Se poate tine "post partial?"

[AlinB]

"fallen", in primul rand, poti sa ne spui numele de botez?
Ar putea fi persoane aici care sa simta nevoia sa te pomeneasca in rugaciunile lor.

In al doilea rand, am aflat nu fara o oarecare surprindere ca nu esti casatorita.
Surprindere dar si bucurie.

Suprindere pentru ca nu ma asteptam ca o persoana care incearca sa faca voia lui Dumnezeu si sa-si indrepte viata i-ar fi putut scapa un astfel de "detaliu" vizavi de sursa a ceea ce poate fi gresit in viata sa.

Bucurie, pentru ca si din ce ai mai scris dupa, problemele tale nu sunt nici atat de rele nici atat de complicate pe cat par.

Din primele postari am putut vedea lucruri frumoase la tine dar si o mare durere si durerea parea cu atat mai mare cu cat impresia de inceput a fost ca esti prinsa intr-o casatorie in care celalalt nu doar nu-ti impartaseste credinta, ci iti sta cu toate puterile impotriva iar copii au prea putine sanse la randul lor sa fie educati crestineste.

Dar chiar si fara copii, intr-o astfel de situatie divortul este foarte greu de justificat spiritual si crucea este una foarte, foarte grea si cu mult mai grea atunci cand vin si copii.

Dar uite ca nimic din toate acestea nu exista in realitate, solutia la problemele pe care le aveti este foarte simpla si foarte aproape, important este ca dvs. sa o constientizati si nadajduiesc ca o veti face asa cum ati avut recent si alte mici revelatii despre care vorbiti.

Probabil incepeti sa intelegeti ca ati facut niste compromisuri si calea pe care ati urmat-o va cere si mai multe compromisuri, unele devenit chiar ridicole: post fara post, mers la biserica cu permisiune sau pe ascuns, etc.

Solutia care cred ca devine tot mai evidenta este sa cautati sursa compromisului si sa taiati raul de la radacina.

Incercati sa nu va mai tratati partenerul ca un sot virtual. Nu este si probabil nu va fi niciodata. Nici macar ca "aproapele". Nu se comporta ca atare si probabil nici nu va intelege vreodata sa va trateze macar ca atare desi fara doar si poate ii oferiti destule servicii din moment ce, vezi Doamne, cu toate ca nu corespundeti mai deloc, va tolereaza prezenta.

Ceea ce la inceput parea o crestineasca si autentica smerenie la dvs. acum pare de fapt un complex.
Ce complexe aveti incat nu puteti spera la o relatie decenta si renunta una la care sunteti intr-un evident dezavantaj pe multiple planuri?

Ce fel de speranta sau sentimente sau inertie va fac sa mai sperati ca intr-o zi v-ar putea cere in casatorie si daca ar face-o pentru el ar insemna mai mult decat o formalitate care asa cum are o formala legare (din punctul lui de vedere) poate avea si o rapida dezlegare ?

Sa nu va para rau ca nu v-ati adresat exclusiv duhovnicului si ati mai cerut si alte pareri.
Nu stiu in ce masura duhovnicul dvs cunoaste toate situatia si ce sfaturi v-a v-a spus ceva despre aceste lucruri, e posibil sa o fi facut dar la modul mai putin..imperativ.
Aici oamenii vorbesc mai dezlegat si in plus puteti vedea si mai multe pareri.

Dupa cum stau lucrurile, cred ca va dati seama ca in mod cert nimeni nu va sfatui sa continuati aceasta relatie.
Dar poate reusiti dvs. sa ne faceti sa intelegem de ce credeti ca merita aceasta relatie si de ce credeti dvs. ca nu meritati ceva mai bun de atat.

In ceea ce priveste cununia, ea se aseamana oarecum cu permisul de conducere. Inseamna ca aveti o baza pentru a conduce o masina dar unde ajungeti cu masina e decizia celor de la volan (se conduce la dublu :)

Da, va considera "femeia lui", dar asa cum probabil are si "casa lui" si "masina lui", adica practic lucruri de care el dispune dupa bunul lui plac, dar nu persoane inzestrate cu drepturi, mai ales dreptul la respect.

Bineneles ca el "considera" ca sunteti casatoriti pentru ca alta implicare mai profunda ar fi costisitoare pentru el ca timp si bani, prefera o relatie in care il controleaza pe celalalt, in care celalalt daca isi apara drepturile este "afurisit", in care celalat munceste si la serviciu si acasa si el nici nici, etc.
In plus, daca va inseala, nici macar nu s-ar putea numi adulter.

Cum sa nu fie fericit, de ce n-ar fi relatia perfecta pentru el?

De ce spuneti ca va este greu sa va supuneti?
Mi se pare ca o faceti la perfectiune intr-un mod care tinde sa va transforme credinta intr-o formalitate iar cu timpul ar putea fi chiar mai rau.
Sigur ca va iubeste, dar asa cum ziceam mai sus, ca o suma de avantaje, ca om, nu prea cred ca apreciaza mare lucru la dvs.

Daca ar fi sa o iei de la capat cu omul acesta, in aceleasi conditii, ai mai lua-o?

[fallen]

Mersi ca vreti sa va rugati pt mine.
Din pacate s-ar putea sa mai fie un rau de taiat de la radacina in viata mea ...Nu stiu dac-o s-o fac pana l aurma dar macar n-o sa mai am remuscari pentru atitudinea nagativa pe care o am vizavi de aceste persoane, dupa ce am auzit si Evanghelia de azi :
("De-ti va gresi tie fratele tau, mergi, mustra-l pe el intre tine si el singur. Si de te va asculta, ai castigat pe fratele tau.
Iar de nu te va asculta, ia cu tine inca unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori sa se statorniceasca tot cuvantul.
Si de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserica, sa-ti fie tie ca un pagan si vames. ")
Sa ne ierte Dumnezeu pe toti!

[fallen]

Apropos, credeti ca e posibil (sau cunoasteti pe cineva care a facut-o si a supravietuit) sa-ti lasi in acelasi timp si serviciul si barbatul si sa supravietuiesti?
Nu e echivalent cu sinuciderea?
(nu ma bagati neaparat in seama, sunt furioasa acum, o sa-mi treaca. Mi s-a mai intamplat sa ma enervez si sa ma gandesc sa-mi las serviciul si m-am razgandit de dragul unor clienti...sau nu)
Si inca ceva, am mai intrebat si nu m-a lamurit nimeni : de ce vamesii erau considerati pacatosi?

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Apropos, credeti ca e posibil (sau cunoasteti pe cineva care a facut-o si a supravietuit) sa-ti lasi in acelasi timp si serviciul si barbatul si sa supravietuiesti?
Nu e echivalent cu sinuciderea?
(nu ma bagati neaparat in seama, sunt furioasa acum, o sa-mi treaca. Mi s-a mai intamplat sa ma enervez si sa ma gandesc sa-mi las serviciul si m-am razgandit de dragul unor clienti...sau nu)

Depinzi material de el sau (si) de el? ("partener" / servici)

Ia-o incet si cu calm, fa-ti o lista de prioritati. Cu termene.

Si inca ceva, am mai intrebat si nu m-a lamurit nimeni : de ce vamesii erau considerati pacatosi?

Un motiv era faptul ca erau considerati mana dreapta a fortei de ocupatiei (romanii).

Al doilea motiv, pentru ca in mod general si regulat abuzau de pozitia lor. Strangeau mai mult decat erau datori sa stranga ca sa faca avere.
Ca si acum, cei cu functii f. importante ajung acolo datorita faptului ca platesc niste bani pe care stiu mai tarziu ca urmeaza sa-i recupereze abuzand de postura lor de functionar public.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de fallen

Si inca ceva, am mai intrebat si nu m-a lamurit nimeni : de ce vamesii erau considerati pacatosi?

Vameşii, în sensul biblic, nu erau lucrători vamali, ci agenţi ai fiscului. De regulă erau evrei care lucrau pentru romani. De multe ori aceşti agenţi ai Gărzii Financiare erau corupţi şi strângeau averi ilicite (dar, după 2000 de ani, cam cât de mult s-a schimbat situaţia ?).
Pe de altă parte, Cristos cheamă pe oameni din toate mediile sociale. Unul dintre apostoli era vameş (mi se pare că Matei). Alt sfânt era fariseu (Nicodim) etc.

[fallen]

Din pacate cu regret va anunt ca am fost nevoita sa 'capitulez", sa abandonez cauza, in urma unui conflict cu familia (toata familia), in care mi s-a cerut sa nu mai merg la biserica
si sa nu mai tin post. Nu stiu cu ce am gresit fata de ei, eu am incercat doar sa ii conving ca e important ca macar eu sa merg, din toata familia, sa ma rog pentru toti dar dansii considera ca sunt alte lucruri mai importante de facut si ca atitudinea mea a fost una "ostila".
Sper ca Domnul Isus sa ma ierte ca nu am fost vrednica sa-l urmez, asa cum a spus Evanghelia de duminica. Poate totusi o sa mai am alte ocazii. Uite, Sf. Petru, de exemplu, daca nu s-ar fi "lepadat " de Cristos in noaptea aceea, pana la cantatul cocosilor, ar fi fost ucis chiar atunci si nu ar mai fi putut sa faca ce a facut. As mai vrea daca se poate sa ma mai intalnesc o data cu preotul duhovnic, sa ii explic situatia si sa vad daca ma iarta si el. Nu stiu cand si daca lucrul acesta va fi posibil prea curand. Cred ca si asta este o "incercare" de la Dumnezeu. Poate ca El nu vrea sa ii primeasca inapoi pe cei "cazuti" asa usor ci doar daca dau dovada de multa perseverenta.
Doamne Isuse Cristoase, ai mila de mine pacatosul ( si de toata familia mea)!

[fallen]

Si inca ceva, va rog.
Nu va grabiti sa ii judecati pe ai mei, ca s-ar putea pana la urma tot eu sa fiu cea vinovata. Pentru ca, amintindu-mi de copilaria mea, mereu am avut tendinte "obsesive " legate de anumjite actiuni sau persoane, pe care ai mei au incercat, cum s-au priceput, sa le opreasca. (ei nefiind desigur specialisti in psihologie infantila). Adica, eu cand imi doream ceva (de exemplu : sa merg la strand sau stiu eu undeva, la munte etc) deveneam foarte inversunata si aveam impresia ca s-ar putea ca ceva sau cineva sa imi stea in cale si ma panicam (mi-era frica sa nu se rasgandeasca ai mei, sa nu se strice vremea, sa nu ma imbolnavesc, etc) si atunci deveneam "defensiva" fara motiv, ceea ce de cele mai multe ori pe parinti ii irita si incepeau sa ma ameninte ca nu mai megem nicaieri, ceea ce imi amplifica si mai mult panica.
Apoi, cand m-am facut mare, am avut oarecum aceeasi atitudine si fata de baieti (ma temeam ca ai mei n-or sa fie de acord cu relatia, etc) fapt care crea o oarecare tensiune pe ambele planuri (si in familie, si in "relatie"). La un moment dat am crezut ca am depasit momentul, dar iata ca, fiind implicata in acesta relatie de peste 4 ani (pe care parintii au acceptat-o fara probleme), mi-au revenit "problemele" din copilarie. Adica m-am inversunat atat de tare sa merg la biserica (mi-am pus atatea sperante ca imi voi regasi increderea in Dumnezeu si in mine insami) incat am inceput sa ma tem sa nu devin "dependenta" si la un moment dat sa nu mai pot merge din motive obiective sau subiective si sa se intample ceva nasol. Iar una dintre piedicile care pareau sa imi stea in cale parea sa fie chiar el, iar tendinta mea naturala a fost sa incerc sa-l "combat". Nu stiu ce am facut sau ce-am zis, si cum a perceput-o el, ca pana la urma l-am enervat atat de rau ca practic l-am "intors" impotriva bisericii (la inceput si el a fost de acord sa merg, crezand ca imi va face bine, dar ulterior a constatat o schimbare in rau a starii mele de spirit). Poate nu e neaparat vorba de rea-vointa nici la mine, nici la ai mei nici la el, ci doar de nepricere in abordarea problemelor celuilalt.
Dupa ce "conflictul" pare sa se fi incheiat (sa fi luat o pauza), imi dau seama ca increderea mea in Dumnezeu nu ar trebui sa se "intareasca" sau sa "slabeasca " direct proportional cu frecventa participarii la slujbe, ci ar trebui sa ramana constanta, indiferent ce s-ar intampla, sa se "inradacineze" in sufletul meu. Poate ca asta a vrut sa-mi arate Dumnezeu.
Faca-se voia Lui !

[Daniel_7]

Nu stiu cum de nu puteti avea libertatea de a face ce vrea ,3 ore pe saptamana,Duminica cu timpul D-voastra liber!

Si iarasi nu inteleg ce va opreste sa postiti,doar nu va poate impune asta cineva,ce sa mancati!

Domnule ,eu nu mananc carne ca ma doare stomacul ,sau tin regim,la nevoie puteti inventa o scuza.

Doar nu sunteti o sclava,si nu puteti face ceea ce doriti cu trupul D-voastra,si cu o parte din timpul D-voasta ?!

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Din pacate cu regret va anunt ca am fost nevoita sa 'capitulez", sa abandonez cauza, in urma unui conflict cu familia (toata familia), in care mi s-a cerut sa nu mai merg la biserica
si sa nu mai tin post. Nu stiu cu ce am gresit fata de ei, eu am incercat doar sa ii conving ca e important ca macar eu sa merg, din toata familia, sa ma rog pentru toti dar dansii considera ca sunt alte lucruri mai importante de facut si ca atitudinea mea a fost una "ostila".

La care familie va referiti?
Concubinul?
Parintii lui? Parintii dvs. ?

Sper ca Domnul Isus sa ma ierte ca nu am fost vrednica sa-l urmez, asa cum a spus Evanghelia de duminica. Poate totusi o sa mai am alte ocazii. Uite, Sf. Petru, de exemplu, daca nu s-ar fi "lepadat " de Cristos in noaptea aceea, pana la cantatul cocosilor, ar fi fost ucis chiar atunci si nu ar mai fi putut sa faca ce a facut.

Asta e o vorba inspirata de cel rau.
Nu se stie ce ar fi urmat.
Poate daca in loc de lepadare ar fi avut curajul marturisirii Dumnezeu i-ar fi dat cuvant de mustrare pentru acei oameni care poate si ei au strigat "Osana" cand Domnul a intrat in Ierusalim, si poate si ei si-ar fi recunoscut greseala.

As mai vrea daca se poate sa ma mai intalnesc o data cu preotul duhovnic, sa ii explic situatia si sa vad daca ma iarta si el. Nu stiu cand si daca lucrul acesta va fi posibil prea curand. Cred ca si asta este o "incercare" de la Dumnezeu. Poate ca El nu vrea sa ii primeasca inapoi pe cei "cazuti" asa usor ci doar daca dau dovada de multa perseverenta.

Nu este din acelasi oras cu dvs.?
Parintele duhovnic nu va poate ajuta prea mult atat timp cat decideti in continuare sa traiti in pacat si inca cu un barbat care este potrivnic lui Dumnezeu.
Nu stiu cat realizati dvs. ca nu el sau altii sunt problema ci chiar dvs. si alegerile gresite pe care le-ati facut si nu doriti sa le indreptati.

Doamne Isuse Cristoase, ai mila de mine pacatosul ( si de toata familia mea)!

Inca o data, la care familie va referiti?

Apropo, unde locuiti? La parintii dvs.? La parintii lui? Stati singuri in chirie?