Citat:
În prealabil postat de lilisor
unde a ajuns discutia?Sotul meu a murit de tanar, copii mei au avut un tata si atat!Nu sunt din flori, nu am mers in strainatate sa aduc in poala mamei un copil.Am muncit numai Dumnezeu si Maica Domnului stie cat mi-a fost de greu, am multe pacate pe care mi le recunosc, nu vreau sa intru in polemici cu nimeni, multumesc celor care mi-au dat cateva solutii pe care le voi urma.Multumesc si celei care a turnat sare pe rana.Daca e sa aleg intre trei copii si un nepot care nu e sangele meu, sau un copil, aleg categoric a doua varianta.Va multumesc.Nici poveste sa o i-au in pelerinaj la Prislop!
|
Ce fel de mama e dispusa sa'si piarda copilul pentru niste toane, pentru ca nu e de acord cu alegerile lui? Ar trebui sa fiti alaturi de el, la bine si la rau. Lasati'l cu povestea lui de iubire. Sunt doua variante: va fi foarte fericit sau va fi ranit si trist. Daca s'ar adeveri prima varianta, ar trebui sa fiti si dvs fericita. In cazul celei de'a doua variante, ar trebui sa fiti alaturi de el, sa il mangaiati si sa il ajutati sa treaca mai usor peste durere, nu sa "ii reprosati tot". Nici nu ma mir ca nu da pe acasa. Cereti respect, dar oferiti foarte putin spre deloc!
Mi se pare incredibil cum o poate sa spuna ca prefera sa renunte la fiul ei decat sa ii accepte femeia. In ziua in care baiatul dvs va spuna ca prefera sa uite ca are mama decat sa ii suporte toanele, tot dvs veti fi cea indignata!
Ce relevanta are faptul ca fetita nu e sange din sangele dvs? Un copil e ceva uimitor, e o oaza de puritate si inocenta. Fetita nu poarta niciun dram de vina pentru pacatele mamei sale si nu merita sa fie pedepsita pt ele. Daca fiul dvs e dispus sa creasca acel copil ca pe al lui, e o fapta mareata si nobila. Pacat ca gelozia si posesivitatea nu va lasa sa vedeti asta!