Sminteala mintii, sau setea de cunoastere sterila

În prealabil postat de vintage

Mie imi place foarte mult o cantare bisericeasca. Va dau cateva versuri care se potrivesc topicului:

"De-as stii toata-ntelepciunea cata e sub soare
In zadar dac-o voi pierde pe cea mantuitoare.
Ce folos, ce folos minte fara de Hristos"

O stiu si eu asta! E exact "la tinta", vorba aia. Cand stateam la manastire, o maicuta de'acolo ma punea sa o ascult in fiecare zi. Timp de cateva luni. Am memorat'o, am extras si "morala", dar atat.
La mine nu se aplica, pentru ca eu nu il pun pe Iisus deasupra tuturor lucrurilor.

În prealabil postat de Lilith23

O stiu si eu asta! E exact "la tinta", vorba aia. Cand stateam la manastire, o maicuta de'acolo ma punea sa o ascult in fiecare zi. Timp de cateva luni. Am memorat'o, am extras si "morala", dar atat.
La mine nu se aplica, pentru ca eu nu il pun pe Iisus deasupra tuturor lucrurilor.

De ce, drama mea prietena? De ce esti atat de reticenta cu EL?
Dar sa sti, chiar daca tu inu-L pui deasupra tuturor lucrurilor, El tot acolo este. Cu voua sau fara voia noastra.

În prealabil postat de vintage

De ce, DRAGA mea prietena? De ce esti atat de reticenta cu EL?
Dar sa sti, chiar daca tu inu-L pui deasupra tuturor lucrurilor, El tot acolo este. Cu voua sau fara voia noastra.

Am corectat!
Iarta-mi greseala !!!

În prealabil postat de vintage

Am corectat!
Iarta-mi greseala !!!

Of... nu sunt reticenta! Discutia despre credinta mea ar fi una prea lunga si nu e locul potrivit pentru asa ceva. Ma refer la topic. Ne'am abate de la subiect.

În prealabil postat de Lilith23

Of... nu sunt reticenta! Discutia despre credinta mea ar fi una prea lunga si nu e locul potrivit pentru asa ceva. Ma refer la topic. Ne'am abate de la subiect.

OK. Cum vrei tu...

În prealabil postat de Lilith23

Of... nu sunt reticenta! Discutia despre credinta mea ar fi una prea lunga si nu e locul potrivit pentru asa ceva. Ma refer la topic. Ne'am abate de la subiect.

Spui că ai fost creştină cândva, dar nu mai eşti. Ce anume te-a făcut să-ţi schimbi convingerile? Sunt înclinat să cred fie că partea omenească a religiei, înţelegerea ei de către creştinii pe care i-ai întâlnit ar fi de vină, fie că suferinţa pe care o înduri te face să te revolţi împotriva lui Dumnezeu.

Nu vreau să mă bag în sufletul tău mai mult decât vrei tu, însă din răspunsurile date pe forum am văzut că eşti o persoană deschisă. Aş vrea să deschizi un topic în care să ne vorbeşti despre tine; numai dacă crezi că am putea să îţi fim de folos cu răspunsurile noastre.

În prealabil postat de N.Priceputu

Spui că ai fost creştină cândva, dar nu mai eşti. Ce anume te-a făcut să-ţi schimbi convingerile? Sunt înclinat să cred fie că partea omenească a religiei, înţelegerea ei de către creştinii pe care i-ai întâlnit ar fi de vină, fie că suferinţa pe care o înduri te face să te revolţi împotriva lui Dumnezeu.

Nu vreau să mă bag în sufletul tău mai mult decât vrei tu, însă din răspunsurile date pe forum am văzut că eşti o persoană deschisă. Aş vrea să deschizi un topic în care să ne vorbeşti despre tine; numai dacă crezi că am putea să îţi fim de folos cu răspunsurile noastre.

That is a big "no no"! Nu imi place sa fiu in centrul atentiei. Ca sa nu mai spun ca un topic despre mine ar fi o uriasa dovada de egocentrism. Pana la urma, nu inteleg de ce ar trebui sa vorbim despre mine. Nu am o problema anume in care sa va cer ajutorul, asa cum au altii care scriu aici pe forum. Adica, ma rog, am una, dar nu ma puteti ajuta cu asta.

Nu pot sa identific un moment anume sau un motiv special pentru care nu mai cred. Eram copila cand mergeam la biserica, cand invatam rugaciunile ca pe niste poezii. Apoi da, la un moment dat m'am revoltat, cum zici tu, in urma unui eveniment traumatic. Nu pot sa spun ca mi'am schimbat total convingerile. Adevarul e ca mereu am avut indoieli si intrebari la care nu gaseam raspuns. Apoi am inceput sa nu'mi mai pun nadejdea in nimeni si in nimic altceva, in afara de mine si puterea mea de a merge mai departe. Doar asta m'a ajutat de'a lungul unei vieti scurte, dar zbuciumate. Poate de aceea ma "aprind" cand lumea zice "ai 21 de ani, nu stii tu ce'i aia suferinta"!

[AlinB]

În prealabil postat de Lilith23

Nu pot sa identific un moment anume sau un motiv special pentru care nu mai cred. Eram copila cand mergeam la biserica, cand invatam rugaciunile ca pe niste poezii.

Credinta nu se rezuma la asta.

Apoi da, la un moment dat m'am revoltat, cum zici tu, in urma unui eveniment traumatic. Nu pot sa spun ca mi'am schimbat total convingerile. Adevarul e ca mereu am avut indoieli si intrebari la care nu gaseam raspuns.

Ati cautat la momentul respectiv cu disperare raspuns?
Sau credinta nu era o chestiune care sa fi meritat sa investiti atata energie?

Va intreb deoarece in general chestiunea e o problema existentiala, cei care ajung la ea si si-o insusesc cu adevarat fac din ea un pilon central al existentei lor.
Si de pilonul asta in general au grija, vad pe cineva ca vine si da cu ciocanul in el, atunci iau masuri, nu stau si asista pasiv cum cade o bucata de aici, de dincolo, etc. asteptand sa vina buldozerul sa-i dea lovitura de gratie.

Apoi am inceput sa nu'mi mai pun nadejdea in nimeni si in nimic altceva, in afara de mine si puterea mea de a merge mai departe. Doar asta m'a ajutat de'a lungul unei vieti scurte, dar zbuciumate. Poate de aceea ma "aprind" cand lumea zice "ai 21 de ani, nu stii tu ce'i aia suferinta"!

Bun pana la un punct, Dumnezeu nu ne cere sa fim mamaligi, problema e ca tu te-ai inchis, te-ai autolimitat cumva si ai ajuns in punctul in care toata greutatea existentei tale se afla intr-un singur punct, unul cam fragil as zice desi tu ai alta parere.

Am mai cunoscut un astfel de caz, lovitura a venit cand se astepta mai putin, de unde se astepta mai putin si culmea, cand o ducea mai bine ca niciodata (zicea el), acum nu e nici mort, nici viu dar in mod sigur este foarte foarte singur..