii se vor impune caci asa cum a fost la prima venire a Mantuitorului, asa va fi si la cea de-a doua venire a Sa. Iar locul lui Ioan Botezatorul de la prima venire va fi luat de doi sfinti, probabil Ilie si Enoh, ce vor propovadui in sac si cenusa apropierea celei de-a doua veniri si care vor fi batjocoriti de catre cei mai sus mentionati si ucisi de catre antihrist. Istoria se repeta caci omul tinde sa se inalte mai presus decat ii ingaduie Dumnezeu, sa se faca el judecator in locul Judecatorului si vataf peste Har, dintr-o mandrie luciferica, mandrie de-a dreapta de data aceasta. Dumnezeu, insa, in marea Sa Bunatate si Iubire stie sa intoarca in bine chiar si multa noastra rautate.
Har, smerenie si jertfa de sine.

M-am citat tot pe mine ca sa aiba dreptate si catalin2, ca zicea ca ma citez singur.
Fariseii au patruns in Biserica Primara prin "poarta" iudaica a crestinismului, ca poarta cealalta, a neamurilor, era bine pazita de catre Pavel, cel ce provenea dintre ei si cunostea foarte bine mentalitatea fariseica. Cu aceasta mentalitate a lor au reusit sa provoace si prima disputa in interiorul Bisericii, cea intre Petru si Pavel pe tema taierii imprejur si interdictiei la anumite mancaruri. Sigur, Pavel a avut castig de cauza atunci, reusind sa stopeze acea actiune sau macar sa obtina un compromis rezonabil, dar mentalitatea fariseica a reusit sa puna la conservare o particica din aluat. Mai tarziu, au reusit acelasi lucru si carturarii. Totusi, adevaratii crestini erau cei din categoria slujitorilor, adica cei care se dedicau trup si suflet aproapelui. Si ei constituiau majoritatea covarsitoare a primilor crestini. Ei puneau toata averea lor in comun si se dedicau slujirii tuturor asa cum au avut pilda vie pe Mantuitorul, Cel ce a spus ca n-a venit sa I se slujeasca, ci ca sa slujeasca El tuturor. Aceasta slujire a aproapelui, aceasta comuniune EFECTIVA, REALA, se petrecea zi de zi si ceas de ceas. Studiul Scripturii si partea de inchinare faceau si ele parte din programul zilnic dar erau la rang egal cu slujirea aproapelui. In felul acesta se imbina armonios iubirea de Dumnezeu cu iubirea de aproapele, cele doua legi ale iubirii sau legea Duhului. Din pacate, pe masura ce Biserica crestea cantitativ, se dilua calitativ, adica se renunta treptat la partea de comuniune efectiva si slujire a aproapelui prin punerea in comun a averilor, impunandu-se incet, incet individualismul, separatismul. Sau altfel spus, s-a impus "comuniunea duminicala", in rest fiecare cu ale lui. In schimb a inceput sa se puna tot mai mare accent pe partea de inchinare si pe cea de cunoastere. Astazi, prin corectitudine inteleg acea atitudine care pune accent foarte mare pe respectarea tipicoanelor de inchinare si a dogmelor din doctrina, iar prin bunatate inteleg acea atitudine care pune accent puternic pe slujirea aproapelui. Or, din ce in ce mai mult slujirea aproapelui e sacrificata pe altarul inchinarii si al cunoasterii, adica bunatatea e sacrificata pe altarul corectitudinii.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Mihnea Dragomir]

Nu credeam să ajung vreodată în postura incredibilă de a-i ţine partea lui catalin, dar se pare că aveţi un mod propriu de a interpreta istoria Bisericii începând chiar cu primii ei paşi, aceia din Biblie. Disputa iudeocreştină nu are nici cea mai mică legătură cu o presupusă antinomie "bunătate-corectitudine", ci era o dispută teologică: "mai este sau nu mai este activ Vechiul Legământ ?". V-am mai spus că sunteţi iubirist, dar aţi sărit ca ars. Opoziţia asta între bunătate şi corectitudine este numai în imaginaţia dv. Problema fariseilor nu era aceea că nu erau buni, ci aceia că nu erau corecţi. Iar acum, în prezent, problema nu mai e că oamenii s-au înrăit respectând prea mult canoanele şi tipicul, ci că s-au şi înrăit, şi nici nu le respectă. Despre iubirism am scris pe blogul meu, aici: http://regnabit.wordpress.com/2010/0...le-ale-sale-i/

[LapetiteMoc]

Citind termenul, am tresarit. Ce bogata este limba romana si ce plina de seva semantica! Ma gandeam cum sa traduc cuvantul in franceza si nu gasesc decat o perifraza, sau mai clar pentru spiritul rational excesiv al francezilor, o nota de subsol bogata in explicatii semantice. Pe cand in limba romana - un singur cuvant.

[vsovivi]

Voi nu apărați și nu susțineți ortodoxia ci sunteți suporteri pătimași ai lui Dinamo pentru că vă place să înjurați la meciuri și să vă etalați ținutele spălăcite comentând cu tot felul de argumente despre adulter, despre trădări, dar neștiind voi nimic despre ce înseamnă trădare, învârtoșare, dezbinare și care sunt acelea păcatele capitale, ci voi studiați legi, canoane, și vreți ca alții să le ție iar voi să lucrați la SRI pentru „sfințișorii” de la Dinamo, pentru că ei pot să bată, pot să mituiască, pot să ucidă prin beciuri și subsoluri, pot să vândă și să cumpere meciurile după care să acopere totul printr-un sofism foarte sofisticat și superstițios de natură jignidolicească prin care se arată pe ei înșiși singurii înfailibili de pe gLume și care emit ei verdictul cel mai corect după ce l-au cusut bine cu ață albă ca să pară drept, l-au cusut de crucea pe care l-au răstignit a câta oară pe Iisus Hristos, arătându-se prin asta foarte fideli.

Păi cui sunt ei fideli? Puterii fără credință? Cui?

Voi credeți ca fraierii că există oameni care slujesc Domnului... și dacă prin mila Domnului totuși mai există unii cu adevăart sfinți voi credeți că ei se laudă cu faptele lor? Le fac ei ca să fie văzuți de oameni? Ca să li se laude lor fidelitatea de către oameni?

Ce știți voi ce e ăla un canon? Ce știți voi despre dreptate? Voi nu vedeți că nu mai există aceste noțiuni ci sunt invocate doar spre a fi folosite pentru tot felul de viclenii?

Nu vă dați seama că nu există nici o biserică ortodoxă? Nu vă dați seama că nu există nici o biserică? Toate sunt la pământ și dacă Domnul nu și-ar fi pus deoparte pentru Sine, pe unul, doi, câțiva micuți, neștiuți de nimeni afară de El, n-ar mai fi avut deloc biserică Cerească pe Pământ, n-ar mai fi rămas cu nimic.

Voi nu pricepeți ce e aia biserică ortodoxă, cale ortodoxă, ortodoxie creștină, ci voi sunteți doar niște suporteri pătimași ai lui Dinamo, crezând că gata, e suficient să participi și va fi bine, păi cum să fie bine dacă participi învârtoșat și trăiești învârtoșat? Ce poate să fie bine? Superstiția?

Puteți fi sigur că nu bate Dinamo! Oricâte superstiții veți împlinii la modul cel mai serios și perfecționist. Dinamo v-a pierde! Căci este scris ca Domnul să biruiască și va birui.

Oare L-au putut închide fariseii și saducheii în biserică? Oare L-au putut izola în mormânt? Oare au putut pune stăpânire pe El ucenicii în foișor? Oare poate cineva să afirme că Domnul este proprietatea lui personală și face Domnul ce vrea el? Adică poate cineva să-i poruncească Domnului ca să mântuiască numai și musai de la el din bătătură?

Prea sunteți superstițioși și pătimași ca niște suporteri, ca și niște hipopotani ieșiți pe mal la halit dar care speriați de niște găini venite și ele să prânzească o luați la goană în baltă printre frații crocodili.

Nu sunt vinovați nici hipopotanii și nici crocodilii, ci e vorba că voi vă faceți avere din argumentele altora, fără să vă însușiți rostul lor.

[catalin2]

În prealabil postat de vsovivi

Nu vă dați seama că nu există nici o biserică ortodoxă?

Stim, exista doar Noul Ierusalim si cea mai importanta localitate din Romania, Pucioasa. Mentioneaza te rog ca opinia ta e diferita de cea ortodoxa.

[vsovivi]

În prealabil postat de catalin2

Stim, exista doar Noul Ierusalim si cea mai importanta localitate din Romania, Pucioasa. Mentioneaza te rog ca opinia ta e diferita de cea ortodoxa.

Iată dovada... suporterul lui Dinamo, cam atît poate el pricepe din ce scriu eu...

Gura păcătosului adevăr grăiește!

Adică îmi ceri să-mi scriu declarația de eretic sau de sectant? Oare de la cine ai învățat practica asta? De la frații crocodili firește... împreună cu care ați ocupat baalta. Nu te teme nu vin să ți-o iau.

Menționează te rog că opinia ta e pur ortodoxă!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de vsovivi

De la frații crocodili firește... împreună cu care ați ocupat baalta.

Domnule V,

Eşti talentat, asta e clar. Ce meserie ţi-ai ales, te foloseşti aceste inspiraţii în mod creativ?

[catalin2]

În prealabil postat de MariS_

Din pacate, pe masura ce Biserica crestea cantitativ, se dilua calitativ, adica se renunta treptat la partea de comuniune efectiva si slujire a aproapelui prin punerea in comun a averilor, impunandu-se incet, incet individualismul, separatismul. Sau altfel spus, s-a impus "comuniunea duminicala", in rest fiecare cu ale lui. In schimb a inceput sa se puna tot mai mare accent pe partea de inchinare si pe cea de cunoastere.

E bine ca a i facut aceste precizari, am inteles acum la ce te refereai cand spuneai povestea asta.
Observi ca e de fapt o conceptie cu influente neoprotestante. Ei spun ca dupa trei secole de aur a urmat schimbarea invataturii si ea a fost regasita abia in zilele noastre de cine altii decat de ei. Pentru aceasta nu-i au la suflet pe sfinti.
Eu ii numesc ecumenisti pe cei ce au aceasta conceptie, ca toate cultele crestine sunt la fel. Am discutat cu putini (3-4), pentru ca nu prea am intalnit, dar toti au cam aceeasi conceptie, o conceptie neoprotestanta. Cred ca nici nu sunt practicanti, se pot ruga oriunde, nu au nevoie de biserica.
Ceea ce scrii nu e adevarat, poti citi vietile sfintilor. De exemplu Sf. Vasile des invocat aici, e cel care a infiintat spitale si altele, putem auzi in fiecare 1 ianuarie la biserica.
Iar Mantuitorul ce a spus de Marta si Maria?
"Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. 40.Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. 41.Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti; 42.Dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea."

Ambele trebuiesc, dar mai ales partea Mariei. Depinde pe cine vrem sa credem, pe pastorul John, care are o filozofie frumoasa sau pe sfinti, care fac minuni.

[MariS_]

În prealabil postat de MariS_

M-am citat tot pe mine ca sa aiba dreptate si catalin2, ca zicea ca ma citez singur.
Fariseii au patruns in Biserica Primara prin "poarta" iudaica a crestinismului, ca poarta cealalta, a neamurilor, era bine pazita de catre Pavel, cel ce provenea dintre ei si cunostea foarte bine mentalitatea fariseica. Cu aceasta mentalitate a lor au reusit sa provoace si prima disputa in interiorul Bisericii, cea intre Petru si Pavel pe tema taierii imprejur si interdictiei la anumite mancaruri. Sigur, Pavel a avut castig de cauza atunci, reusind sa stopeze acea actiune sau macar sa obtina un compromis rezonabil, dar mentalitatea fariseica a reusit sa puna la conservare o particica din aluat. Mai tarziu, au reusit acelasi lucru si carturarii. Totusi, adevaratii crestini erau cei din categoria slujitorilor, adica cei care se dedicau trup si suflet aproapelui. Si ei constituiau majoritatea covarsitoare a primilor crestini. Ei puneau toata averea lor in comun si se dedicau slujirii tuturor asa cum au avut pilda vie pe Mantuitorul, Cel ce a spus ca n-a venit sa I se slujeasca, ci ca sa slujeasca El tuturor. Aceasta slujire a aproapelui, aceasta comuniune EFECTIVA, REALA, se petrecea zi de zi si ceas de ceas. Studiul Scripturii si partea de inchinare faceau si ele parte din programul zilnic dar erau la rang egal cu slujirea aproapelui. In felul acesta se imbina armonios iubirea de Dumnezeu cu iubirea de aproapele, cele doua legi ale iubirii sau legea Duhului. Din pacate, pe masura ce Biserica crestea cantitativ, se dilua calitativ, adica se renunta treptat la partea de comuniune efectiva si slujire a aproapelui prin punerea in comun a averilor, impunandu-se incet, incet individualismul, separatismul. Sau altfel spus, s-a impus "comuniunea duminicala", in rest fiecare cu ale lui. In schimb a inceput sa se puna tot mai mare accent pe partea de inchinare si pe cea de cunoastere. Astazi, prin corectitudine inteleg acea atitudine care pune accent foarte mare pe respectarea tipicoanelor de inchinare si a dogmelor din doctrina, iar prin bunatate inteleg acea atitudine care pune accent puternic pe slujirea aproapelui. Or, din ce in ce mai mult slujirea aproapelui e sacrificata pe altarul inchinarii si al cunoasterii, adica bunatatea e sacrificata pe altarul corectitudinii.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Citat:În prealabil postat de MariS_
Mitropolitul Nicolae Corneanu este o prima victima a luptei ce se va duce in interiorul BO, dar nu numai in BO ci in toate Bisericile se va duce aceasta batalie, intre corectitudine si bunatate. Vor urma si alte victime pentru ca lupta va fi castigata de corectitudine. Bunatatea nu poate castiga aceasta batalie, nu are nici cea mai mica sansa, pentru ca ea prin firea lucrurilor pierde asa cum a pierdut si Mantuitorul acum 2000 de ani. Fariseii si carturarii se vor impune caci asa cum a fost la prima venire a Mantuitorului, asa va fi si la cea de-a doua venire a Sa. Iar locul lui Ioan Botezatorul de la prima venire va fi luat de doi sfinti, probabil Ilie si Enoh, ce vor propovadui in sac si cenusa apropierea celei de-a doua veniri si care vor fi batjocoriti de catre cei mai sus mentionati si ucisi de catre antihrist. Istoria se repeta caci omul tinde sa se inalte mai presus decat ii ingaduie Dumnezeu, sa se faca el judecator in locul Judecatorului si vataf peste Har, dintr-o mandrie luciferica, mandrie de-a dreapta de data aceasta. Dumnezeu, insa, in marea Sa Bunatate si Iubire stie sa intoarca in bine chiar si multa noastra rautate.
Har, smerenie si jertfa de sine.

In disputa cu Domnul Iisus, fariseii si carturarii Il osandeau pe Mantuitorul ca nu respecta corectitudinea regulilor si normelor biblice. Mantuitorul le arata ca accentul trebuie pus pe mila, pe bunatate (daca boul cade intr-o groapa in ziua de sabat ...), pe facerea binelui (vindecarea unui bolnav ...) si nu pe formalismul si corectitudinea unor reguli. De aceea si spune ca: "litera ucide, duhul viaza". Fariseii nu veneau cu alte invataturi, ci tot cele din Biblie, dar accentul era pus cum nu trebuie. Accentul nu cadea pe slujirea aproapelui, pe facerea de bine, pe bunatate si blandete, ci pe ritualism, formalism si corectitudine. Mandria subtila ce emana din atitudinea lor se reflecta si in rugaciunea lor, cu totul diferita de a celorlalti. Era elaborata, mestesugita, slefuita, dar ... nesincera. De fapt, corectitudinea tinea loc de traire duhovniceasca pentru ca, in lipsa harului care sa-i inalte duhovniceste, ei se autoinaltau si se autojustificau prin rigorismul corectitudinii. Si cine nu erau ca ei trebuiau considerati gresiti sau chiar in slujba celui rau. Ei erau siguri ca stiu adevarul si ca au adevarata credinta si totusi au rastignit chiar Adevarul si Bunatatea in numele corectitudinii.
Iata cum descrie Matei conflictul dintre Mantuitorul Iisus Hristos si fariseii si carturarii, iar pasajele date trebuie sa fie pururea avertisment pentru oricine se face vataf peste Har si peste Judecata:

23. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi
24. Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!
25. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.
26. Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară.
27. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.
28. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
29. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor,
30. Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.
31. Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci.
32. Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri!
33. Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?
34. De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate,
35. Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.
36. Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam.
37. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit.

Har, smerenie si jertfa de sine.

[catalin2]

În prealabil postat de MariS_

In disputa cu Domnul Iisus, fariseii si carturarii Il osandeau pe Mantuitorul ca nu respecta corectitudinea regulilor si normelor biblice. Mantuitorul le arata ca accentul trebuie pus pe mila, pe bunatate (daca boul cade intr-o groapa in ziua de sabat ...), pe facerea binelui (vindecarea unui bolnav ...) si nu pe formalismul si corectitudinea unor reguli. De aceea si spune ca: "litera ucide, duhul viaza". Fariseii nu veneau cu alte invataturi, ci tot cele din Biblie, dar accentul era pus cum nu trebuie. Accentul nu cadea pe slujirea aproapelui, pe facerea de bine, pe bunatate si blandete, ci pe ritualism, formalism si corectitudine. Mandria subtila ce emana din atitudinea lor se reflecta si in rugaciunea lor, cu totul diferita de a celorlalti. Era elaborata, mestesugita, slefuita, dar ... nesincera. De fapt, corectitudinea tinea loc de traire duhovniceasca pentru ca, in lipsa harului care sa-i inalte duhovniceste, ei se autoinaltau si se autojustificau prin rigorismul corectitudinii. Si cine nu erau ca ei trebuiau considerati gresiti sau chiar in slujba celui rau. Ei erau siguri ca stiu adevarul si ca au adevarata credinta si totusi au rastignit chiar Adevarul si Bunatatea in numele corectitudinii.
Iata cum descrie Matei conflictul dintre Mantuitorul Iisus Hristos si fariseii si carturarii, iar pasajele date trebuie sa fie pururea avertisment pentru oricine se face vataf peste Har si peste Judecata.

In acel citat nu scrie deloc ce ai inteles tu, scrie exact invers. Nu degeaba spune in catehism: "Oricine poate sa citeasca Sfanta Scriptura, insa nu si s-o talcuiasca (s-o explice) si nici sa invete pe altii. Caci zice insusi cuvantul Scripturii: "Aceasta trebuie s-o stiti mai intai de toate, ca nici o proorocie (invatatura) a Scripturii nu se talcuieste dupa bunul plac al fiecaruia" (2 Petru 1, 20); "Oare toti sunt Apostoli? Sau toti prooroci? Sau toti invatatori?" (1 Corinteni 112, 29)."

In pasaj scrie clar ca incorectitudinea ii caracteriza pe farisei, nu corectitudinea. Ca au inventat invataturi paralele cu ceea ce li s-a dat, nu ca nu trebuie sa tina cont de ele. Din cauza ca iubeau mai mult duhul lumesc cautau sa para credinciosi, smeriti in ochii lumii, desi nu erau asa.
Nu mai spune acolo ca nu au ascultat de prooroci si de inteleptii trimisi? Noi avem pe sfinti. De ce zici sa nu ascultam de sfinti? Nu e acelasi lucru cu ce zice Iisus de prooroci? Sfintii sunt mai mari decat proorocii, sunt prietenii lui Dumnezeu.