Pacatul

[George.m]

"Unii spun ca caderea in aceleasi pacate vine din lipsa pocaintei potrivite si a indreptarii pe potriva pacatelor de mai inainte. Dar trebuie vazut daca tot cel ce n-a cazut in acelasi fel de pacat s-a pocait precum se cuvine.

Unii cad in aceleasi pacate, fie pentru ca s-au scufundat in adancul uitarii celor de mai inainte, fie pentru ca socotesc pe Dumnezeu iubitor de oameni, din iubirea lor de placeri, fie pentru ca nu mai au nadejde in mantuirea lor.
Iar daca unii nu s-ar dispretui, as spune ca si pentru ca nu izbutesc sa lege pe vrasmasul acesta, care ii stapanaste pe ei prin tirania obisnuintei" (Sfantul Ioan Scararul).

[Guru inc.]

cum s-a transmis(se transmite) pacatul stramosesc(al lui Adam) ?

[George.m]

"Dumnezeu - spune Sfantul Simeon Noul Teolog - nu cere de la noi oamenii nimic altceva decat sa nu pacatuim. Iar acesta nu este lucrul legii, ci paza neslabita a chipului si a cinstei noastre de sus. Stand in acestea potrivit cu firea si purtand haina stralucita a Duhului, ramanem in Dumnezeu si Dumnezeu in noi, fiind dumnezeu si fii ai lui Dumnezeu prin infiere, insemnati cu lumina cunostintei de Dumnezeu".

Pornind de la cele marturisite de Sfantul Simeon, Parintele Staniloae spune ca "tine de firea noastra sa ne pastram in noi chipul lui Dumnezeu sau relatia cu Dumnezeu. Prin aceasta suntem fii ai lui Dumnezeu si dumnezei, dar nu nascuti din natura lui Dumnezeu, ci infiati de El prin harul si vointa Lui, dar si prin consimtirea si efortul vointei noastre. Tine de acordul activ al vointei noastre cu vointa lui Dumnezeu sa fim fii ai lui Dumnezeu, dar acordul acesta e cerut de firea noastra.

Sfantul Simeon nu cere intai fapte, ci intai iubire si incredere in Dumnezeu. Iar prin aceasta Insusi Dumnezeu e cu noi si in noi. Datorita acestui fapt, nu incercam sa implinim cu puterile noastre faptele legii, ci ne incredem cu iubire in Dumnezeu, Care ne da insa puterea sa iubim cu fapta".

[George.m]

Sfintii Parinti ne indeamna sa respingem momelile diavolului, sa ne ferim de pacatul cu gandul, aratand ca, de regula, gandului ticalos ii urmeaza fapta cea rea.
Si daca am avea in vedere faptul ca lui Dumnezeu nu-I sunt ascunse gandurile noastre, in suflet s-ar naste frica de El.
Iar cel ce are frica de Dumnezeu inceteaza a mai pacatui, conteneste a mai lucra contrar vointei divine.

Spune Cuviosul Isaia Pustnicul: "Sarguieste-te sa-ti aduci aminte de Dumnezeu, gandind ca iti poarta de grija si ca cele ce le graiesti intru inima ta sunt descoperite inaintea Lui. Zi deci sufletului tau: Daca te temi de pacatosi, care-s ca si tine, sa nu vada pacatele tale, cu cat mai mult trebuie sa te temi de Dumnezeu, care ia aminte la toate?

Iar din sfatuirea aceasta cu tine insuti vine inainte frica lui Dumnezeu. Si daca ramai in ea, ramai neclintiti in patimi. Si la tot lucrul pe care-l faci, sa ai pe Dumnezeu inainte si sa cugeti ca vede orice gand al tau, si nu vei pacatui niciodata".

"Păcatul este o conspiraţie a minţii omului cu diavolul împotriva Legii lui Dumnezeu, este călcarea legilor vieţii printr-un abuz de libertate. Păcatul e înfrângerea sufletului de către „eu”.

"Pacatul este o rana care ascunsa ochiului medicului, devine incurabila". Sf. Vasile cel Mare

[EmaSimona]

Păcatul vine din orgoliu sau naivitate, iar noi suntem asemenea copiilor imaturi care aleargă după tot ce e dulce și colorat, fără a deosebi ce le face rău. Aceasta în faza când luăm primele doze, pe care le-am fi putut evita mai ușor. Apoi intervine obișnuința și ne este greu să ne lăsăm.

[George.m]

"Pacatul se naste asa, ca diavolul ispiteste pe om printr-o momeala care nu-l forteaza si ii arata inceputul pacatului, iar omul intra in vorba cu el din pricina iubirii de placere si a slavei desarte. Caci desi prin judecata nu voieste, dar cu lucrarea se indulceste si il primeste" (Marcu Ascetul, Despre cei ce cred ca se indrepteaza din fapte, in Filocalia I).