Un sfat intelept

[Yasmina]

În prealabil postat de maria40

Ceea ce este in sufletul unui om doar el poate sti....
Oricine ce ar spune intr-o casnicie se fac multe compromisuri atat de catre sot cat si de catre sotie.
Cand esti la inceputul unei casnicii ai impresia ca daca el/ea ar calca stramb nu l-ai putea ierta si nu ai putea sa mergi mai departe. Asta ti se pare cel mai grav lucru din lume.
Tac, pac una doua la tribunal si pa! Fiecare pe drumul lui...
Si? Ce rezolvi cu asta? Iti e sulfletul mai usor cumva? Eu zic ca nu!
Daca ai si copii situatia e si mai grea. Unii spun ca nu merita pentru copii sa-ti irosesti viata. Eu spun ca merita! Mai groaznic decat sa treci tu ca victima peste povestea asta este sa-ti vezi copilul trambalat 5 zile la mama si doua la tata sau invers. Copii aceia vor ramane marcati pe viata pentru ca ei pana incep sa priceapa ce si cum e cu tata si cu mama psihicul lor va fi afectat definitiv.
Eu va sfatuiesc sa fiti inteleapta si sa incercati sa treceti mai departe fara sa-i reprosati nimic. Rugati-va pentru el sa-i lumineze bunul Dumnezeu mintea. Daca se poarta frumos cu dvs. inseamna ca va iubeste si pana la urma isi va da seama ca dvs. sunteti cea de care are
sa-i fie alaturi.
Am avut atat de multe incercari in 20 de ani de cand sunt casatorita incat daca as face o
ierarhie a lor din punct de vedere al gravitatii atunci adulterul ar fi pe locul 5.

Ar trebui sa facem si o ierarhie a copiiilor afectati emotional;cine sufera mai tare,cei ai caror parinti se despart insa ajung sa traiasca o viata demna,calma sau cei care stau in mijlocul evenimentelor,care au de asistat la certuri conjugale,batai,circ in societate,violenta fizica si psihica,frustarile mamei,alcoolismul tatalui???
De ce nu-i intrebati si pe copii ce si-ar dori daca tot afirmati ca sunteti dispusi sa faceti sacrificii numai si numai pt copii!!!???
Dupa ce ca relatia conjugala este compromisa se mai ajunge si la compromiterea vietii copiilor...Trist!!!

În prealabil postat de Yasmina

Ar trebui sa facem si o ierarhie a copiiilor afectati emotional;cine sufera mai tare,cei ai caror parinti se despart insa ajung sa traiasca o viata demna,calma sau cei care stau in mijlocul evenimentelor,care au de asistat la certuri conjugale,batai,circ in societate,violenta fizica si psihica,frustarile mamei,alcoolismul tatalui???
De ce nu-i intrebati si pe copii ce si-ar dori daca tot afirmati ca sunteti dispusi sa faceti sacrificii numai si numai pt copii!!!???

A avea puterea de a face un sacrificiu înseamnă să nu mai existe frustrări, reproşuri, certuri... bătăi. Acela e un compromis, pentru că nu ai puterea să faci altceva. Pentru cine nu poate ierta din inimă, mai bună e despărţirea.

În prealabil postat de N.Priceputu

A avea puterea de a face un sacrificiu înseamnă să nu mai existe frustrări, reproşuri, certuri... bătăi. Acela e un compromis, pentru că nu ai puterea să faci altceva. Pentru cine nu poate ierta din inimă, mai bună e despărţirea.

Pai atunci cand ierti din inima, E FIRESC sa nu mai existe frustrari, resentimente, reprosuri, ura, etc..acest "fenomen" NU SE NUMESTE SACRIFICIU!

În prealabil postat de Melissa

Pai atunci cand ierti din inima, E FIRESC sa nu mai existe frustrari, resentimente, reprosuri, ura, etc..acest "fenomen" NU SE NUMESTE SACRIFICIU!

Prin sacrificiu înţeleg a renunţa la tine din iubire pentru cineva. În cazul de faţă, a renunţa la viaţa intimă cu soţul, care e oricum compromisă, din iubire pentru copii. Îl (o) ierţi, dar asta nu înseamnă că ceva nu s-a pierdut iremediabil. Accepţi, însă, să trăieşti fără ceea ce ai pierdut pentru că ai copii care te iubesc şi pe care îi iubeşti, şi nu vrei să îi lipseşti de tine. Dacă poţi face asta din toată inima, nu rămân resentimente. Însă tot sacrificiu se cheamă, pentru că implică şi o durere pe care ţi-o asumi.

În prealabil postat de N.Priceputu

Prin sacrificiu înţeleg a renunţa la tine din iubire pentru cineva. În cazul de faţă, a renunţa la viaţa intimă cu soţul, care e oricum compromisă, din iubire pentru copii. Îl (o) ierţi, dar asta nu înseamnă că ceva nu s-a pierdut iremediabil. Accepţi, însă, să trăieşti fără ceea ce ai pierdut pentru că ai copii care te iubesc şi pe care îi iubeşti, şi nu vrei să îi lipseşti de tine. Dacă poţi face asta din toată inima, nu rămân resentimente. Însă tot sacrificiu se cheamă, pentru că implică şi o durere pe care ţi-o asumi.

Eu nu inteleg un astfel de comportament...A ramane cica pentru copii, alaturi de un om care te-a tradat, pentru mine este de neimaginat..eu n-as putea sa dorm cu sarpele in casa...

[Yasmina]

În prealabil postat de Melissa

Eu nu inteleg un astfel de comportament...A ramane cica pentru copii, alaturi de un om care te-a tradat, pentru mine este de neimaginat..eu n-as putea sa dorm cu sarpele in casa...

Eu inteleg conceptul,adica sacrificiul unei femei care isi calca in picioare satisfactiile personale,nu se pune pe ea in centrul existentei ci pe copii,de aici rezultand si vietuirea langa un barbat cu care nu mai are aproape nimic de impartit,decat poate niste amintiri.
Sunt oameni si oameni,vedem f bine si aici pe forum,explicatiile sunt diverse,cazurile sunt diverse.

Sunt situatii in care tocmai lipsa de atentie,dragoste si comunicarea defectuoasa conduc spre relatii extraconjugale,deci cealalta jumatate nu este chiar nevinovata de starea de boala a cuplului!Aproape intodeauna intervin conflicte emotionale intre parteneri care-i determina sa caute alinare si intelegere la altii;sunt mult mai putine povestile cu libidinosi si obsedati sexual care umbla dupa cantitate.

Totusi am o dilema:cei care inca locuiesc impreuna de dragul copiiilor desi au o viata separata,oare mimeaza atat de bine caracteristicile unui cuplu fericit?Daca nu mimeaza si au activitati separate,oare modelul de"cuplu" pe care copiii il au in fata ochilor nu le va afecta conceptiile de viitor cu privire la cuplu/casatorie?

Cineva mi-a spus odata despre tatal sau rau"este de doua ori mai dureros faptul ca este tatal meu natural,as fi fost mai linistita daca stiam ca este vitreg,caci ar fi fost firesc sa fie rau".

[machho]

În prealabil postat de Yasmina

Eu inteleg conceptul,adica sacrificiul unei femei care isi calca in picioare satisfactiile personale,nu se pune pe ea in centrul existentei ci pe copii,de aici rezultand si vietuirea langa un barbat cu care nu mai are aproape nimic de impartit,decat poate niste amintiri.
Sunt oameni si oameni,vedem f bine si aici pe forum,explicatiile sunt diverse,cazurile sunt diverse.

Sunt situatii in care tocmai lipsa de atentie,dragoste si comunicarea defectuoasa conduc spre relatii extraconjugale,deci cealalta jumatate nu este chiar nevinovata de starea de boala a cuplului!Aproape intodeauna intervin conflicte emotionale intre parteneri care-i determina sa caute alinare si intelegere la altii;sunt mult mai putine povestile cu libidinosi si obsedati sexual care umbla dupa cantitate.

Totusi am o dilema:cei care inca locuiesc impreuna de dragul copiiilor desi au o viata separata,oare mimeaza atat de bine caracteristicile unui cuplu fericit?Daca nu mimeaza si au activitati separate,oare modelul de"cuplu" pe care copiii il au in fata ochilor nu le va afecta conceptiile de viitor cu privire la cuplu/casatorie?

Cineva mi-a spus odata despre tatal sau rau"este de doua ori mai dureros faptul ca este tatal meu natural,as fi fost mai linistita daca stiam ca este vitreg,caci ar fi fost firesc sa fie rau".

''Cea mai inalta lucrare a mintii este neobisnuit de simpla; pentru capatarea ei ai nevoie decat de simplitate si credinta de copil. Dar noi ne-am facut atat de complicati incat tocmai aceasta simplitate este de neatins, de neajuns. Noi vrem sa fim mai destepti, vrem sa-i dam viata eului nostru, nu suferim lepadarea de sine nu, nu vrem sa lucram cu credinta.'' Sf. Ignatie Briancianinov

Arh.Arsenie Papacioc a spus :" merg catre indrazneala si afirm..ce ne-am face noi fara' dracul", si aceasta a fost o complectare la intrebarea unuia ca era chinuit de cel "rosu"

exista intrebarea : de ce!?...sa' fie raspnsul " Daruind vei dobandi ''
"Am vazut pe multi oameni cazand in pacat din pricina vorbelor lor, insa aproape pe nimeni din pricina tacerii" Sf.Ambrozie

În prealabil postat de Yasmina

Eu inteleg conceptul,adica sacrificiul unei femei care isi calca in picioare satisfactiile personale,nu se pune pe ea in centrul existentei ci pe copii,de aici rezultand si vietuirea langa un barbat cu care nu mai are aproape nimic de impartit,decat poate niste amintiri.
Sunt oameni si oameni,vedem f bine si aici pe forum,explicatiile sunt diverse,cazurile sunt diverse.

Draga mea, pai asa si eu inteleg conceptul..Dar numai conceptul:-)Din pacate multe familii exista in acest grad de eroare..De parca acel barbat ar fi ultimul de pe fata pamantului sau o existenta fara un barbat alaturi ar fi o dezastru total..

În prealabil postat de Yasmina

Sunt situatii in care tocmai lipsa de atentie,dragoste si comunicarea defectuoasa conduc spre relatii extraconjugale,deci cealalta jumatate nu este chiar nevinovata de starea de boala a cuplului!Aproape intodeauna intervin conflicte emotionale intre parteneri care-i determina sa caute alinare si intelegere la altii;sunt mult mai putine povestile cu libidinosi si obsedati sexual care umbla dupa cantitate.

Foarte corect! Subscriu!:-)

În prealabil postat de Yasmina

Totusi am o dilema:cei care inca locuiesc impreuna de dragul copiiilor desi au o viata separata,oare mimeaza atat de bine caracteristicile unui cuplu fericit?Daca nu mimeaza si au activitati separate,oare modelul de"cuplu" pe care copiii il au in fata ochilor nu le va afecta conceptiile de viitor cu privire la cuplu/casatorie?

Cineva mi-a spus odata despre tatal sau rau"este de doua ori mai dureros faptul ca este tatal meu natural,as fi fost mai linistita daca stiam ca este vitreg,caci ar fi fost firesc sa fie rau".

Eeei vezi, aici e tragedia pe care o ignora adeptii acestei solutii. Asa cum am mai spus pe acest thread, NIMENI nu poate juca teatru perfect.Sa mimezi o viata de cuplu fericita este imposibil.Pentru ca dincolo de cuvinte si de atitudine, copiii simt armonia/dizarmonia si echilibrul/dezechilibrul din familie.

Degeaba zambesti sotului/sotiei daca iti vine sa ii crapi capul pentu ca iti revine obsesiv in minte tradarea lui/ei.
Copiii vor fi VICTIMELE acestei alegeri gresite .Degeaba spun unii si altii diverse motive, ca singurul motiv care genereaza un astfel de comportament este LIPSA DE DEMNITATE prin faptul ca accepti sa fii carpa de sters pe jos .Am intrebat multe familii in aceasta situatie motivul pe care il au sa ramana intr-o astfel de casatorie, pentru ca eu nu inteleg fenomenul.Mi s-a raspuns invariabil: "pt copii.."..si era o tensiune la ei in casa de se ofileau si florile-n ghiveci..Dincolo de justificarea "pentru copii", cei la care ma refer mai au si alte explicatii " pai ce o sa spuna lumea/ pai din cauza banilor ca n-o sa mai descurc financiar/ lasa ca toti inseala dar nu toti sunt prinsi, etc"..Varii motive pentru a-si justifica in fata lumii, NEPUTINTA de a spune STOP unei casnicii ratate! Se imbata cu apa rece ca sunt niste eroi ca raman si indura umilinte si mizerii in familie, cand de fapt erou e cel care infrunta situatia si spune STOP JOC!

[machho]

În prealabil postat de Melissa

Eu nu inteleg un astfel de comportament...A ramane cica pentru copii, alaturi de un om care te-a tradat, pentru mine este de neimaginat..eu n-as putea sa dorm cu sarpele in casa...

undeva..de demult,s-a spus : " ceea ce Dumnezeu a legat,omul sa' nu dezlege"
...este normal sa' fie greu de perceput acest "mesaj",cand omul cauta' sa'-si dezvolte propriul "management" ,propria constructie.Nu e vina ta,Melissa!?, nu e vina mea!?...dar daca' unul din noi se schimba', atunci peste generatii(daca' Domnul da' viata' mai departe)...omul,sau mai bine zis Omul, va strange egoismul sau cu acest "eu nu inteleg, eu nu vad unde e problema, eu nu a-si putea ..etc". Poate,asa cum spun parintii nostri traitori in Hristos, tocmai acest "eu"...ne departeaza' de Hristos, de Dumnezeu,care...a spus "EU sunt CEL ce sunt".
Hai, sa' vedem si din alte "forme", uite deja avem tehnologie HD.Hai!!..sa' vedem ca' de fapt noi traim cu sarpele in casa', atat eu cat si tu, noi traim cu sarpele la sanul nostru,el are diferite forme si nume, inselare,egoism,ura', neincrederea,parere de sine,chiar si prostie.Asta este lumea care am format-o ca paravan ca sa' nu VREM sa' vedem sarpele,care este in tampla noastra'....si care ,de multe ori rade de naivitatea noastra'. Dar, s-a spus clar : "Crede si nu cerceta...", daca' tocmai asta vrea sarpele,ca el sa' fie vazut in altii dar nu in noi,dar...sa' ne duca' la "extremitatea" : eu nu a-si trai cu sarpele in casa',cand ORICE casa' are sarpele ei.
''Omul sfatuieste pe aproapele precum stie; iar Dumnezeu lucreaza în cel ce aude, precum acela a crezut.''

În prealabil postat de machho

undeva..de demult,s-a spus : " ceea ce Dumnezeu a legat,omul sa' nu dezlege"

Daca biserica dezleaga casatoria pentru adulter ( si pentru orice desigur si inca de 3 ori), inseamna ca se poate dezlega.Ca doar nu incalca tocmai biserica cuvantul Domnului.

În prealabil postat de machho

sa' vedem ca' de fapt noi traim cu sarpele in casa', atat eu cat si tu, noi traim cu sarpele la sanul nostru,el are diferite forme si nume, inselare,egoism,ura', neincrederea,parere de sine,chiar si prostie.Asta este lumea care am format-o ca paravan ca sa' nu VREM sa' vedem sarpele,care este in tampla noastra'....si care ,de multe ori rade de naivitatea noastra'. Dar, s-a spus clar : "Crede si nu cerceta...", daca' tocmai asta vrea sarpele,ca el sa' fie vazut in altii dar nu in noi,dar...sa' ne duca' la "extremitatea" : eu nu a-si trai cu sarpele in casa',cand ORICE casa' are sarpele ei.

Din contra, Iisus a spus sa cercetam! Nu sa nu cercetam.

In ceea ce priveste sarpele pe care il invocati din fiecare casa, e simplu. Daca tot avem fiecare "sarpele" nostru, si nu constientizam ca e sarpe, de ce sa mai crestem inca unul care stim clar ca-i sarpe? Fiecare cu serparia lui domnule Machho! Imi ajung probleme mele, de ce sa mi le asum si pe ale altuia, numai ca sa-mi umplu timpul, cu un barbat care ma inseala si ma bate mar? E absurd din punctul meu de vedere.