Se poate tine "post partial?"

[fallen]

Pentru ca intamplator nu am gasit-o azi dimineata la 4. Daca o aveti mi-o puteti spune si mie ca chiar ma intrereseaza.
Si in alta ordine de idei, "omul" chiar se considera "omul meu" iar pe mine "femeia lui", lucru care oarecum ma cam sperie, pentru ca imi limiteaza putin libertatea personala.
El "considera" ca suntem ca si casatoriti si nu "considera " ca este necesara implicarea "lui Vanghelie" (citat Mircea Badea) in relatia noastra si nici sa "dea bani la popa" . Stiu, si pe mine ma seaca la matze aceste expresii stereotipe pe care incearca sa mi le inoculeze in creier, sti vorba aia, vin cu ideile mele si plec cu ideile lui.
Cine stie, poate e adevarat ce mi-a spus un alt mascul in trecut, si anume ca nu sunt facuta sa fiu nevasta, ca sunt prea "usuratica", asa s-a exprimat acel individ.
Eu n-as zice ca sunt o astfel de persoana, si mai ales nu dpdv sexual, dar intr-adevar pretuiesc foarte mult independenta personala si mi-e f greu sa ma "supun".
Dar "omul meu" sustine ca totusi ma iubeste si ca e dispus sa ma accepte asa cum sunt chiar daca nu sunt cum ar vrea el.
Eu acum ce sa fac, sa-i cer "totul sau nimic?" Sincer as prefera sa fie el cel care sa-mi ceara asta.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de fallen

Eu acum ce sa fac, sa-i cer "totul sau nimic?"

De multe ori alegerile noastre sunt în termeni de "totul sau nimic". Mai ales în ceea ce priveşte alegerile noastre fundamentale, degradeurile nu îşi au rostul. Domnul nostru nu ne vrea căldicei. În faţa noastră este alegerea între totul sau nimic. Iar "totul" înseamnă Dumnezeu, în timp ce "nimic" este o viaţă departe de Dumnezeu. Departe de El în viaţa aceasta, departe de El în viaţa eternă.

Prin urmare, deşi dorinţa de a merge la slujba duminicală şi de a posti este lucru bun şi lăudabil, ceea ce dv aveţi de făcut acum este să ieşiţi din starea de păcat în care vă aflaţi. Fie vă căsătoriţi dacă el vrea şi dacă dv înşivă îl iubiţi şi vreţi acest lucru, fie nu numai că este absolut necesar să trăiţi în curăţie, dar ar fi foarte înţelept să nici nu mai locuiţi sub acelaşi acoperiş cu un bărbat cu care nu sunteţi căsătorită, fiindcă vă expuneţi la o ispită prea mare.
După ce veţi face acest lucru, alcătuiţi o listă cu alte eventuale păcate şi mergeţi la preot ca să primiţi absolvirea. Abia după aceea puteţi avea merit prin post şi rugăciune şi acestea vă vor întări. A proceda ca în prezent, adică a pune regulile de disciplină eclezială înaintea regulilor pe care le ştim de la Însuşi Domnul nostru, continuând a trăi în păcat şi a apăsa mai tare, astfel, pe Crucea Lui pe care o poartă, este o metodă de a aşeza carul înaintea boilor, după care vă miraţi că nu merge căruţa.

Sincer as prefera sa fie el cel care sa-mi ceara asta.

Adică ? Să vă ceară în căsătorie ? Singurul motiv pentru care un ateu s-ar căsători religios ar fi acela că aşa vor persoanele pe a căror stimă contează: femeia lui, mama lui, alte eventuale persoane. Altfel, într-adevăr nu are rost "să de bani la popa". Deci, spuneţi-i cât de mult contează pentru dv să fiţi căsătorită. Dacă ţine la dv, o va face. De atâtea ori a cheltuit câte trei milioane pentru tot felul de prostii: nu are niciun motiv să nu cheltuie trei milioane pentru liniştea "femeii lui".

În prealabil postat de fallen

Pentru ca intamplator nu am gasit-o azi dimineata la 4. Daca o aveti mi-o puteti spune si mie ca chiar ma intrereseaza.
Si in alta ordine de idei, "omul" chiar se considera "omul meu" iar pe mine "femeia lui", lucru care oarecum ma cam sperie, pentru ca imi limiteaza putin libertatea personala.
El "considera" ca suntem ca si casatoriti si nu "considera " ca este necesara implicarea "lui Vanghelie" (citat Mircea Badea) in relatia noastra si nici sa "dea bani la popa" . Stiu, si pe mine ma seaca la matze aceste expresii stereotipe pe care incearca sa mi le inoculeze in creier, sti vorba aia, vin cu ideile mele si plec cu ideile lui.
Cine stie, poate e adevarat ce mi-a spus un alt mascul in trecut, si anume ca nu sunt facuta sa fiu nevasta, ca sunt prea "usuratica", asa s-a exprimat acel individ.
Eu n-as zice ca sunt o astfel de persoana, si mai ales nu dpdv sexual, dar intr-adevar pretuiesc foarte mult independenta personala si mi-e f greu sa ma "supun".
Dar "omul meu" sustine ca totusi ma iubeste si ca e dispus sa ma accepte asa cum sunt chiar daca nu sunt cum ar vrea el.
Eu acum ce sa fac, sa-i cer "totul sau nimic?" Sincer as prefera sa fie el cel care sa-mi ceara asta.

Desparte-te de el.Pune-i punct, zi NU si gata. "Nu da margaritare porcilor" sau "e mai bine sa se mantuiasca macar un suflet decat nici unul".

Fructele pacatului par dulci la inceput, dar cand incepi sa gusti din ele incep sa fie amare si sa te otraveasca...

Stiu prin ce treci. Acum sau mai tarziu, tu alegi...

Se spune sa ne rugam pt cei in pacat, sa-si revina. Poti sa faci asta si departe de el.
Pt ca impreuna cu el traind nu poti sa traiesti decat in pacat...
E dificil.

Ia-ti cartea "Valoarea sufletului" de Ilie Cleopa. Cred ca motivul principal pt care multe fete tind sa dea "margaritare porcilor" e pt ca se subestimeaza teribil. "Valoarea sufletului" o sa-ti redea simtul realitatii.