Inchizitia

În prealabil postat de nutucutu

Biserica Catolica e o astfel de voce, cea mai puternica as spune eu, insa insuficienta fata de avalansa raului care vine peste noi si fata de care noi nu avem reactie.

Cu cât această voce e mai neconvingătoare, cu atât strigă mai tare pentru că îşi închipuie că oamenii sunt surzi şi de aceea nu ascultă. Gândiţi-vă la puterea de convingere a apostolilor şi a tuturor martirilor.
Trebuie să înţelegem unde este sursa răului, şi anume în noi înşine, altfel vom alerga ca orbi identificându-l de fiecare dată în „celălalt”, ajungând în felul ăsta într-un război cu toţi, urându-ne unii pe alţii, încredinţat fiind fiecare că el e de partea binelui. Iar la capătul efortului nostru de a întemeia o împărăţie a lui Dumnezeu pe pământ, vom constata că am reuşit să realizăm... iadul.

[nutucutu]

În prealabil postat de N.Priceputu

Cu cât această voce e mai neconvingătoare, cu atât strigă mai tare pentru că îşi închipuie că oamenii sunt surzi şi de aceea nu ascultă. Gândiţi-vă la puterea de convingere a apostolilor şi a tuturor martirilor.
Trebuie să înţelegem unde este sursa răului, şi anume în noi înşine, altfel vom alerga ca orbi identificându-l de fiecare dată în „celălalt”, ajungând în felul ăsta într-un război cu toţi, urându-ne unii pe alţii, încredinţat fiind fiecare că el e de partea binelui. Iar la capătul efortului nostru de a întemeia o împărăţie a lui Dumnezeu pe pământ, vom constata că am reuşit să realizăm... iadul.

Sursa raului a fost mereu in noi insine: si pe vremea lui Noe si pe vremea apostolilor. Sursa raului e in noi insine, dupa cum si sursa binelui e in noi insine. Ca izvorul binelui din noi insine sa ne adape si eventual sa-i adape si pe cei din jur trebuie sa spunem "Da". Iar da-ul nostru este de foarte multe ori nu, pentru ca iubim lumea mai mult decit pe Dumnezeu chiar daca ni se pare ca e invers. Si dupa cum presupun ca si dumneavoastra credeti, noi nu sintem capabili de nimic. Orice lucru bun pe care il facem il facem datorita faptului ca-i permitem Duhului Sfint sa curete izvoarele sufletului si astfel sa actionam conform inspiratiilor lui. Iar in contextul acesta, de exemplu, daca mergem duminica la biserica si nu lenevim in pat ii spunem Domnului: vino, Doamne, in inima mea. Daca in schimb mergem la gratar pentru ca oricum nu fac lucruri rele si nu e nevoie sa ma inchin la popii aia, de fapt il resping pe Dumnezeu. SI atunci ne intrebam: de exemplu, daca in Romania, ca tara majoritar ortodoxa, declarata ortodoxa, s-ar legifera obligativitatea mersului la biserica, oare, din punct de vedere spiritual, oamenii ar fi mai cistigati sau nu? Poate multi dintre oameni ar merge si ar face doar act de prezenta, dar poate multi chiar ar intelege spiritualitatea ortodoxa si ar deveni sfinti. Pina la urma si cind ne botezam copiii o facem fara sa le cerem acordul pentru ca noi, ca parinti, stim ca acest lucru e un prim pas pentru mintuirea lor. Atenteaza acest lucru la libertatea individului? Poate, insa cine e cu adevarat liber? Cred ca nimeni. Noi sintem dependenti de patimile noastre, isr sfintii au fost si sint dependenti de Dumnezeu.

[Adriana3]

În prealabil postat de nutucutu

Sursa raului a fost mereu in noi insine: si pe vremea lui Noe si pe vremea apostolilor. Sursa raului e in noi insine, dupa cum si sursa binelui e in noi insine. Ca izvorul binelui din noi insine sa ne adape si eventual sa-i adape si pe cei din jur trebuie sa spunem "Da". Iar da-ul nostru este de foarte multe ori nu, pentru ca iubim lumea mai mult decit pe Dumnezeu chiar daca ni se pare ca e invers. Si dupa cum presupun ca si dumneavoastra credeti, noi nu sintem capabili de nimic. Orice lucru bun pe care il facem il facem datorita faptului ca-i permitem Duhului Sfint sa curete izvoarele sufletului si astfel sa actionam conform inspiratiilor lui. Iar in contextul acesta, de exemplu, daca mergem duminica la biserica si nu lenevim in pat ii spunem Domnului: vino, Doamne, in inima mea. Daca in schimb mergem la gratar pentru ca oricum nu fac lucruri rele si nu e nevoie sa ma inchin la popii aia, de fapt il resping pe Dumnezeu. SI atunci ne intrebam: de exemplu, daca in Romania, ca tara majoritar ortodoxa, declarata ortodoxa, s-ar legifera obligativitatea mersului la biserica, oare, din punct de vedere spiritual, oamenii ar fi mai cistigati sau nu? Poate multi dintre oameni ar merge si ar face doar act de prezenta, dar poate multi chiar ar intelege spiritualitatea ortodoxa si ar deveni sfinti. Pina la urma si cind ne botezam copiii o facem fara sa le cerem acordul pentru ca noi, ca parinti, stim ca acest lucru e un prim pas pentru mintuirea lor. Atenteaza acest lucru la libertatea individului? Poate, insa cine e cu adevarat liber? Cred ca nimeni. Noi sintem dependenti de patimile noastre, isr sfintii au fost si sint dependenti de Dumnezeu.

Ca un raspuns la intrebarea daca ar fi bine sa se introduca obligativitatea mersului la Biserica duminica: cand Domnul i-a trimis pe apostoli sa predice Evanghelia, stia ca vor fi oameni care nu o vor primi. Asa ca, ce dispozitii a dat Domnul apostolilor cu privire la acestia? Sa ii oblige in vreun fel sa asculte Evanghelia, ca sa fie castigati la Judecata? Nicidecum, ci a zis ca celor care vor primi Evanghelia sa le lasa pacea Sa, iar in cazul celor care o vor respinge, sa plece de la ei scuturandu-si praful de pe picioare, aratand ca acelora care aud Evanghelia dar o resping, le va fi mai greu in ziua Judecatii Sale decat celor din Sodoma si Gomora. Deci nu a obligat pe nimeni sa primeasca Evanghelia. De ce? Nu stia Domnul ca ar fi benefic pentru ei sa creada? Ba stia, cum sa nu stie, doar a aratat clar ce greu le va fi la Judecata, insa El stia si un lucru pe care noi il ignoram de multe ori: sufletul omului este facut sa il iubeasca pe Dumnezeu, daca insa este atat de pervertit incat sa refuze aceasta iubire, pai nici o metoda coercitiva din lumea asta nu il va face sa isi schimbe parerea dimpotriva. Doar iubirea in libertate mai poate avea un efect. Si daca si asta esueaza, pai atunci nu mai ramane nimic de facut.

În prealabil postat de nutucutu

de exemplu, daca in Romania, ca tara majoritar ortodoxa, declarata ortodoxa, s-ar legifera obligativitatea mersului la biserica, oare, din punct de vedere spiritual, oamenii ar fi mai cistigati sau nu? Poate multi dintre oameni ar merge si ar face doar act de prezenta, dar poate multi chiar ar intelege spiritualitatea ortodoxa si ar deveni sfinti.

Dacă s-ar legifera obligativitatea mersului la biserică cred că s-ar ajunge la o situaţie asemănătoare cu ceea ce am cunoscut în anii comunismului, când oamenii aplaudau la comandă, făceau declaraţii de adeziune formale, se declarau comunişti fără să creadă în comunism.
Iar asta n-ar putea decât să ducă la sucombarea credinţei în societate, la un comportament şi mai ipocrit decât astăzi, la o schizofrenie, în cele din urmă, socială şi individuală.
Biserica are, într-adevăr, rolul de a-l disciplina pe credincios şi de a-l îndruma; însă numai pe cel care vrea. Ea dă porunci: a postului, a mersului la biserică, a rugăciunii, a faptelor bune... Cea mai mare pedeapsă care i se dă credinciosului care nu ascultă este, însă, oprirea de la Sfânta Împărtăşanie, de la comuniunea cu Trupul lui Hristos. De altfel, este oprit de către duhovnic pentru că el însuşi s-a desprins sufleteşte, prin propriile păcate. Iar asta pentru el echivalează cu o pedeapsă mai mare decât moartea fizică; căci fără Hristos este suflet mort, şi acum, şi în veac.

[nutucutu]

În prealabil postat de N.Priceputu

Dacă s-ar legifera obligativitatea mersului la biserică cred că s-ar ajunge la o situaţie asemănătoare cu ceea ce am cunoscut în anii comunismului, când oamenii aplaudau la comandă, făceau declaraţii de adeziune formale, se declarau comunişti fără să creadă în comunism.

Poate asa o fi... Spun si eu ca in nu mai stiu care psalm: o zi in pragul casei Domnului e mai buna decit 1000 in palatele necredinciosilor; sau prefer sa ma apere nuiaua si toiagul Domnului. Parintii crestini isi obliga copiii sa mearga la biserica si nu cred ca ei sint asemenea comunistilor. Un stat crestin ar trebui sa oblige credinciosii sa respecte cele 10 porunci. Asa cum furtul e pedepsit ar putea fi pedepsita si incalcarea oricarei porunci. Evident, nu cu arderea pe rug. Daca cu ani in urma era pedepsita si homosexualitatea sau concubinajul, acum nu numai ca nu sint pedepsite, dar sint incurajate si considerate o forma de normalitate.

[Mihai36]

Pai cine e nuiaua si toiagul Domnului? Inchizitia? Sau puterile divine?
Care e limita de a ne pune in locul lui Dumnezeu?
Dar pe copii ii duci la biserica dar depinde si ce fac si cu cine se joaca dupa ce vin de la biserica si apoi ei sint copii nu au discernamintul format, in schimb nimeni nu poate trata adultii ca pe proprii copii.
Este adevarat se pot face noi reguli de moralitate la nivelul societatii insa cu acordul majoritatii si respectind voia divina care mai intii trebuie cunoscuta nu doar aproximata.
La o adica pe unul care nu crede obligarea sa vina la biserica nu stiu in ce masura l-ar putea face sa creada , e ca si cum ai aduce o oaie in biserica , e liniste, e racoare dar apoi tot la pascutul ei se va intoarce.
Furtul e pedepsit fiindca afecteaza pe ceilalti -
iar daca ai face o societate desavirsita fara oameni desavirsiti cum ar mai putea fi ei incercati?
Asadar trebuie un echiibru, o cale de mijloc.
Omul mai trebuie lasat si sa dea cu capul de sus altfel nu vede pragul de jos.
O societate curata se va face abia dupa incheierea Judecatii -vremurile frumoase promise -deci pina atunci trebuie sa rabdam adica sa avem rabdare.-inca 1290 de zile din ziua pustiirii locasului sfint de catre razboinicii Asiriei- daca cifra este exacta.
Insa atunci vor ramine doar oamenii cei mai de calitate incit se poate realiza acest lucru. Dar fara obligatii si impuneri exagerate.
Iar pina atunci se pot crea doar premisele -realizate tot de sfinti.
Schimbarea trebuie facuta cu inceputul adica cu educatia morala si abia apoi vazut in ce masura coercitia ajuta sau nu, in ce masura ingradim liberul arbitru raportat la masura in care faptele omului ii afecteaza si pe cei din jur.

În prealabil postat de N.Priceputu

Dacă s-ar legifera obligativitatea mersului la biserică cred că s-ar ajunge la o situaţie asemănătoare cu ceea ce am cunoscut în anii comunismului, când oamenii aplaudau la comandă, făceau declaraţii de adeziune formale, se declarau comunişti fără să creadă în comunism.
Iar asta n-ar putea decât să ducă la sucombarea credinţei în societate, la un comportament şi mai ipocrit decât astăzi, la o schizofrenie, în cele din urmă, socială şi individuală.
Biserica are, într-adevăr, rolul de a-l disciplina pe credincios şi de a-l îndruma; însă numai pe cel care vrea. Ea dă porunci: a postului, a mersului la biserică, a rugăciunii, a faptelor bune... Cea mai mare pedeapsă care i se dă credinciosului care nu ascultă este, însă, oprirea de la Sfânta Împărtăşanie, de la comuniunea cu Trupul lui Hristos. De altfel, este oprit de către duhovnic pentru că el însuşi s-a desprins sufleteşte, prin propriile păcate. Iar asta pentru el echivalează cu o pedeapsă mai mare decât moartea fizică; căci fără Hristos este suflet mort, şi acum, şi în veac.

Singur ati scris-o, stimate domn! Biserica Ortodoxa ii pedepseste pe "pacatosi" (a propos, TOTI sutem pacatosi, indiferent de confesiune) cu ceva mai rau decat moartea fizica, fie ea si in flacari. Vi se pare normal? Mie, nu. Adica daca cineva este bolnav de pacat (pacatul e deopotriva o boala si o jignire a Maiestatii Divine), I SE REFUZA MEDICAMENTUL. Daca un medic face asta, a incurcat-o, chit ca este vorba doar de viata asta "trecatoare". Insa BO o face cu liniste, no problem, oricum, daca nu se indreapta, merge in Iad, ca doar Purgatoriul nu exista, e doar o inventie/inovatie catolica, nu-i asa?
In privinta implicarii Bisericii in societate...scuzati-ma, dar vorba aia infantila yankee, "pe o scara de la 1 la 10", cum ati clasifica, din pedeveul moralitatii, actuala societate, in care Biserica, indiferent de nume, este efectiv impiedicata (cazul BC si al protestantilor, miafizitilor, etc.) sau tace (cazul BO)? Va dau inca un indiciu practic, atat de evident ca e, vorba lui Frank Herbert, greu de vazut: "A churchgoer does not comit crimes" - Patriarhul-Papa Shenouda al III-lea, al Alexandriei, Egiptului, si al intregii Africi (citat aproximativ dintr-un interviu).
20 de milioane de avorturi intr-un sfert de veac....pai crimele lui Stalin palesc...acolo cei ucisi erau c.m. multi adulti, hein? (Nu ca a r fi o scuza). Dar un embrion nici macar nu poate manipula emotional adultul care ii vrea raul, prin simpla sa imagine sau prin sunete, sa il induioseze, cum o poate face cineva deja nascut... Am vazut, odata, aruncat un fetus pe o alee in Grozavesti. Sunt in general rezilient la tavalugul emotiilor violente, dar...mi-a fost rau cateva clipe, aproape ca si cand l-as fi vazut pe Ala. LA ASTA DUCE O NEIMPLICARE A BISERICILOR, ASA CUM SUNT ELE, DESEORI MAI MULT UMANE DECAT DIVINE, IN SOCIETATE SI ACTUL EDIFICARII MORALE A OMULUI. "Nu doar cu paine va trai omul..." va suna familiar?
DOMNUL NU ESTE CINEVA CARE SPUNE, EXPLICIT SAU IMPLICIT, DULCEGARII DE GENUL LUGU-LUGU. CREDINTA SI MORALITATEA SUNT CU TOTUL ALTCEVA. Namely, un razboi. La sange. Cu Ala si cu damful lui de Iad, pacatul sau anti-harul. Nu exista tabere neutre in acest razboi. Noi, humans, suntem deopotriva luptatori si camp de lupta. Repet, Torah si Evangheliile nu sunt ceva de genul: "Ai gresit? Hai nu mai plange, ca iti iau un bichon maqltez, dar numai dc esti cuminte...Te pupic, dulceata". TOT CE ESTE RAU TREBUIE INCRIMINAT. DE AIA SI SE CHEAMA RAU, CA SA STIM IMPOTRIVA A CE SI CUI LUPTAM, CORECT? Stiti cumva, acum doua milenii, Cine a intrat in Templul lui YHWH si a pocnit cu biciul niste nemernici arghirolatri, daramandu-le casele de schimb? Pentru mine e Cineva drag si deopotriva un Stapan Care "secera de unde nu a semanat", dar Care a platit pentru pacatele mele. El Si-a facut partea. Noi, creaturile, pe cand?...

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Singur ati scris-o, stimate domn! Biserica Ortodoxa ii pedepseste pe "pacatosi" (a propos, TOTI sutem pacatosi, indiferent de confesiune) cu ceva mai rau decat moartea fizica, fie ea si in flacari.

Toţi suntem păcătoşi, însă nu oricărui păcătos i se dă un astfel de canon, ci celor cu păcate foarte grave, cum ar fi avortul, şi doar pentru o vreme, pentru pocăinţă. Însă Biserica făcând aceasta constată o stare de fapt, şi anume că acela s-a rupt singur de Trupul lui Hristos. Nu o face ca să-l piardă, ci ca să-l câştige.

CREDINTA SI MORALITATEA SUNT CU TOTUL ALTCEVA. Namely, un razboi. La sange. Cu Ala si cu damful lui de Iad, pacatul sau anti-harul.

Acest război trebuie purtat, însă, nu între noi (unii păcătoşi, de o parte şi ceilalţi şi mai păcătoşi, de cealaltă), ci e un război cu „Ăla”, cum îl numiţi dv., duhovnicesc, nu lumesc. Mântuitorul a spus de nenumărate ori că împărăţia este înlăuntrul nostru. Oamenii, însă, au vrut-o în lume, atât în vremea întrupării Sale, cât şi în vremea noastră.
Nici eu nu cred că trebuie să asistăm pasiv la proliferarea răului. Dar răul trebuie tăiat de la rădăcină, nu omorând victimele sale. În vremea comunismului ştiţi, probabil, că avortul era pedepsit drastic; şi bine era. Însă măsura asta nu a reuşit să elimine avorturile? A creat, de fapt o frustrare din cauza lipsei de libertate, care a izbucnit atât de cumplit după Revoluţie. Dacă, însă, oamenii ar fi convinşi că nu trebuie să se teamă de cel care ucide trupul, ci de cel care ucide sufletul, s-ar feri de păcat chiar şi cu preţul vieţii.
Dacă lumea noastră e în halul în care e nu este din cauză că Biserica nu dictează societăţii măsurile pe care trebuie să le ia, ci din cauză că nu are, în structurile social-politice credincioşi care să aplice principiile creştine. Dacă politicienii ar fi creştini ar interzice avoruturile şi vrăjitoria; dacă medicii ar fi creştini, ar refuza să ia parte la aceste crime. Dacă învăţătorii şi profesorii ar fi creştini, ar practica şi i-ar învăţa şi pe elevi să deteste corupţia şi să creadă în afirmarea prin muncă cinstită; dacă afaceriştii ar fi creştini, nu ar practica evaziunea fiscală şi nu ar căuta să se îmbogăţească prin orice mijloace, în detrimentul altora. Dacă toţi am fi creştini, ne-am iubi unii pe alţii şi am fi, prin urmare, mai responsabili.
Pentru asta, însă, Biserica trebuie să convingă, nu să impună. De altfel, cred că vă daţi seama că în condiţiile politice şi sociale ale timpului nostru, actualizarea Inchiziţiei este o utopie.

[bogdan81]

N. Priceputu,

Mi-a placut ce ati scris in ultima postare.
Si apropos, si mie mi-a placut tare mult cum vorbea parintele Galeriu. Dumnezeu sa-l pomeneasca cu sfintii.

În prealabil postat de N.Priceputu

Toţi suntem păcătoşi, însă nu oricărui păcătos i se dă un astfel de canon, ci celor cu păcate foarte grave, cum ar fi avortul, şi doar pentru o vreme, pentru pocăinţă. Însă Biserica făcând aceasta constată o stare de fapt, şi anume că acela s-a rupt singur de Trupul lui Hristos. Nu o face ca să-l piardă, ci ca să-l câştige.

Acest război trebuie purtat, însă, nu între noi (unii păcătoşi, de o parte şi ceilalţi şi mai păcătoşi, de cealaltă), ci e un război cu „Ăla”, cum îl numiţi dv., duhovnicesc, nu lumesc. Mântuitorul a spus de nenumărate ori că împărăţia este înlăuntrul nostru. Oamenii, însă, au vrut-o în lume, atât în vremea întrupării Sale, cât şi în vremea noastră.
Nici eu nu cred că trebuie să asistăm pasiv la proliferarea răului. Dar răul trebuie tăiat de la rădăcină, nu omorând victimele sale. În vremea comunismului ştiţi, probabil, că avortul era pedepsit drastic; şi bine era. Însă măsura asta nu a reuşit să elimine avorturile? A creat, de fapt o frustrare din cauza lipsei de libertate, care a izbucnit atât de cumplit după Revoluţie. Dacă, însă, oamenii ar fi convinşi că nu trebuie să se teamă de cel care ucide trupul, ci de cel care ucide sufletul, s-ar feri de păcat chiar şi cu preţul vieţii.
Dacă lumea noastră e în halul în care e nu este din cauză că Biserica nu dictează societăţii măsurile pe care trebuie să le ia, ci din cauză că nu are, în structurile social-politice credincioşi care să aplice principiile creştine. Dacă politicienii ar fi creştini ar interzice avoruturile şi vrăjitoria; dacă medicii ar fi creştini, ar refuza să ia parte la aceste crime. Dacă învăţătorii şi profesorii ar fi creştini, ar practica şi i-ar învăţa şi pe elevi să deteste corupţia şi să creadă în afirmarea prin muncă cinstită; dacă afaceriştii ar fi creştini, nu ar practica evaziunea fiscală şi nu ar căuta să se îmbogăţească prin orice mijloace, în detrimentul altora. Dacă toţi am fi creştini, ne-am iubi unii pe alţii şi am fi, prin urmare, mai responsabili.
Pentru asta, însă, Biserica trebuie să convingă, nu să impună. De altfel, cred că vă daţi seama că în condiţiile politice şi sociale ale timpului nostru, actualizarea Inchiziţiei este o utopie.

Corecta analiza dvs. Insa pana la un punct, dincolo de care devine, ea, utopie. Daca Ala (va deranjeaza ca il numesc asa? mi-e peste poate sa ma exprim decent despre dusmanul nostru si al Domnului) nu ar fi intrat in schisma fata de Stapan, noi si el am fi cantat impreuna imnuri de slava in Rai, ca in visele lui Origen (aceea da, utopie!). Insa nu a fost sa fie asa! Da, ar fi perfect sa fie cum spuneti, insa, pentru a pastra echilibrul, TREBUIE UN CAP SI UN BRAT VIZIBILE ALE DOMNULUI NOSTRU IN LUMEA VIZIBILA, TOCMAI PENTRU CA NOI OAMENII SUNTEM SINGURA SPECIE CAZUTA. Dintre fiintele biologice/muritoare, doar noi am cazut. Tocmai ca sa nu cadem mai tare, cineva trebuie sa lupte. DOMNUL NU A RAMAS IN PUSTIA CARANTANEI, SA IL TORTUREZE PE VRAJMASUL DUPA CE L-A INFRANT IN CELE TREI TENTATII. A VENIT IN LUME, SA ISI INDEPLINEASCA MISIUNEA. APOSTOLII SI UCENICII LOR, DUPA CINZECIME, NU AU STAT PASIVI, DOAR SA SE ROAGE SI SA SE INBUNATATEASCA. AU INTEMEIAT BISERICA, IN TOATE CELE PATRU VANTURI, CU PETRU CA TEMELIE SI FIUL OMULUI IN CAPUL UNGHIULUI. Viata e lupta, domnule Priceputu. Nu eu am inventat asta, nici dvs. E real si trebuie sa tinem seama de realitate. Omul e o specie neotenica. Adica si adultii, tot nedezvoltati deplin sunt, doar ca procreeaza, in rest, tot ca pruncii sunt, si chiar mai jos, caci isi pierd inocenta, pe care Insusi Dumnezeu a apreciat-o explicit (am luat-o nitel pe biologie). De ce o spun? Pai uitati-va in jur, cititi (nu prea multa, dar clara si impartiala) istorie, si ganditi-va bine inainte sa imi raspundeti in acest duel de idei. Stiti ca am dreptate... Maturitate la Homo sapiens? Pana la Parousia, mai va! Bat campii? n-as zice. Sfintii Prooroci din Tanakh oare de ce ziceau ca toti oamenii, si daca ar fi trait doar o zi pe Pamant, tot sunt, fara exceptie, pacatosi? Pentru ca Duhul a spus-o, nu ei. Ei erau la fel ca noi, cu exceptia alegerii lor ca vase de cinste. Ei au spus-o. si asa este. Ei, si ca acest "copil colectiv" rautacios si foarte instabil si complex care este umanitatea sa se pastreze in limitele cautarii, si daca se poate sa fie calea cautarii Binelui, trebuie o instanta. Aceea este Biserica. Iar bratul ei a fost, si sper ca va mai fi, Sfanta Inchizitie.
Numiti utopie reintoarcerea pedagogicei si asprei institutii? Ma tem ca aveti dreptate, din pacate. In aceste vremuri de hula, oamenii nu vor sa se mai intoarca la Parintele Drept ca sa primeasca Viata, fie si cu pretul unei dojeni aspre. Da, poate ca e o utopie, DAR NU MAI PUTIN O NECESITATE ABSOLUTA.