Inchizitia

[nutucutu]

În prealabil postat de Adriana3

Daca noi toti am fi sfinti ca sfintii apostoli, nici o vrajitoare nu ar mai avea putere sa faca nici un rau. Deci de vina este putina noastra sfintenie si in loc sa ne asumam vina, dam cu pietre in ceilalti.

Daca am fi... Cam citi sfinti ca sfintii apostoli s-au nascut in 2000 ani? Oare s-au mintuit mai multi oameni pe vremea inchizitiei, cind oamenii mergeau la biserica de frica sau acum, cind, liberi fiind, oamenilor nici nu le pasa de Dumnezeu! Inchizitia a fost ca un parinte sever care si-a obligat copiii sa invete. Si cred ca acei copii ai Bisericii Catolice care au respectat poruncile bisericii de frica, s-au mintuit; oare putem spune acelasi lucru despre oamenii de astazi? In mod "liber" au decis sa scoata icoanele din institutii publice, ca sa nu-i ofensam pe altii (in timp ce in aceleasi institutii troneaza calendare cu femei semidezbracate); in mod liber decid duminica sa mearga la ski sau cumparaturi, uitindu-L pe Dumnezeu. In mod liber si "uman" avorteaza pentru ca intretinerea unui copil ar costa cit o masina, iar ei prefera sa-si schimbe masina! SI cite altele. In aceasta "libertate" invatam ca e normal sa fii homosexual, ca e obligatoriu sa avortezi daca nu exista resurse financiare pentru intretinerea "decenta" a copilului, ca e normal sa divortezi, ca e normal sa mai ai cite o mica aventura, ca doar oameni sintem, ca e obligatoriu concubinajul pentru a intelege ce inseamna viata de cuplu..

Aceasta asa zisa libertate este de fapt o dependenta de diavol.

În prealabil postat de nutucutu

Si cred ca acei copii ai Bisericii Catolice care au respectat poruncile bisericii de frica, s-au mintuit

Vi se pare că Hristos a venit să aducă frica, sau dragostea? Chiar credeţi că respectarea credinţei de frica morţii sau a torturilor poate mântui pe cineva? E adevărat că Înţeleptul spune că începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu. Totuşi, nu frica de oameni. Iar frica de Dumnezeu este un alt fel de frică, şi anume frica de a nu-I pierde iubirea. Cel puţin în modul ăsta o înţelegem după venirea Mântuitorului, care ne-a dezvăluit adevărata faţă a lui Dumnezeu.

Apăraţi-vă convingerile proprii! Nu vă solidarizaţi cu orice opinie, doar pentru că ea vine din partea unui catolic. Oricine socoteşte că arderea pe rug, indiferent a cui, e un lucru bineplăcut lui Dumnezeu se situează de partea vrăjmaşului Domnului iubirii şi se face părtaş cu cei care o pun în practică.

[nutucutu]

În prealabil postat de N.Priceputu

Vi se pare că Hristos a venit să aducă frica, sau dragostea? Chiar credeţi că respectarea credinţei de frica morţii sau a torturilor poate mântui pe cineva? E adevărat că Înţeleptul spune că începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu. Totuşi, nu frica de oameni. Iar frica de Dumnezeu este un alt fel de frică, şi anume frica de a nu-I pierde iubirea. Cel puţin în modul ăsta o înţelegem după venirea Mântuitorului, care ne-a dezvăluit adevărata faţă a lui Dumnezeu.

Apăraţi-vă convingerile proprii! Nu vă solidarizaţi cu orice opinie, doar pentru că ea vine din partea unui catolic. Oricine socoteşte că arderea pe rug, indiferent a cui, e un lucru bineplăcut lui Dumnezeu se situează de partea vrăjmaşului Domnului iubirii şi se face părtaş cu cei care o pun în practică.

Eu nu sint de acord cu excesele inchizitiei si am fost bucuroasa cind papa Iona Paul al II-lea si-a cerut iertare pentru greselile facute de crestinii catolici de-a lungul timpului. Asta nu inseamna ca voi spune ca Inchizitia a fost in totalitate gresita.

În prealabil postat de nutucutu

Eu nu sint de acord cu excesele inchizitiei si am fost bucuroasa cind papa Iona Paul al II-lea si-a cerut iertare pentru greselile facute de crestinii catolici de-a lungul timpului. Asta nu inseamna ca voi spune ca Inchizitia a fost in totalitate gresita.

Nu îmi este clar ce se înţelege prin ceea ce se numeşte atât de eufemistic „excese”. Vă referiţi la ucideri în masă?
Şi ce anume nu intră în categoria excese? Arderile pe rug individuale? Când Papa şi-a cerut iertare pentru aceste „greşeli”, a specificat mai exact la ce anume se referă?

Pe de altă parte, problema pusă în deschiderea topicului nu este atât a Inchiziţiei de altădată, ci a nostalgiei după ea, a dorinţei de a o reactualiza.

[nutucutu]

În prealabil postat de N.Priceputu

Nu îmi este clar ce se înţelege prin ceea ce se numeşte atât de eufemistic „excese”. Vă referiţi la ucideri în masă?
Şi ce anume nu intră în categoria excese? Arderile pe rug individuale? Când Papa şi-a cerut iertare pentru aceste „greşeli”, a specificat mai exact la ce anume se referă?

Pe de altă parte, problema pusă în deschiderea topicului nu este atât a Inchiziţiei de altădată, ci a nostalgiei după ea, a dorinţei de a o reactualiza.

Cind papa s-a referit la greseli s-a adresat si dumneavoastra, individual. Si-a cerut iertare pentru tot ceea ce dumneavoastra, N.Priceputu, considerati greseala, oricare ar fi ea, mare sau mica. Iar in masura in care dumneavoastra veti fi capabil sa iertati greselile in aceiasi masura va ierta si Tatal Ceresc greselile dumneavoastra personale, asa cum va rugati in "Tatal nostru".

Eu personal sint nostalgica dupa Inchizitie sau mai bine zis dupa o institutue care sa aduca valorile Lui Dumnezeu in viata omului de fiecare zi; o Inchizitie care sa readuca cele 10 porunci ca piatra de temelie pentru viata oricarui om, nu dupa o inchizitie care sa ma arda pe rug pentru ca intr-o duminica nu am ajuns la biserica! Iar Inchizitia a avut o existenta de vreo 400 ani. Nu in toti cei 400 ani Inchizitia a ars pe rug eretici.

În prealabil postat de nutucutu

Iar in masura in care dumneavoastra veti fi capabil sa iertati greselile in aceiasi masura va ierta si Tatal Ceresc greselile dumneavoastra personale, asa cum va rugati in "Tatal nostru".

Nu se pune problema iertării. Nu m-am apucat să judec şi să acuz faptele Inchiziţiei. Însă iată că dv. spuneţi că Papa şi-a cerut iertare pentru toate greşelile, inclusiv pentru cele pe care le consider eu greşeli. Problema este că nu toţi socotim ca fiind greşeli aceleaşi fapte, unii ajungând să justifice uciderile şi torturile, pe care eu le consider nu doar greşeli, ci crime. Prin urmare, e important să înţelegem care sunt faptele Inchiziţiei reprobabile din punctul de vedere al Bisericii Catolice de azi. Întrucât, dacă ele nu includ şi arderile pe rug, credincioşii catolici vor putea considera că au fost fapte meritorii şi, prin urmare, repetabile şi azi.

Eu personal sint nostalgica dupa Inchizitie sau mai bine zis dupa o institutue care sa aduca valorile Lui Dumnezeu in viata omului de fiecare zi.

Să le aducă în ce fel? Tot prin metodele Inchiziţiei? Ucigând şi torturând?

Domnule Priceputu,
Bun. Stiu ca pare off-topic, dar: acei, saracii, proto-scientisti arsi de "odioasa" Inchizitie aveti ideea cam cu ce se ocupau? Haideti sa facem cu totii un exercitiu de logica: lumea asta, post-moderna, cam ce forte emotionale si (anti)-spirituale au configurat-o? Nu cumva o sete dementa de cunoastere si putere, ingemanata cu o pofta nebuna pentru placeri pacatoase? Sa incepem, pedagogic, cu cel mai elementar si necesar lucru din viata terestra: mancatul. Nu e treaba cuiva ce mananca oricine altcineva. Stiti cate porcarii mancam? Stiti ca e planificat sa nu mai existe fructe/legume/mirodenii nemodificate genetic? Si astea cui se datoreaza? Nu colegilor de breasla, de peste veacuri, ai alora arsi? Cu riscul de a fi banned de pe forum, o zic: DA, BINE LE-AU FACUT! O fi viata mai usoara in unele privinte (tehnologia vitezei si a comunicatiilor au cultivat lenea si trancaneala), dar muuuult mai grea in altele (vezi criza financiara, sau in vremuri de boom chiar, birocratia, poluarea, desfraul si legile care il incurajeaza).
Mantuitorul si apostolii puteau ierta. E logic, era iertarea unui Infinit si a unor Uriasi fata de niste bieti gandaci rai, veninosi, dar mici (oamenii si demonii in comparatie cu El). NOI, CA SOCIETATE (CARE AR TREBUI SA FIE) CRESTINA, NU NE PUTEM PERMITE ASTA. Nu toti putem si trebuie sa fim niste martiri iertatori. Pe multi dintre noi Domnul ne-a ales pentru o altfel de slujire: in munca, in viata de familie, in...orice gasiti "bun dupa voia lui Dumnezeu". Nu stiu daca locuiti la curte sau la bloc. Insa, voi spune la modul general: daca nu ucideti nevastuica care v-a exsanguinat gainile, respectiv blatidele care v-au invadat bucataria, FIINTELE ACELEA VOR MAI FACE RAU SI ALTORA, VOR LUA POATE ULTIMA MANCARE A UNUI NEVOIAS. V-ati prins? Mutatis mutandis, un vraj

[nutucutu]

În prealabil postat de N.Priceputu

Nu se pune problema iertării. Nu m-am apucat să judec şi să acuz faptele Inchiziţiei. Însă iată că dv. spuneţi că Papa şi-a cerut iertare pentru toate greşelile, inclusiv pentru cele pe care le consider eu greşeli. Problema este că nu toţi socotim ca fiind greşeli aceleaşi fapte, unii ajungând să justifice uciderile şi torturile, pe care eu le consider nu doar greşeli, ci crime. Prin urmare, e important să înţelegem care sunt faptele Inchiziţiei reprobabile din punctul de vedere al Bisericii Catolice de azi. Întrucât, dacă ele nu includ şi arderile pe rug, credincioşii catolici vor putea considera că au fost fapte meritorii şi, prin urmare, repetabile si azi.

Cind si-a cerut iertare public este ca si cum si-a cerut iertare de la fiecare in parte pentru tot ceea ce fiecare in parte considera ca e gresit. Daca dumneavoastra nu considerati ca Biserica Catolica v-a gresit cu ceva nu aveti ce ierta. Iar credinciosii catolici au incredere in Biserica Catolica si in deciziile ei.

În prealabil postat de N.Priceputu

Să le aducă în ce fel? Tot prin metodele Inchiziţiei? Ucigând şi torturând?

Inchizitia a avut o existenta lunga, astazi i s-a schimbat doar numele; nu in toata perioada lunga a ucis si a torturat. Nu stiu care ar fi metodele, ca nu ma apuc sa fac scenarii ipotetice. Mie mi se pare ca in ziua de astazi ar trebui sa existe o voce care sa ne atraga atentia ca ne indepartam de valorile fundamentale pe care ni le-a lasat Dumnezeu. Biserica Catolica e o astfel de voce, cea mai puternica as spune eu, insa insuficienta fata de avalansa raului care vine peste noi si fata de care noi nu avem reactie.

[Mihai36]

Pai Din cite am citit eu -fapte care nu au fost infirmate este ca inchizitia se baza pe dogma nu pe revelatie -care nu este chiar acelasi lucru- dar mai ales ca ea este vinovta nu doar de singere propriilor calugari care fiind sfinti erau trimisi de Dumnezeu ca si proorocii din vechime sa mearga in fata sinoadelor sa le comunice in ce fel sa corecteze dogmele si sistemul insa papa si au lui inchizitori evident ca nu au luat decit ca ofensa "prostiile acestor sfintisori"- ofensa de neiertat si ca urmare ii torturau pina la moarte sau doar ii ologeau.
Apoi in istorie se cunoaste prigonirea tuturor celor care indrazneu sa aibe libertate religioasa ( un oras intreg a fost maturat pentru ca nu se supuneau bisericii)-libertate de constiinta sau celor care cereau mai multa cunoastere decit li se oferea -in conditiile in care detinerea Bibliei de catre mireni era interzisa si pedepsita. De aici si motivele intemeiate ale celor care simtind si cunoscind mai bine ca noi atmosfera totalitara a acelei perioade au decis sa se desprinda de papalitate. Adica protestantismul - cuvint care sugereaza un protest si nu o lauda.
Abia in 1910 prin revelatii personale dar si prin calugari mesageri insotite de amenintari cu blestem greu divin Dumnezeu a reusit sa-l convinga pe papa acelei vremi sa stopeze criminalitatea Inchizitiei.

Inchizitia nu statea sa urmareasca pe fiecare in toate amanuntele ca sa stie Biblia ci mai degraba ca sa nu o stie asa incit sa i se picure doar ce voia dictatura religioasa fara ca sa aibe prea multe efecte adverse deranjante pt ea.

Nu spun ca astazi societatea este roza avind in vedere ca traim vremurile de dinainte de curatenia generala insa nici cealalta extrema nu este o solutie ci doar o iluzie.

Solutia este o cale de mijloc in care conducerea sinodala sa nu o detina cei care sint aproape mireni ci cei mai mari sfinti si teologi ai vremii care astazi se ascund in pustie prin manastiri sau comisii teologice in subordinea celor care decid tot cum vor ei si exclud tot pe cine vor ei iar revelatiile si adevarurile grele sint inca tanuite. Degeaba sint detinute, degeba este adevarul detinut daca nu este si promovat -fiind tainuit. Insa trebuie curaj.
La acest curaj se referea Fecioara cind prin revelatie a indemnat papaliatea sa promoveze devarul detinut de ea -adevar si dogma tainuita prin care sa unifice lumea religioasa ca sa se faca pace in intreaga lume.
insa dezvaluirea acestor adevaruri ar fi totodta echivalente cu formula oameni buni pina acum v-am pacalit ca nu v-am spus tot ce stiam /insa la o adica ce este mai rusinos..sa te corectezi sau sa persisti in greseala?
Sa te faci de rusine in opinia publica sau in ochii lui Dumnezeu?
Probabil acele adevaruri prin promovrea lor cer ca atitudinea sa fie schimbata catre una de infratire reala si nu doar una declarativa si pe jumatate ostila.
Oricum adevarul va iesi la lumina atunci cind minciuna va ajunge la capatul drumului.
Am intrat si pe forumul catolic si am pus in discutie diferite chestiuni deranjante in urechile unora insa in afara de gratulatii si suspendarea contului nimeni nu a putut sa imi raspunda prin dialog si demonstratii pertinente.
Probabil daca eram catolic sau eram in vremea inchizitiei eram demult anatemizat, apostaziat si torturat.

Probabil Iisus a dorit sa fim o comunitate frateasca nu un imperiu militarizat plin de tensiuni interne care au tot expandat in afara spargind unitatea initiala.
Probabil nu la Petru (lasat doar ca patriarh) s-a referit Iisus cind a spus ca va construi o biserica de neinvins. Nici la taria pumnului. Ci la taria unui caracter onest si plin de respect. La taria sfinteniei care la fel de bine poate fi intruchipata de personalitatea care va fi ultimul papa din istorie, acel "Petrus Romanus" din lista de 112 din profetia sfintului Malachy.

[Mihai36]

In legatura cu ultimii papi o profetie primita de la Fecioara la Garabandal de catre o fetita (Conchita) spune ca ultimii papi vor fi 3 iar dupa aceasta va veni sfirsitul timpului dar nu si Sfirsitul Lumii .
Dupa aceasta numaratoare al 112 -lea din lista lui Malachi nu ar figura .
In lista respectiva a lui Malachi copiata de un bibliotecar "Petrus Romnus" nu este numerotat.
Insa al 111 lea are la rindul lui efigia lui separata "Gloria Olivae"

Pentru ultimul papă numele este cât se poate de sugestiv: Petru a fost primul pontif, un alt Petru va fi ultimul pontif. Acestuia "Profeția lui Malachia" nu i-a dedicat doar un simplu motto dar si câteva versuri în limba latină a căror traducere sună cam așa:

"În timpul ultimei persecuții a Sfintei Bisericii Romane, pe scaun va sta Petru, romanul, care-și va păstori turma printre foarte multe suferințe (încercări) tribolazioni; iar când aceste încercări se vor sfârși, orașul celor șapte coline va fi distrus, și judecătorul cel de temut va judeca poporul său. Amin"

În privinţa interpretării numaratorii se contrazic două şcoli.

Prima, şcoala latină, a susţinut dintotdeauna că lista cu cei 111 Papi ai lui Malachia este exactă şi că „vremurile din urmă“ vor începe cu al 111-lea Papă, adică tocmai cu Benedict al XVI-lea. După cum am văzut deja, acest lucru corespunde, de asemenea, revelaţiilor Fecioarei de la La Salette în Franţa şi de la Garabandal, în Spania: Conchita Gonzales, una dintre micile clarvăzătoare, spusese: „Fecioara mi-a spus că nu vor mai fi decât trei Papi“. Deci pentru Fecioară, Benedict al XVI-lea este tot „Petrus Romanus“ al Sfântului Malachi.

A doua şcoală, anglo-saxonă, susţine că ultimul Papă, faimosul "Petru al II-lea", nu va veni decât după decesul „Gloriei măslinului“ (Benedict al XVI-lea). Această afirmaţie a fost în principal sustinuta de Peter Bander, profesor de teologie la Cambridge, în cartea sa „Profeţiile sfântului Malachia şi ale sfintei Columbkille“.

Exista si alte revelatii referitoare la papa actual si la ultimul papa.
Despre papa actual unele spun ca va initia mari schmbari in sinul bisericii, -schmbari revolutionare. Altele dezvaluia mai multe lucruri si arata ca intradevar el va produce schimbari insa nu vor fi intentionate ci dimpotriva se va afla in situatii in care nu va sti pe unde sa scoata camasa ca sa ascunda unele adevaruri iar ca sa iasa basma curata va divulga o parte din adevaruri iar cu alte documente tainuite va incerca sa provoace o schisma ca sa ramina totusi pe un fotoliu pontifical- parasind Roma pentru a se stabili cu gasca lui in alt oras. Insa acele prime adevaruri odata divulgate va stirni o avalansa in care toate adevarurile vor fi cercetate si scoase la lumina incit vor conduce la o revolutie care deja isi facuse aparitia "pe cerul rasaritului".
Despre ambii papi diferitele profeti vorbesc ca in vremea lor sa surveni Judecata -lucru care poate fi la fel de adevarat.
Despre ultimul papa insa profetile spun ca va fi un "papa al poporului" -el nu va fi ales de conclav ci mai nainte dorit de popor si abia apoi se vor face formalitatile de numire -respectind aceasta dorinta- in unanumitate iar "incoronarea" se va face la Roma dar in acele momente cum nimeni din respect nu va indrazni sa ii aseze pe cap coroana pontificala o va aseza singur. Dupa care la 5 minute cu de la sine putere si in aplauzele tuturor va declara dizolvata institutia papalitatii stabilind totodata noi reguli pentru accederea in posturile importante. In lumina noilor dezvaluiri se va continua punerea in practica a unificarii religioase internationale prin care se va aduce pacea pe pamint si pacea cu Dumnezeu insusi chiar daca pentru aceasta lumea va fi nevoita sa treaca prin sacrificiul unui razboi purificator care mocnea de mai multa vreme si care era inevitabil.
Persoana Sa va cistiga din ce in ce mai multa apreciere in toata lumea pe masura ce se va dovedi a fi de o rara sfintenie si pentru ca va pune accentul pe o inalta spiritualizare atit a credinciosilor cit si a mediului cultural si mediatic. Sfaturile Sale vor contribui la refacerea societatii dupa necazul razboiului si a urgiei justitiare divine inevitabile.
Locul unde va sta si locurile pe unde va trece vor deveni locuri de pelerinaj.