Inchizitia

[laurastifter]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Argument invalid.
În primul rând, este invalid deoarece, de bine de rău, există legi împotriva beţiei, dar nu împotriva vrăjitoriei. Spre exemplu, beţia la volan este infracţiune şi se pedepseşte cu amendă (penală, adică cazier) sau cu închisoare. Minorilor le este interzis să cumpere alcool, dar nu să facă vrăji. Iarăşi, alcoolul este interzis militarilor în misiune, etc.

În al doilea rând, este invalid deoarece, în cazul alcoolului, ceea ce este păcat nu e consumul, ci beţia. Consumul de alcool care nu duce la beţie nu este păcat. Sper că nu adoptaţi poziţia (neo)protestantă potrivit căreia consumul de alcool este păcat. Nu acelaşi lucru e în cazul vrăjitoriei. Ea este păcat grav indiferent de "cantitatea" folosită.

De aceea, în mod just, Sfânta Inchiziţie (şi Sfânta Biserică în general) nu a avut nimic împotriva producerii şi comercializării alcoolului, dar a fost mereu preocupată ca vrăjitoria să nu prolifereze. Există chiar aşezăminte monahice care produc şi vând vin, bere sau şampanie. Dom Perignon a fost un bun călugăr catolic. Dar nu există ceva ca producerea de vrăji. Deşi, în mediul ortodox, am auzit că preoţii fac tot felul de chestii (cum ar fi deschiderea Cărţii).

În Evul Mediu, nu doar vrăjitoria, ci şi erezia era interzisă prin lege, aşa cum se ştie. Au existat creştini ca şi noi (doar că aveau o altă confesiune) care şi-au dat viaţa pentru convingerile lor.
Şi dacă să presupunem că Biserica ar deţine puterea de a-i pedepsi pe eretici şi vreun episcop habotnic ar susţine că noi, ortodocşii, ne încadrăm perfect în această categorie? În acest caz, toţi partenerii dvs. de discuţie de pe forum ar fi executaţi în piaţa publică, pentru că... sunt eretici, periculoşi pentru mântuirea celorlalţi. Aţi fi de acord? Sunt sigură că nu.
Atunci, înseamnă că acceptaţi ideea potrivit căreia o astfel de putere acordată unor oameni (fie ei chiar clerici) ar conduce la grave nedreptăţi. Cine este eretic şi cine nu? Cine retractează de teamă şi cine s-a convertit din convingere? Cine crede sincer într-o erezie, care poate că este o concepţie corectă, dar pe care noi o considerăm drept erezie fiindcă nu am înţeles-o? Acestea şi multe alte întrebări ar trebui să-i preocupe serios pe cei care ar analiza pedepsirea ereticilor. Apoi, ideea potrivit căreia inculpatului i se lăsa un anumit timp pentru retractare este, în opinia mea, încălcarea unei alte porunci a Mântuitorului Hristos - aceea de a respecta libertatea de conştiinţă a semenilor noştri. Cum adică să-i constrângem pe ceilalţi să-şi renege convingerile? Dumneavoastră ce aţi simţi, dacă aţi fi obligat să renegaţi credinţa catolică? Oare noi, cei care ne bucurăm de libertate religioasă şi putem discuta în mod deschis pe internet despre convingerile noastre, avem capacitatea de a înţelege ce conflict interior, ce dramă spirituală puternică ar trăi un "eretic" sincer în credinţa sa care ar şti că singura soluţie pentru a-şi apăra viaţa este renegarea propriilor valori, a propriei concepţii de viaţă?
De aceea am mai scris şi repet că, fără a mă înverşuna pătimaş împotriva Inchiziţiei, fără a susţine că existenţa acestei instituţii ar fi avut doar efecte negative, am convingerea că orice formă de constrângere a semenilor (mai ales în privinţa credinţei) este un păcat grav, o faptă contrară rânduielii divine. Dacă Dumnezeu ne-a înzestrat cu liberul arbitru şi ne-a dăruit demnitatea de fiinţe raţionale create după chipul Său, noi avem datoria morală de a respecta, cu iubire, libertatea celorlalţi. Îi ajutăm pe semeni să se mântuiască mărturisindu-L în mod convingător pe Hristos şi demonstrându-le prin exemplul personal adevărul credinţei noastre creştine. Aceste două metode de misiune - mărturisirea credinţei şi exemplul personal - sunt, din punctul meu de vedere, unicele "arme" îngăduite creştinilor. :) Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să lovim cu "sabia Duhului care este cuvântul lui Dumnezeu". Orice altă metodă de răspândire a credinţei constituie, de fapt, o ignorare a adevărului revelat potrivit căruia "Duh este Dumnezeu şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate".

Dumnezeu să fie cu dvs.
Hristos în mijlocul nostru!

Cu stimă,
Laura Stifter

[Adriana3]

În prealabil postat de laurastifter

În Evul Mediu, nu doar vrăjitoria, ci şi erezia era interzisă prin lege, aşa cum se ştie. Au existat creştini ca şi noi (doar că aveau o altă confesiune) care şi-au dat viaţa pentru convingerile lor.
Şi dacă să presupunem că Biserica ar deţine puterea de a-i pedepsi pe eretici şi vreun episcop habotnic ar susţine că noi, ortodocşii, ne încadrăm perfect în această categorie? În acest caz, toţi partenerii dvs. de discuţie de pe forum ar fi executaţi în piaţa publică, pentru că... sunt eretici, periculoşi pentru mântuirea celorlalţi. Aţi fi de acord? Sunt sigură că nu.
Atunci, înseamnă că acceptaţi ideea potrivit căreia o astfel de putere acordată unor oameni (fie ei chiar clerici) ar conduce la grave nedreptăţi. Cine este eretic şi cine nu? Cine retractează de teamă şi cine s-a convertit din convingere? Cine crede sincer într-o erezie, care poate că este o concepţie corectă, dar pe care noi o considerăm drept erezie fiindcă nu am înţeles-o? Acestea şi multe alte întrebări ar trebui să-i preocupe serios pe cei care ar analiza pedepsirea ereticilor. Apoi, ideea potrivit căreia inculpatului i se lăsa un anumit timp pentru retractare este, în opinia mea, încălcarea unei alte porunci a Mântuitorului Hristos - aceea de a respecta libertatea de conştiinţă a semenilor noştri. Cum adică să-i constrângem pe ceilalţi să-şi renege convingerile? Dumneavoastră ce aţi simţi, dacă aţi fi obligat să renegaţi credinţa catolică? Oare noi, cei care ne bucurăm de libertate religioasă şi putem discuta în mod deschis pe internet despre convingerile noastre, avem capacitatea de a înţelege ce conflict interior, ce dramă spirituală puternică ar trăi un "eretic" sincer în credinţa sa care ar şti că singura soluţie pentru a-şi apăra viaţa este renegarea propriilor valori, a propriei concepţii de viaţă?
De aceea am mai scris şi repet că, fără a mă înverşuna pătimaş împotriva Inchiziţiei, fără a susţine că existenţa acestei instituţii ar fi avut doar efecte negative, am convingerea că orice formă de constrângere a semenilor (mai ales în privinţa credinţei) este un păcat grav, o faptă contrară rânduielii divine. Dacă Dumnezeu ne-a înzestrat cu liberul arbitru şi ne-a dăruit demnitatea de fiinţe raţionale create după chipul Său, noi avem datoria morală de a respecta, cu iubire, libertatea celorlalţi. Îi ajutăm pe semeni să se mântuiască mărturisindu-L în mod convingător pe Hristos şi demonstrându-le prin exemplul personal adevărul credinţei noastre creştine. Aceste două metode de misiune - mărturisirea credinţei şi exemplul personal - sunt, din punctul meu de vedere, unicele "arme" îngăduite creştinilor. :) Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să lovim cu "sabia Duhului care este cuvântul lui Dumnezeu". Orice altă metodă de răspândire a credinţei constituie, de fapt, o ignorare a adevărului revelat potrivit căruia "Duh este Dumnezeu şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate".

Dumnezeu să fie cu dvs.
Hristos în mijlocul nostru!
Cu stimă,
Laura Stifter

Foarte frumos si cuprinzator!! Aveti un talent deosebit :)

[laurastifter]

În prealabil postat de Adriana3

Foarte frumos si cuprinzator!! Aveti un talent deosebit :)

Mulţumesc mult. :)
Şi eu apreciez în mod deosebit modul dvs. de gândire. Chiar citesc cu bucurie mesajele pe care le postaţi, deoarece, din ceea ce scrieţi, se observă faptul că-L iubiţi pe Dumnezeu şi doriţi să promovaţi adevărul revelat, cuprins în Sf. Scriptură.
Domnul Iisus Hristos să fie cu dumneavoastră şi să vă umple inima de bucurie şi de har!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de laurastifter

În Evul Mediu, nu doar vrăjitoria, ci şi erezia era interzisă prin lege, aşa cum se ştie. Au existat creştini ca şi noi (doar că aveau o altă confesiune) care şi-au dat viaţa pentru convingerile lor.

Este normal că erezia a fost şi ea incriminată, fiind un pericol chiar mai mare decât vrăjitoria. Vrăjitorie poţi să faci din slăbiciune: ai un necaz, vrei o promovare mai rapidă, vrei să suceşti mintea cuiva, te-a scos din fire şeful ? Aghiuţă devine atunci o opţiune la îndemână: torni cositor, umbli cu descununat, faci o păpuşă lui şefu şi înfigi ace. Dar erezia este păcatul diabolic prin excelenţă. Motivul pentru care am pus, în cadrul discuţiei noastre, în prim plan vrăjitoria şi nu erezia, este că nenorocirile produse de vrăjitorie sunt mai evidente: ea este capabilă să ruineze nu numai suflete, ci şi trupuri.

Şi dacă să presupunem că Biserica ar deţine puterea de a-i pedepsi pe eretici şi vreun episcop habotnic ar susţine că noi, ortodocşii, ne încadrăm perfect în această categorie? În acest caz, toţi partenerii dvs. de discuţie de pe forum ar fi executaţi în piaţa publică, pentru că... sunt eretici, periculoşi pentru mântuirea celorlalţi. Aţi fi de acord? Sunt sigură că nu.

Stimată doamnă, vă rog să observaţi mai întâi că ortodoxia şi catolicismul au coexistat. În Ardeal, în Serbia, în Ungaria, în Polonia (actuala Ucraină). Nu am auzit de niciun caz de ortodox considerat eretic de Sf Inchiziţie: dv aţi auzit ? "Ortodox" şi "eretic" sunt noţiuni antinomice, aşa cum sunt plusul şi minusul la curentul electric. Despre ce execuţii de ortodocşi pentru erezie vorbiţi aici ? Mai pe urmă, vă rog să observaţi că, proprie Inchiziţie, a fost şi este obiectivitatea, asigurată, între altele, de caracterul transversal al acestei sfinte instituţii peste eparhii (dieceze). Episcopii înşişi se adresează Inchiziţiei în caz de dubiu privind chestiuni de credinţă sau morala. Nici pe departe Sfântul Oficiu nu joacă după cum cântă un episcop sau altul.

Atunci, înseamnă că acceptaţi ideea potrivit căreia o astfel de putere acordată unor oameni (fie ei chiar clerici) ar conduce la grave nedreptăţi. Cine este eretic şi cine nu?

Dar în exact aceeaşi logică ar trebui desfiinţat şi Institutul de Medicină Legală. Unde este crima şi unde sinuciderea ori accidentul ? O astfel de putere acordată unor oameni (fie ei chiar şi medici) ar conduce la grave nedreptăţi. Cine este criminal şi cine nu ? Or, pe parcursul existenţei de un secol şi puţin al Institutelor Medico-Legale vor fi existat şi erori, ba poate chiar abuzuri ori afaceri de corupţie. Oameni nevinovaţi au fost condamnaţi, ba chiar executaţi, în baza unor expertize eronate ale medicilor care se află "în slujba vieţii şi adevărului". Totuşi, nimeni cu gândire sănătoasă nu ar trage, de aici, concluzia că Institutele Medico-Legale ar trebui desfiinţate. Trebuie să existe o instituţie care să aibă competenţă în materie de crime, lovituri şi violuri. Trebuie să existe o instituţie de referinţă privind alcoolul la volan. Dacă nu ei, atunci cine ? Cu atât mai puţin, un om sănătos ar trage, din asemenea abuzuri şi erori, concluzia că ar trebui dezincriminată crima, tâlhăria sau violul, argumentând că Isus l-a iertat pe un tâlhar ori că Biserica îndeamnă la iertare.

Cine retractează de teamă şi cine s-a convertit din convingere? Cine crede sincer într-o erezie, care poate că este o concepţie corectă, dar pe care noi o considerăm drept erezie fiindcă nu am înţeles-o? (...)

Aici, vă rog să observaţi că ceea ce a fost condamnat până la "iepoca Luminilor" în a cărei coadă trăim nu a fost erezia simplă, ci erezia publică. Credinţe greşite poate avea fiecare: îşi nenoroceşte sufletul lui, dar nu pe al altora. Obiectul atenţiei Inchiziţiei nu a fost care sunt convingerile personale ale vreunui cetăţean Ian Huss, ci apologia ereziei în piaţa publică, distribuirea de cărţi ruinătoare de suflet, colportarea şi complotarea împotriva autorităţii legitime ecleziale. De aceea, faptul că cineva retractează de teamă sau din convingere e irelevant. Important este să retracteze public sau să fie pedepsit public, fiindcă statul nu urmăreşte (sau nu ar trebui să urmărească) binele personal, ci binele public.

Aceste două metode de misiune - mărturisirea credinţei şi exemplul personal - sunt, din punctul meu de vedere, unicele "arme" îngăduite creştinilor. :) Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să lovim cu "sabia Duhului care este cuvântul lui Dumnezeu". Orice altă metodă de răspândire a credinţei constituie, de fapt, o ignorare a adevărului revelat potrivit căruia "Duh este Dumnezeu şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate".

Vorbiţi de Sf Pavel ? Adică de acel sfânt care a distrus şi apoi a dat foc unui templu păgân la Efes ? Bag seama că nu "sabia Domnului care este cuvântul lui Dumnezeu" a fost folosită, ci bâta sfântă împotriva idolilor. Ştiu, veţi spune că erau idoli, nu erau oameni eretici, nici vrăjitori. Totuşi, închipuiţi-vă că urmaşul Sf Pavel, să zicem nunţiul apostolic la Bucureşti, ar intra cu bâta într-un templu budist şi ar sparge tot, după care ar da foc. Ce scandal ar urma ! "Agresiune împotriva libertăţii religioase !!" ar titra ziarele. "Catolicii se războiesc cu idolii, ca acum 2000 de ani !" etc. Ceea ce s-a schimbat, doamnă Stifter, este percepţia noastră. Am deformat chiar şi concepte cum ar fi "libertatea" sau "conştiinţa", până acolo încât adevărul ni se pare chestie de opţiune, crezând că realitatea şi falsul au acelaşi drept în cetate. Vrăjitoria şi erazia publică ni se par a fi "exerciţii de libertate", tot aşa cum sodomia publică, despre care vedem pe faţadele blocurilor că "nu e o boală", ni se pare chestie de "orientare sexuală". Nu vedeţi cât suntem de bolnavi, în schimb spuneţi că e bine aşa !

[user11]

Foarte multi utilizeaza si dezvolta citate din Apocalipsa.
Totusi, in ultimul capitol, spre sfarsit, ni se spune ca sa nu adaugam si nici sa scoatem ceva din carte.
Sa intelegem ce este de inteles!

[bogdan81]

Domnule Dragomir, stiti si dvs. foarte bine ca sistemul acesta al inchizitiei a dat nastere la multe abuzuri, lucru recunoscut si de papa Ioan Paul 2 care si-a si cerut iertare pentru crimele savarsite de inchizitie.
Si a dat nastere la abuzuri tocmai fiindca sistemul era gresit. A dori sa lasi lumea in stare de laborator aseptic, duce la crima. Si nu numai la crima, dar si la turnatorie si pervertirea sufletelor, caci si in cazul inchizitiei, ca si al altor sisteme totalitare (comunism, nazism), a fost incurajata turnatoria. Informatori au existat si pe vremea aia.
Si nu cred ca e mare diferenta intre cei de atunci si cei de acum.
Cel mai bun exemplu pe care pot sa vi-l dau ca dvs. va inselati, este urmatorul.
Pe femeia pacatoasa, pe care evreii au adus-o la Mantuitorul ca sa fie omorata cu pietre, amintiti-va ce le-a raspuns Mantuitorul: cel care este fara pacat intre voi, sa arunce primul piatra. Biserica nu poate sa tortureze, sa condamne la moarte etc.
Asta e treaba statului. Desi eu personal sunt impotriva pedepsei cu moartea.
Dar daca biserica colaboreaza cu statul pentru asta, nu statul se injoseste, ci biserica.

[nutucutu]

În prealabil postat de bogdan81

Asta e treaba statului. Desi eu personal sunt impotriva pedepsei cu moartea.
Dar daca biserica colaboreaza cu statul pentru asta, nu statul se injoseste, ci biserica.

Acum s-a introdus in parlament un proiect de lege pentru introducerea pedepsei cu moartea in Romania. Daca tot sinteti impotriva, va intreb ce faceti pentru a nu se introduce aceasta pedeapsa?

[Mihai36]

În prealabil postat de user11

Foarte multi utilizeaza si dezvolta citate din Apocalipsa.
Totusi, in ultimul capitol, spre sfarsit, ni se spune ca sa nu adaugam si nici sa scoatem ceva din carte.
Sa intelegem ce este de inteles!

De fapt ei duc dorul epurarilor etnice si religioase , ceva similar se intimpla in unele tari islamice prin legea Sharya, au inpresia ca prin forta bruta se rezolva totul.
Nici macar in interior prin forta bruta nu rezolvi mare lucru.
Iar de scos si adaugat din scriptura..adugarile sint printre dogme si scoaterile prin declararea unor versete ca fiind "adugiri" deci care au trebuit sa fie eliminate.
Preotii si teologii sint declarati sfinti dar nimeni nu are cintar sa vada care din ei au darul cunoasterii ca sa fie infailibili sau sint doar ceva mai bine pregatiti teoretic.
Iar cuvintele sfintilor adevarati acolo unde nu se impaca cu dogma sint cenzurate si trecute in anonimat- tainuite.
In loc ca dogma sa fie modificata dupa revelatia lor.
Si poate asa corectind erorile s-ar gasi si raspuns la unele intrebari si versete greu de inteles declarate oficial ca fiind taine.

[Mihai36]

Mai daca i-ar omori pe papistasii eretici eu as fi de acord..ce zici?
Punem de-un razboi mondial? oricum nu cred ca legea va trece, s-au mai facut incercari si altedati - si acum probabil tot o manevra de imagine se cauta mai ales ca se apropie anul alegerilor.
Oricum pedeapsa cu moartea ar trebui prevazuta mai intii in Constitutie deci facuta o noua Constitutie si supusa la vot , deci iar slabe sanse sa treaca , in plus partidele au o intelegere cu BOR conforma careia nu se va mai introduce pedeapsa cu moartea.
Daca legiutorii considera ca e cheltuaia prea mare pt intretinerea puscarisilor condamnati pe viata sa ii puna la munca sa isi scoata banii cum se facea pe vremuri.

[Adriana3]

Domnule Mihnea Dragomir,

Ati cam sarit calul cu comparatia cu medicina legala. Ar cam trebui sa stiti criteriile folosite de aceasta ramura medicala care nu au de a face nici in clin nici in maneca cu teoria dvs. despre erezie. Inteleg ca v-ati convertit la catolicism si aveti nevoie sa va justificati in proprii ochi alegerea mai ales ca vad ca va dati seama ca Ortodoxia pe care ati lasat-o este incompatibila cu erezia, insa chiar pana la punctul de a va pierde orice farama de obiectivitate? O tot dati inainte cu erezia ca pericol public, dar ia spuneti ce a facut Biserica primelor secole cu ereticii? Si sa incepem chiar de la lumea evreiasca, avem doua exemple, Pavel inchizitorul care ii urmarea pe crestini sa ii aduca in fata Tribunalului inchizitoriu care va place si dvs. si il avem pe inteleptul evreu care a zis sa fie lasati in pace crestinii ca daca sunt secta eretica va disparea singura asa cum s-a intamplat cu toate sectele desprinse din judaism, daca insa sunt de la Dumnezeu, vor dainui oricum iar ei se vor trezi luptand impotriva lui Dumnezeu. Care atitudine a fost de la Dumnezeu, cea a lui Pavel inchizitorul sau cea a inteleptului? Credeti ca principiul inteleptului nu a mai functionat apo? Pai ce s-a intamplat cu toate ereziile primelor secole? Le-a condamnat la moarte Inchizitia primilor crestini sau pur si simplu au disparut din lipsa de adepti in momentul in care Biserica a definit dogmele si le-a impus ca oficiale?

Tare va mai place sa loviti in altii uitand ca veti fi judecat exact cu aceeasi masura nemiloasa pe care o folositi pentru altii. Dar daca Sf. Ap. Pavel s-a putut cai desi nu s-a limitat doar la vorbe ca dvs. ci trecuse la fapte, mai este inca timp si pentru dvs.