Din viata multor romani

[nutucutu]

Nenorocire sau binecuvantare

Intr-un sat mic, traia un batran cu baiatul lui de 17 ani. Intr-o zi, singurul cal alb cu care lucra a sarit gardul si a fugit cu niste cai salbatici. Lumea din sat murmura:
"Ce nenorocire pe dumneata nea Cipriane!"
Iar el, linistit raspundea:
"Poate e o nenorocire, poate e o binecuvantare..."

La cateva zile dupa, calul alb s-a intors cu un alt cal, salbatic. Lumea il saluta pe batrin zicand:
"Ce noroc nea Cipriane!"
Ciprian raspundea:"Poate un noroc, poate o nenorocire..."

Dupa alte cateva zile, baiatul, incercand sa urce pe calul alb a cazut, fracturandu-si un picior si ramanand schiop.
Oamenii spuneau: "Ce nenorocire!"
Batranul raspundea:"Nenorocire sau binecuvantare..."

Dupa o vreme a izbucnit razboiul. Toti tinerii din sat au fost luati la lupta, doar baiatul lui Ciprian nu, pentru ca era schiop...Toata lumea din sat a spus:"Ce binecuvantare!"
Doar Ciprian insista...."Poate da, poate nu....Dumnezeu stie..."

H. Agudelo, cu multumiri lui Luis Vece