Un sfat intelept

În prealabil postat de Melissa

Daca citesti atent ce a scris Horatiu, ai sa-ti dai seama ca nu incape nici un "însă"!!

Edit: plus de asta, nimeni nu poate juca teatru perfect asa ca acceptarea unui astfel de compromis de dragul copiilor este doar o scuza, pentru ca tensiunea, frustrarea si suferinta se va rasfrange mai devreme sau mai tarziu SI asupra copiilor..

Tocmai de aceea am spus că depinde de capacitatea de sacrificiu. Cunosc persoane care au reuşit asta. Au iertat şi au mutat relaţia pe un plan mai înalt, mai aproape de Dumnezeu. E vorba de o persoană cu o viaţă dăruită cu totul lui Dumnezeu şi oamenilor.
Omeneşte nu este posibil. Dumnezeieşte, însă, da.

[maria40]

Ceea ce este in sufletul unui om doar el poate sti....
Oricine ce ar spune intr-o casnicie se fac multe compromisuri atat de catre sot cat si de catre sotie.
Cand esti la inceputul unei casnicii ai impresia ca daca el/ea ar calca stramb nu l-ai putea ierta si nu ai putea sa mergi mai departe. Asta ti se pare cel mai grav lucru din lume.
Tac, pac una doua la tribunal si pa! Fiecare pe drumul lui...
Si? Ce rezolvi cu asta? Iti e sulfletul mai usor cumva? Eu zic ca nu!
Daca ai si copii situatia e si mai grea. Unii spun ca nu merita pentru copii sa-ti irosesti viata. Eu spun ca merita! Mai groaznic decat sa treci tu ca victima peste povestea asta este sa-ti vezi copilul trambalat 5 zile la mama si doua la tata sau invers. Copii aceia vor ramane marcati pe viata pentru ca ei pana incep sa priceapa ce si cum e cu tata si cu mama psihicul lor va fi afectat definitiv.
Eu va sfatuiesc sa fiti inteleapta si sa incercati sa treceti mai departe fara sa-i reprosati nimic. Rugati-va pentru el sa-i lumineze bunul Dumnezeu mintea. Daca se poarta frumos cu dvs. inseamna ca va iubeste si pana la urma isi va da seama ca dvs. sunteti cea de care are nevoie sa-i fie alaturi.
Am avut atat de multe incercari in 20 de ani de cand sunt casatorita incat daca as face o ierarhie a lor din punct de vedere al gravitatii atunci adulterul ar fi pe locul 5.

[Yasmina]

În prealabil postat de maria40

Ceea ce este in sufletul unui om doar el poate sti....
Oricine ce ar spune intr-o casnicie se fac multe compromisuri atat de catre sot cat si de catre sotie.
Cand esti la inceputul unei casnicii ai impresia ca daca el/ea ar calca stramb nu l-ai putea ierta si nu ai putea sa mergi mai departe. Asta ti se pare cel mai grav lucru din lume.
Tac, pac una doua la tribunal si pa! Fiecare pe drumul lui...
Si? Ce rezolvi cu asta? Iti e sulfletul mai usor cumva? Eu zic ca nu!
Daca ai si copii situatia e si mai grea. Unii spun ca nu merita pentru copii sa-ti irosesti viata. Eu spun ca merita! Mai groaznic decat sa treci tu ca victima peste povestea asta este sa-ti vezi copilul trambalat 5 zile la mama si doua la tata sau invers. Copii aceia vor ramane marcati pe viata pentru ca ei pana incep sa priceapa ce si cum e cu tata si cu mama psihicul lor va fi afectat definitiv.
Eu va sfatuiesc sa fiti inteleapta si sa incercati sa treceti mai departe fara sa-i reprosati nimic. Rugati-va pentru el sa-i lumineze bunul Dumnezeu mintea. Daca se poarta frumos cu dvs. inseamna ca va iubeste si pana la urma isi va da seama ca dvs. sunteti cea de care are
sa-i fie alaturi.
Am avut atat de multe incercari in 20 de ani de cand sunt casatorita incat daca as face o
ierarhie a lor din punct de vedere al gravitatii atunci adulterul ar fi pe locul 5.

Ar trebui sa facem si o ierarhie a copiiilor afectati emotional;cine sufera mai tare,cei ai caror parinti se despart insa ajung sa traiasca o viata demna,calma sau cei care stau in mijlocul evenimentelor,care au de asistat la certuri conjugale,batai,circ in societate,violenta fizica si psihica,frustarile mamei,alcoolismul tatalui???
De ce nu-i intrebati si pe copii ce si-ar dori daca tot afirmati ca sunteti dispusi sa faceti sacrificii numai si numai pt copii!!!???
Dupa ce ca relatia conjugala este compromisa se mai ajunge si la compromiterea vietii copiilor...Trist!!!

În prealabil postat de Yasmina

Ar trebui sa facem si o ierarhie a copiiilor afectati emotional;cine sufera mai tare,cei ai caror parinti se despart insa ajung sa traiasca o viata demna,calma sau cei care stau in mijlocul evenimentelor,care au de asistat la certuri conjugale,batai,circ in societate,violenta fizica si psihica,frustarile mamei,alcoolismul tatalui???
De ce nu-i intrebati si pe copii ce si-ar dori daca tot afirmati ca sunteti dispusi sa faceti sacrificii numai si numai pt copii!!!???

A avea puterea de a face un sacrificiu înseamnă să nu mai existe frustrări, reproşuri, certuri... bătăi. Acela e un compromis, pentru că nu ai puterea să faci altceva. Pentru cine nu poate ierta din inimă, mai bună e despărţirea.

În prealabil postat de N.Priceputu

A avea puterea de a face un sacrificiu înseamnă să nu mai existe frustrări, reproşuri, certuri... bătăi. Acela e un compromis, pentru că nu ai puterea să faci altceva. Pentru cine nu poate ierta din inimă, mai bună e despărţirea.

Pai atunci cand ierti din inima, E FIRESC sa nu mai existe frustrari, resentimente, reprosuri, ura, etc..acest "fenomen" NU SE NUMESTE SACRIFICIU!

În prealabil postat de Melissa

Pai atunci cand ierti din inima, E FIRESC sa nu mai existe frustrari, resentimente, reprosuri, ura, etc..acest "fenomen" NU SE NUMESTE SACRIFICIU!

Prin sacrificiu înţeleg a renunţa la tine din iubire pentru cineva. În cazul de faţă, a renunţa la viaţa intimă cu soţul, care e oricum compromisă, din iubire pentru copii. Îl (o) ierţi, dar asta nu înseamnă că ceva nu s-a pierdut iremediabil. Accepţi, însă, să trăieşti fără ceea ce ai pierdut pentru că ai copii care te iubesc şi pe care îi iubeşti, şi nu vrei să îi lipseşti de tine. Dacă poţi face asta din toată inima, nu rămân resentimente. Însă tot sacrificiu se cheamă, pentru că implică şi o durere pe care ţi-o asumi.

În prealabil postat de N.Priceputu

Prin sacrificiu înţeleg a renunţa la tine din iubire pentru cineva. În cazul de faţă, a renunţa la viaţa intimă cu soţul, care e oricum compromisă, din iubire pentru copii. Îl (o) ierţi, dar asta nu înseamnă că ceva nu s-a pierdut iremediabil. Accepţi, însă, să trăieşti fără ceea ce ai pierdut pentru că ai copii care te iubesc şi pe care îi iubeşti, şi nu vrei să îi lipseşti de tine. Dacă poţi face asta din toată inima, nu rămân resentimente. Însă tot sacrificiu se cheamă, pentru că implică şi o durere pe care ţi-o asumi.

Eu nu inteleg un astfel de comportament...A ramane cica pentru copii, alaturi de un om care te-a tradat, pentru mine este de neimaginat..eu n-as putea sa dorm cu sarpele in casa...

În prealabil postat de maria40

Ceea ce este in sufletul unui om doar el poate sti....
Oricine ce ar spune intr-o casnicie se fac multe compromisuri atat de catre sot cat si de catre sotie.
Cand esti la inceputul unei casnicii ai impresia ca daca el/ea ar calca stramb nu l-ai putea ierta si nu ai putea sa mergi mai departe. Asta ti se pare cel mai grav lucru din lume.
Tac, pac una doua la tribunal si pa! Fiecare pe drumul lui...
Si? Ce rezolvi cu asta? Iti e sulfletul mai usor cumva? Eu zic ca nu!
Daca ai si copii situatia e si mai grea. Unii spun ca nu merita pentru copii sa-ti irosesti viata. Eu spun ca merita! Mai groaznic decat sa treci tu ca victima peste povestea asta este sa-ti vezi copilul trambalat 5 zile la mama si doua la tata sau invers. Copii aceia vor ramane marcati pe viata pentru ca ei pana incep sa priceapa ce si cum e cu tata si cu mama psihicul lor va fi afectat definitiv.
Eu va sfatuiesc sa fiti inteleapta si sa incercati sa treceti mai departe fara sa-i reprosati nimic. Rugati-va pentru el sa-i lumineze bunul Dumnezeu mintea. Daca se poarta frumos cu dvs. inseamna ca va iubeste si pana la urma isi va da seama ca dvs. sunteti cea de care are nevoie sa-i fie alaturi.
Am avut atat de multe incercari in 20 de ani de cand sunt casatorita incat daca as face o ierarhie a lor din punct de vedere al gravitatii atunci adulterul ar fi pe locul 5.

1. Da, într-o căsnicie se fac multe compromisuri, dar în momentul în care tu stai acasă şi găteşti, pentru ca dnul Soţ să aibă mâncarea pe masă pe când vine, iar el între timp îşi satisface setea de carnal cu o alta, trebuie să îţi ridici nişte semne de întrebare.

2. Doamna nu spunea nimic de copii, nu cred că intră în ecuaţia de faţă.

3. Faptul că dnul Karenin se "poartă frumos" nu e o dovadă de iubire, ci de cât e de meschin şi de parşiv. Adică vine de la aia şi te mângâie frumos pe obraz şi îţi spune cât eşti de frumoasă şi vai, e cel mai bun soţ din lume.

4. Să nu-i reproşeze nimic?! Serios?! Aici chiar m-ai lăsat fără replică!

5. Adulterul pe locul 5? Fără supărare, dar nu ar trebui să vă oferiţi ca exemplu pentru nimeni.

[maria40]

În prealabil postat de Lilith23

1. Da, într-o căsnicie se fac multe compromisuri, dar în momentul în care tu stai acasă şi găteşti, pentru ca dnul Soţ să aibă mâncarea pe masă pe când vine, iar el între timp îşi satisface setea de carnal cu o alta, trebuie să îţi ridici nişte semne de întrebare.

2. Doamna nu spunea nimic de copii, nu cred că intră în ecuaţia de faţă.

3. Faptul că dnul Karenin se "poartă frumos" nu e o dovadă de iubire, ci de cât e de meschin şi de parşiv. Adică vine de la aia şi te mângâie frumos pe obraz şi îţi spune cât eşti de frumoasă şi vai, e cel mai bun soţ din lume.

4. Să nu-i reproşeze nimic?! Serios?! Aici chiar m-ai lăsat fără replică!

5. Adulterul pe locul 5? Fără supărare, dar nu ar trebui să vă oferiţi ca exemplu pentru nimeni.

Nu m-am dat ca exemplu imi spuneam doar parerea. Dupa cum am scris ce e in sufletul fiecaruia doar el stie. Unii pot trece usor peste un necaz care pe altii ii darama. Pe mine adulterul nu m-ar darama, marturisesc sincer.
Pe langa necazurile pe care le-am avut asta mi s-ar parea Pepsi.

În prealabil postat de maria40

Nu m-am dat ca exemplu imi spuneam doar parerea. Dupa cum am scris ce e in sufletul fiecaruia doar el stie. Unii pot trece usor peste un necaz care pe altii ii darama. Pe mine adulterul nu m-ar darama, marturisesc sincer.
Pe langa necazurile pe care le-am avut asta mi s-ar parea Pepsi.

Ok! Nu mai comentez, că nu vreau să depăşesc limita bunului-simţ. Fiecare cu limitele şi demnitatea sa!