Botezul in caz de necesitate

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Carmen FUNIERU

Păcatele pe care ni le-a mărturisit o persoană muribundă, pot primi uşurare dacă noi le spunem unui preot. Preotul se poate ruga pentru sufletul celui adormit, pentru iertare. Nu ştim însă în ce măsură Dumnezeu le iartă. Nu este acelaşi lucru cu Taina Spovedaniei.

Sunt rare cazurile când un om credincios nu găseşte un preot pentru a-şi putea mărturisi păcatele. Dumnezeu, în mila sa, îngăduie omului vreme de pocăinţă şi de mărturisire. Cel credincios nu amână spovedania până în ultima zi a vieţii sale, ci o face imediat cum un păcat îi mustră conştiinţa.

La Sfântă Liturghie ne rugăm pentru sfârşit creştinesc. Cred că aceste rugăciuni se vor împlini la timpul lor.

Carmen,

Aici discutăm tocmai despre aceste cazuri [deocamdată rare] de necesitate, cînd preotul lipseşte şi omul stă să moară. Există astfel de situaţii, este clar. Ce ai face de exemplu tu, dacă ai merge într-o călătorie cu vaporul şi, în mijlocul oceanului scufundarea ar fi iminentă? Preot ortodox nu e pe vas, ci doar familia ta, să zicem. Ţi-ai mărturisi păcatele în ultimele minute ale vieţii sau ai risca să le iei cu tine pe lumea cealaltă? Sînt sigur că ai face-o cînd moartea va bate la uşa ta şi judecata particulară va fi la cîteva momente distanţă.

Chiar dacă te-ai fi spovedit cu o săptămînă înainte, în răstimp ai comis sigur păcate, indiferent care ar fi acestea. Iată că Dumnezeu ne-a arătat o metodă de folosit numai şi numai în cazurile-limită, metodă care funcţionează, după exemplul pe care l-am dat undeva mai sus, luat din vreun Pateric, nu mai ştiu exact, dar nu din imaginaţia mea. Dacă îmi amintesc bine - şi mă bucur că mi-a venit acest gînd tocmai acum - uite ce scrie în Noul Testament:

Iacov 5, 16
Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.

Da, va fi nevoie în vremurile ce vor urma în viitorul apropiat să ştim aceste lucruri. De aceste simple acţiuni ale credinţei, de aceste manifestări ale dragostei poate depinde soarta veşnică a unui suflet. Şi bine ar fi să facem cum ne-a descoperit Domnul, pentru fratele nostru care poate fi salvat prin simpla recunoaştere a greşelilor şi a păcatelor proprii pentru că BUN ESTE DOMNUL.

[MariS_]

Actul I. Pe un vapor, in mijlocul oceanului, se gaseau si trei crestini. Furtuna mare, vaporul se apleaca si incepe sa ia apa. Panica si vanzoleala mare pe puntile vaporului. In timpul asta, doi dintre crestini, fata in fata, isi marturiseau unul altuia pacatele. Final tragic, vaporul se scufunda.
Actul II. La poarta Raiului stau trei suflete. Asteapta pe Sfantul Petru. In rastimp, unul dintre ei il intreaba pe altul: tu unde ai fost cand noi ne marturiseam pacatele? Pai, puneam copiii si femeile in barcile de salvare, raspunde linistit acesta. Intre timp vine si Sfantul Petru si le spune ca pe lista sa e un singur suflet. Pai, inseamna ca unul din noi doi a uitat sa marturiseasca vreun pacat, zise cel ce intrebase primul. Nu, zise Sfantul Petru, voi ati uitat de semeni!
Si nu uita, mama, sa fii bun!
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de MariS_

Actul I. Pe un vapor, in mijlocul oceanului, se gaseau si trei crestini. Furtuna mare, vaporul se apleaca si incepe sa ia apa. Panica si vanzoleala mare pe puntile vaporului. In timpul asta, doi dintre crestini, fata in fata, isi marturiseau unul altuia pacatele. Final tragic, vaporul se scufunda.
Actul II. La poarta Raiului stau trei suflete. Asteapta pe Sfantul Petru. In rastimp, unul dintre ei il intreaba pe altul: tu unde ai fost cand noi ne marturiseam pacatele? Pai, puneam copiii si femeile in barcile de salvare, raspunde linistit acesta. Intre timp vine si Sfantul Petru si le spune ca pe lista sa e un singur suflet. Pai, inseamna ca unul din noi doi a uitat sa marturiseasca vreun pacat, zise cel ce intrebase primul. Nu, zise Sfantul Petru, voi ati uitat de semeni!
Si nu uita, mama, sa fii bun!
Har, smerenie si jertfa de sine.

În actul I se presupune că nu există bărci de salvare. Ca şi cum ai fi într-un avion în curs de coliziune cu solul... Acolo nu-ţi mai rămîne decît rugăciunea şi speranţa.

[IOLANDA]

Aici,chiar am zambit un pic....imi cer iertare ...dar asta e...ati fi buni de regizori....eu daca as fi intr-un avion ,in curs de prabusire nu voi incerca sa caut pe cineva sa-mi marturisesc ultimile pacate,ci imi voi ridica ochii spre cer si voi striga din adincul sufletului meu pacatos...."DOAMNE IARTA-MA "pe mine pacatoasa.....si sunt sigura ca Dumnezeu in marea Lui milostivire va avea grija de sufletul meu ...."un suspin ,poate fi o rugaciune"....asa spune marele nostru duhovnic Arsenie Papacioc.....si apoi sa ne gandim si la talharul de pe cruce.....nu????

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de IOLANDA

Aici,chiar am zambit un pic....imi cer iertare ...dar asta e...ati fi buni de regizori....eu daca as fi intr-un avion ,in curs de prabusire nu voi incerca sa caut pe cineva sa-mi marturisesc ultimile pacate,ci imi voi ridica ochii spre cer si voi striga din adincul sufletului meu pacatos...."DOAMNE IARTA-MA "pe mine pacatoasa.....si sunt sigura ca Dumnezeu in marea Lui milostivire va avea grija de sufletul meu ...."un suspin ,poate fi o rugaciune"....asa spune marele nostru duhovnic Arsenie Papacioc.....si apoi sa ne gandim si la talharul de pe cruce.....nu????

Morala era să cauţi pe cineva şi să vă spovediţi reciproc. :) Asta după ce aţi spus şi celorlalţi să facă la fel, dacă se poate să le spuneţi.

Cum ar suna o spovedanie în grabă, full-duplex (ambii vorbesc şi ambii ascultă, în paralel), cînd mai sînt cîteva minute pînă la ciocnirea cu solul?

- M-am mîndrit, m-am mîniat.
- Am păcătuit cu lucrul, cu cuvîntul şi cu gîndul.
- Nu am iubit pe Dumnezeu şi pe aproapele.
- M-am lenevit la rugăciune.
- M-am împărtăşit cu nevrednicie.
- Am... BUF! Şi avionul se făcu scrum.

Bine aţi venit în Rai!

În prealabil postat de MariS_

Actul I. Pe un vapor, in mijlocul oceanului, se gaseau si trei crestini. Furtuna mare, vaporul se apleaca si incepe sa ia apa. Panica si vanzoleala mare pe puntile vaporului. In timpul asta, doi dintre crestini, fata in fata, isi marturiseau unul altuia pacatele. Final tragic, vaporul se scufunda.
Actul II. La poarta Raiului stau trei suflete. Asteapta pe Sfantul Petru. In rastimp, unul dintre ei il intreaba pe altul: tu unde ai fost cand noi ne marturiseam pacatele? Pai, puneam copiii si femeile in barcile de salvare, raspunde linistit acesta. Intre timp vine si Sfantul Petru si le spune ca pe lista sa e un singur suflet. Pai, inseamna ca unul din noi doi a uitat sa marturiseasca vreun pacat, zise cel ce intrebase primul. Nu, zise Sfantul Petru, voi ati uitat de semeni!
Si nu uita, mama, sa fii bun!
Har, smerenie si jertfa de sine.

:-))) ce frumos!! Draga MariS esti inconfundabil!