deznadejde si disperare

[ilinca20]

inainte de a raspunde celor ce mi-au scris, va mai adresez o intrebare.

in anturajul meu, am oricum de a face cu persoane (de-ai locului sau romani) prea putin credinciosi. azi discutam cu cineva despre viata mea aici si i-am zis ca sper ca Dumnezeu sa imi arate calea. el mi-a spus ca nu-l intereseaza pe Dumnezeu problemele noastre, ca eu trebuie sa-mi gasesc calea. m-am mirat pt ca n-am mai auzit un asemenea rationament, ca pe El nu il intereseaza problemele noastre. doar pe mircea badea l-am mai auzit zicand asa si m-am mirat teribil.
apoi, am niste amice romance care tot asa au probleme aici. asta iarna, le sfatuiam de fiecare data sa se roage si sa vina la biserica cu mine, ca le va ajuta Dumnezeu. ele imi ziceau ca nu cred "ca ar functiona", in fine cauta rezultate imediate si concrete. lunile au trecut, a venit vara si eu am ramas tot cu problemele de asta iarna. cateodata, ele parca imi zic din privire "ee, vezi ca desi te rogi, nu s-a rezolvat nimic?"
cum sa-mi pastrez credinta si rabdarea cand am aceste ispite? aceste persoane nu le consider rele, chiar m-au ajutat, pur si simplu nu sunt credincioase.

eu ma straduiesc sa fiu un bun crestin, pt ca nu cred ca sunt. sunt sigura ca multi alti oameni mai credinciosi si smeriti decat mine. ma straduiesc si eu sa fiu .

[Mihnea Dragomir]

În raportul nostru cu Dumnezeu, în rugăciunile noastre, nu trebuie să vedem în El un Cineva-care-ne-rezolvă-problemele. Noi suntem servii Lui şi nu El este servul nostru. Suntem chemaţi să Îl urmăm: să discernem ce plan are cu viaţa noastră şi să ne conformăm cu bucuria servului care îl vrea pe stăpânul său mulţumit, fiindcă bucuria stăpânului este bucuria servului său.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

În raportul nostru cu Dumnezeu, în rugăciunile noastre, nu trebuie să vedem în El un Cineva-care-ne-rezolvă-problemele. Noi suntem servii Lui şi nu El este servul nostru. Suntem chemaţi să Îl urmăm: să discernem ce plan are cu viaţa noastră şi să ne conformăm cu bucuria servului care îl vrea pe stăpânul său mulţumit, fiindcă bucuria stăpânului este bucuria servului său.

Pe de alta parte, spunem: "Tatal nostru..."
Iar Domnul ne numeste "prieteni".
Iar fiul risipitor, cand il roaga pe tatal sau sa il primeasca fie si printre slugi (caindu-se de faptele sale) nu printre slugi este primit de tatal, ci cu mare bucurie este reasezat in drepturile sale naturale de fiu.
Parintele Gheorghe a recomandat Ilincai sa ceara de la Dumnezeu ajutor pentru depasirea situatiei, nu (doar) pentru suportarea ei. Nu doar suportare, pasivitate, resemnare in fata unui Stapan care nu permite servului decat bucuria Stapanului. Ingaduie Domnul nostru si bucurii care sunt doar ale noastre. Poate ca nu le binecuvinteaza pe toate, iar pe unele nu le binecuvinteaza de loc, dar cel putin le ingaduie, pana la o limita. Si ne atrage atentia asupra limitei precum si asupra reconsiderarii pozitiei noastre.
Credinta noastra este vie, lucratoare, asa cum Viu si Lucrator este Bunul Dumnezeu.
Crestinismul, asa cum inteleg eu, este o credinta care, pe temelia incercarii noastre intru smerenie, intru despatimire, pe baza putinei noastre credinte, nadejdi si iubiri, naste bucuria vietii imbelsugate (atat in plan duhovnicesc cat si in existenta concreta a nevoilor noastre omenesti de de zi cu zi).
Primim har peste har. Duhul Sfant "pe toate le plineste", nu sunt lasate lucrurile la jumatatea drumului, la sfertul sau orice alta proportie a masurii lor. Nu sunt lasate doar pe mana noastra slaba, neputincioasa - ar fi vai si amar de noi.
Adeseori duhovnicii nostri dau recomandarea de genul: traieste cum poti, doar nu pacatui prea mult si adauga pocainta si nevoieste-te, dupa puteri. Nu cer impecabilitate, aceasta nu e in duh crestin. Nu o cer acum, pe loc, batind din palme. Ea poate veni, ca o consecinta, dupa multe nevointe si cu ajutorul harului lui Dumnezeu sau poate sa nu vina niciodata - dar asta nu insemna ca omul a pierdut cu totul nadejdea in mantuire, doar pentru ca nu s-a dovedit impecabil si cu totul credincios Stapanului.
Cred ca lucrarea indreptarii personale e fina si indelungata. Insusi harul lucreaza fin si indelungat, statornic si subtil iar nu prin explozii batatoare la ochi, nu prin desfasurare de forta vadita. Acestea sunt mai degraba exceptii.
Regula e cumintenia lina si fina a indreptarii vietii intru mantuire. Un sipot abia auzit de apa vie, mangaiata de focul dumnezeiesc...
Dumnezeul nostru e Multrabdator. Si e bland. Ca un tata bun, ca un prieten.
Desi in toate El ne e Stapan. Dar Unul atat de discret, de delicat, pe masura fragilitatii noastre pe care doar trufia si valurile uitarii ne impiedica sa le vedem. Le constientizam insa deplin in situatii de boala, de necazuri, de cataclisme etc. cand spunem: omul nimic nu e fara Dumnezeu, doar un pumn de tarana. Se ofileste ca iarba, ca floarea campului, trecator.
Sa ii cerem sa ne izbaveasca de primejdii, de lipsuri, de scarbe, de ispite. Sa ne ajute in toate ale noastre, sa ne dea puteri de tot felul, dupa cum avem real nevoie in complicata noastra existenta. Doar El are puterea si priceperea sa ne treaca peste capcanele vietii si peste uitatura urata a mortii.

[Daniel_7]

În prealabil postat de ilinca20

inainte de a raspunde celor ce mi-au scris, va mai adresez o intrebare.

in anturajul meu, am oricum de a face cu persoane (de-ai locului sau romani) prea putin credinciosi. azi discutam cu cineva despre viata mea aici si i-am zis ca sper ca Dumnezeu sa imi arate calea. el mi-a spus ca nu-l intereseaza pe Dumnezeu problemele noastre, ca eu trebuie sa-mi gasesc calea. m-am mirat pt ca n-am mai auzit un asemenea rationament, ca pe El nu il intereseaza problemele noastre. doar pe mircea badea l-am mai auzit zicand asa si m-am mirat teribil.
apoi, am niste amice romance care tot asa au probleme aici. asta iarna, le sfatuiam de fiecare data sa se roage si sa vina la biserica cu mine, ca le va ajuta Dumnezeu. ele imi ziceau ca nu cred "ca ar functiona", in fine cauta rezultate imediate si concrete. lunile au trecut, a venit vara si eu am ramas tot cu problemele de asta iarna. cateodata, ele parca imi zic din privire "ee, vezi ca desi te rogi, nu s-a rezolvat nimic?"
cum sa-mi pastrez credinta si rabdarea cand am aceste ispite? aceste persoane nu le consider rele, chiar m-au ajutat, pur si simplu nu sunt credincioase.

eu ma straduiesc sa fiu un bun crestin, pt ca nu cred ca sunt. sunt sigura ca multi alti oameni mai credinciosi si smeriti decat mine. ma straduiesc si eu sa fiu .

Cand vrem sa ne ajute Dumnezeu,noi vedem numai o latura,sa ne ajute material,sa nu suferim,sa fim fericiti.
Insa El vrea contrariul : sa nu ne imbogatim,sa suferim,sa nu fim ferciti pe acest pamant!
El ne doreste mantuirea iar noi ne dorim perpetuarea raului din noi,pe care insa nu il simtim,l-am integrat firesc in noi....

Daca ne-am vedea,cat suntem de decazuti,nu am mai avea dorintele acestea pamantene,ci ne-am dori ceea ce isi doreste si El: curatirea sufletului si renasterea noastra.

Acest lucru nu se poate face fara suferinta!

[anamaria simleu]

În prealabil postat de ilinca20

inainte de a raspunde celor ce mi-au scris, va mai adresez o intrebare.

in anturajul meu, am oricum de a face cu persoane (de-ai locului sau romani) prea putin credinciosi. azi discutam cu cineva despre viata mea aici si i-am zis ca sper ca Dumnezeu sa imi arate calea. el mi-a spus ca nu-l intereseaza pe Dumnezeu problemele noastre, ca eu trebuie sa-mi gasesc calea. m-am mirat pt ca n-am mai auzit un asemenea rationament, ca pe El nu il intereseaza problemele noastre. doar pe mircea badea l-am mai auzit zicand asa si m-am mirat teribil.
apoi, am niste amice romance care tot asa au probleme aici. asta iarna, le sfatuiam de fiecare data sa se roage si sa vina la biserica cu mine, ca le va ajuta Dumnezeu. ele imi ziceau ca nu cred "ca ar functiona", in fine cauta rezultate imediate si concrete. lunile au trecut, a venit vara si eu am ramas tot cu problemele de asta iarna. cateodata, ele parca imi zic din privire "ee, vezi ca desi te rogi, nu s-a rezolvat nimic?"
cum sa-mi pastrez credinta si rabdarea cand am aceste ispite? aceste persoane nu le consider rele, chiar m-au ajutat, pur si simplu nu sunt credincioase.

eu ma straduiesc sa fiu un bun crestin, pt ca nu cred ca sunt. sunt sigura ca multi alti oameni mai credinciosi si smeriti decat mine. ma straduiesc si eu sa fiu .

tocmai ispita este testul suprem....incercarea in credinta consta in obstacole, aparent de netrecut...daca vei staruii, acordand incredere divinitatii, lucrurile se vor indrepta...necazul smereste sufletul uman, indemnandu-l sa renunte la trufia crancena si efemera...d-zeu este alaturi de fiecare om in parte....este ajutorul suprem in purtarea crucii omenesti...sa nu crezi ca esti trecuta cu vederea....indreapta-ti deznadejdea spre EL, neincetat...Doamne ajuta!

[Yasmina]

trebuia sa incep cu inceputul:sa-ti recomand acatistul Sf.Nectarie care pe mine m-a ajutat sa-mi gasesc un job chiar la cateva zile de la inceperea ragaciunii!
Sper sa-ti foloseasca si tie!
http://www.resurse-ortodoxe.ro/rugac...gul-al-doilea/

[ilinca20]

În prealabil postat de Yasmina

trebuia sa incep cu inceputul:sa-ti recomand acatistul Sf.Nectarie care pe mine m-a ajutat sa-mi gasesc un job chiar la cateva zile de la inceperea ragaciunii!
Sper sa-ti foloseasca si tie!
http://www.resurse-ortodoxe.ro/rugac...gul-al-doilea/

l-am citit acum ceva timp pt o problema foarte serioasa in familie si sfantul nectarie m-a ajutat!
dar cu problemele de aici pana acum nu m-a ajutat sfantul. problema mea cea mai mare e deznadejdea, care apoi imi provoaca tristete, lipsa de motivatie si adesea disperare....

[ilinca20]

inca ceva: de un an jumate, in foarte putine legate aspecte ale vietii mele aici, am primit ajutor in urma rgaciunilor facute. restul au ramas nerezolvate.
adesea, ma gandesc ca Dumnezeu poate nu ma vrea aici. dar si mai des ma gandesc ca poate trebuie sa fiu mai straruitoare in rugaciune.

deznadejdea e problema mea cea mare, fratilor! vreau si eu sa vad lucrurile ca intra pe un fagas normal...

[Marimira]

În prealabil postat de ilinca20

inca ceva: de un an jumate, in foarte putine legate aspecte ale vietii mele aici, am primit ajutor in urma rgaciunilor facute. restul au ramas nerezolvate.
adesea, ma gandesc ca Dumnezeu poate nu ma vrea aici. dar si mai des ma gandesc ca poate trebuie sa fiu mai straruitoare in rugaciune.

deznadejdea e problema mea cea mare, fratilor! vreau si eu sa vad lucrurile ca intra pe un fagas normal...

Tocmai de aceea te-am rugat si sfatuit sa incerci sa citesti acel psalm din toata inima ta; ca slavindu-L pe Dzeu, binecuvantandu-L si multumindu-I pentru toate acest duh necurat al deznadejdii sa fuga rusinat de la inima ta, care deznadajduita fiind totusi Il slaveste si Ii multumeste Creatorului Sau pentru toate.

[ilinca20]

În prealabil postat de Marimira

Tocmai de aceea te-am rugat si sfatuit sa incerci sa citesti acel psalm din toata inima ta; ca slavindu-L pe Dzeu, binecuvantandu-L si multumindu-I pentru toate acest duh necurat al deznadejdii sa fuga rusinat de la inima ta, care deznadajduita fiind totusi Il slaveste si Ii multumeste Creatorului Sau pentru toate.

o sa-l printez si o sa-l citesc. multumesc