incercati sa va ganditi

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de osutafaraunu

Nu te supăra, dar mă văd nevoit să repet un adevăr evident al Sfintelor Scripturi: o creatură - oricât de "coroană a creaţiei" ar fi, nu este nemuritor, ea poate cel mult să primească (condiţionat) nemurirea. Singurul nemuritor este Dumnezeu. 1 Tim.6,15.16.

Termenul de "moarte" este folosit cu accepţiuni diferite în Biblie. Astfel, una este moartea omului, ca despărţire a sufletului de corp. Alta este ceea ce uneori e numit "moartea sufletului", care este ieşirea, sau căderea mai bine zis, din starea de graţie. Această "moarte a sufletului" nu înseamnă că sufletul încetează să existe. Pentru creştini, sau, cel puţin pentru aceia care caută să urmeze învăţătura apostolică (ortodocşi şi catolici), dogma nemuririi sufletului este dogmă fundamentală. Noi nu credem în extincţia sufletelor după moarte. Dealtfel, nu credem acest lucru nici despre îngeri: şi ei au, ca şi Dumnezeu, viaţă veşnică în sensul că nu va exista niciun moment în care vreun înger va dispărea (va fi extinct).

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Termenul de "moarte" este folosit cu accepţiuni diferite în Biblie. Astfel, una este moartea omului, ca despărţire a sufletului de corp.

Am cerut de nenumărate ori (şi iată că invariabil se ajunge în aceeaşi fundătură) să mi se arate negru pe alb unde scrie de "despărţirea sufletului de corp" şi întotdeauna mi s-au prezentat fel de fel de versete, niciunul strict la subiect. Era şi normal: nu veţi găsi aşa ceva în Scripturi (nici în VT, nici în NT).

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Alta este ceea ce uneori e numit "moartea sufletului", care este ieşirea, sau căderea mai bine zis, din starea de graţie. Această "moarte a sufletului" nu înseamnă că sufletul încetează să existe.

Căderea din har/graţie o înţeleg şi eu cam în aceiaşi termeni, adică individul devine mort din punct de vedere spiritual, nu mai are nicio atracţie pentru cele spirituale, a respins continuu lucrarea Spiritului Sfânt în inima lui (păcatul împotriva Duhului Sfânt). El trăieşte în continuare fizic, însă din punct de vedere spiritual este mort (Apoc.3,1).

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Pentru creştini, sau, cel puţin pentru aceia care caută să urmeze învăţătura apostolică (ortodocşi şi catolici), dogma nemuririi sufletului este dogmă fundamentală.

Teoria "nemuririi sufletului" este fundamentală şi pentru celelalte religii, însă această asemănare nu o face să fie verificată ca adevăr, nemaivorbind de faptul că este profund nebiblică.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dealtfel, nu credem acest lucru nici despre îngeri: şi ei au, ca şi Dumnezeu, viaţă veşnică în sensul că nu va exista niciun moment în care vreun înger va dispărea (va fi extinct).

Ca orice creatură din vastul Univers al lui Dumnezeu, îngerii sunt dependenţi de El şi nu au viaţă veşnică necondiţionată. Singur Dumnezeu este etern şi are viaţă în Sine, are nemurire. Aţi evitat elegant textul inspirat. Vi-l reamintesc:

"... Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, Cel ce singur are nemurire " (1 Tim.6,15)

Dacă doar El e Singurul nemuritor, cum ar mai putea fi altul? Iată cum glăsuieşte în varianta catolică:

"Regele regilor şi Domnul domnilor, singurul care are nemurirea"

La fel cum au fost momente când îngerii nu existau, la fel de bine ar putea exista momente când vor dispărea. Dumnezeu i-a creat şi are acest drept suveran de a face ce voieşte fără a fi împiedicat de vreo dogmă omenească.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de osutafaraunu

Dumnezeu i-a creat şi are acest drept suveran de a face ce voieşte fără a fi împiedicat de vreo dogmă omenească.

Dogmele adventiste şi iehoviste sunt omeneşti. Dogmele catolice sunt dumnezeieşti. Între aceste dogme, un loc eminent îl ocupă nemurirea spiritelor. Sufletele oamenilor şi îngerii sunt existenţe irevocabile. Dumnezeu, deşi este omnipotent, nu face nimic împotriva naturii Sale (vezi paradoxul cu "poate Dumnezeu să facă un bolovan atât de greu încât să nu-l poată ridica ?"). Nemurirea oamenilor, nemurirea îngerilor, ţin de natura divină, întrucât sunt aspecte ale asemănării cu El.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dogmele adventiste şi iehoviste sunt omeneşti.

Din fericire adventiştii nu au dogme, ei au doar doctrine biblice - adică acele adevăruri extrase doar din Scriptură.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dogmele catolice sunt dumnezeieşti.

Numiţi-le dumneavoastră cum doriţi, în privinţa "nemuririi sufletului" nu-l veţi putea convinge pe un adventist decât cu Scriptura. Dacă nu puteţi aduce în sprijinul acestei "dogme dumnezeieşti" 5 versete, aduceţi măcar unul şi veţi putea contrazice "omeneasca dogmă" a stării omului în moarte.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Între aceste dogme, un loc eminent îl ocupă nemurirea spiritelor. Sufletele oamenilor şi îngerii sunt existenţe irevocabile.

Vedeţi? Conform Scripturii, eu nu confund sufletul (omul viu, fiinţa umană) cu spiritul (duhul, suflarea de viaţă).

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dumnezeu, deşi este omnipotent, nu face nimic împotriva naturii Sale (vezi paradoxul cu "poate Dumnezeu să facă un bolovan atât de greu încât să nu-l poată ridica ?"). Nemurirea oamenilor, nemurirea îngerilor, ţin de natura divină, întrucât sunt aspecte ale asemănării cu El.

Desigur, El nu face nimic împotriva naturii Sale; însă omul e creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, nu Dumnezeu există după chipul şi asemănarea omului. Deşi de veacuri se încearcă crearea unei asemenea imagini.

Luca 16:

20. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube,
21. Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui.
22. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
23. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
24. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28. Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
31. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.

[AlinB]

Bun, bun, o sa vina acu' dl. aventist cu o interpretare, sa ne mai dea un exemplu de deviere grava a logicii elementare si a bunului simt.