Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

[korinna]

În prealabil postat de cristinadaciana

Sa inteleg ca acest copil nu e in Rai si nu e mantuit pentru ca nu a fost botezat ortodox. Nu?

http://img2.blogcu.com/images/e/l/a/...9790sasiw3.png

Paganii vor fi judecati diferit de crestini, dupa legea constiintei care este sadita in fiecare om.

Va las un articol foarte frumos scris,in legatura cu discutia pe care am avut-o.Articolul este scris de Preotul Nicolae Trusca,un slujitor al Domnului cu talent in condei dar si cu un frumos si sanatos simt al umorului.Spun acest lucru pe ca i-am citit constant articolele publicate pe site.

Pe acesta cale adresez o respectuoasa rugaminte redactiei/admin forum de a corecta o greseala aparuta probabil la publicarea articolului, unde se spune ,,Credinta este o conditie a mantuirii subiective, dar nu "sola fide", pentru ca Sfantul Apostol Pavel scrie: "Credinta fara fapte este moarta".Versetul citat este din Epistola Apostolului Iacov 2:17, nu din Apostolul Pavel care scrie,in alt context,complet altceva (Efeseni 2:8-9).

Cu deosebit respect pentru autor

[dobrin7m]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Va las un articol foarte frumos scris,in legatura cu discutia pe care am avut-o.Articolul este scris de Preotul Nicolae Trusca,un slujitor al Domnului cu talent in condei dar si cu un frumos si sanatos simt al umorului.Spun acest lucru pe ca i-am citit constant articolele publicate pe site.

Pe acesta cale adresez o respectuoasa rugaminte redactiei/admin forum de a corecta o greseala aparuta probabil la publicarea articolului, unde se spune ,,Credinta este o conditie a mantuirii subiective, dar nu "sola fide", pentru ca Sfantul Apostol Pavel scrie: "Credinta fara fapte este moarta".Versetul citat este din Epistola Apostolului Iacov 2:17, nu din Apostolul Pavel care scrie,in alt context,complet altceva (Efeseni 2:8-9).

Cu deosebit respect pentru autor

Aceasta greseala, la care faceti referire, este minora tinand cont ca oricum tot Cuvantul Domnului exprima. Stiu desigur ca ati facut aceasta precizare pentru ca nu prea credeti in Epistola Apostolului Iacov. Si aceasta este pentru ca va impiedica uin anumit concept, predestinarea in mantuire in care credeti.

Nimeni nu sporeste credinta sa fara faptele sale bune. Daca cu adevarat incerci sa te nevoiesti in trairea crestina, singur vezi prin viata ta de zi cu zi, ca daca nu faci fapte bune: rugaciune, milostenie, despatimire, nu cresti in credinta. Acestea doua sunt atat de legate incat nu exista separatie.
Fara fapta rugaciunii nu vine in suflet cainta si plansul pentru pacatele savarsite.
Omul care astazi nu se roaga, maine nu face o milostenie, in scurt timp inima i se impietreste, si de Domnul uita. Acest om nu poate primi Harul lui Dumnezeu. Credinta lui in loc sa creasca ea scade. Scazand, mantuirea lui se departeaza tot mai mult.
Nu este de ajuns sa spui cred in Tine Iisus Hristos daca nu ma rog Lui. De asemenea, Harul lui Dumnezeu vine la om prin insasi tainele bisericii. Si cum ar fi altfel? Putem noi primi har fara botez? sau fara trupul si sangele Domnului? Trebuie cu adevarat sa intelegem cum vine harul Domnului si care sunt vasele din care se revarsa harul Domnului spre noi. Sfintii Parinti ne invata ca harul nu salasluieste intr-un suflet pacatos sau care persista in pacat. Chiar daca te cerceteaza Harul Domnului, daca sufletul nu se curata de pacate, Harul Domnului il paraseste. Cum ne curatam de pacate? E de ajuns Harul lui Dumnezeu sa ne curete? Aici avem chiar exemplul lui Iisus Hristos care ne-a invatat sa ne rugam si sa postim .(acest soi de diavol nu iese decat cu post si rugaciune) iata doua fapte bune minunate fara de care nu putem sa sporim in credinta.
Deci faptele bune si credinta sunt interdependente si prin ele ajungem la mantuire.
Dumnezeu este Drept si Corect. Astfel pe toti ne vrea mantuiti. Orice suflet de pe acest pamant care trece prin aceasta viata trecatoare are sansa sa la mantuire. Cum? Prin harul Domnului dobandit prin sfintele taine si sporirea credintei sale prin faptele bune ce le face. Toti, nu doar unii.
De aceea:
"8. Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu;
9. Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.
10. Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele."

Un Sfant parinte spunea asa: un ortodox pleaca la razboi cu vrasmasul bine inarmat, cu crucea, rugaciunea, numele lui Iisus si Sfintele taine pe cand un protestant pleaca la razboi gol. Deznodamantul este usor de intrezarit.
Dar eu va fac acum o propunere. Lasand la o parte idei si concepte ale dogmei, (ca si cum nu le-am cunoaste) sa incercam sa analizam, Epistola catre Efeseni mai cu seama cap. 2.

Prima parte:
1. Iar pe voi v-a făcut vii, cei ce eraţi morţi prin greşealele şi prin păcatele voastre,
2. În care aţi umblat mai înainte, potrivit veacului lumii acesteia, potrivit stăpânitorului puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării,
3. Întru care şi noi toţi am petrecut odinioară, în poftele trupului nostru, făcând voile trupului şi ale simţurilor şi, din fire, eram fiii mâniei ca şi ceilalţi.
4. Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit,
5. Pe noi cei ce eram morţi prin greşealele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos - prin har sunteţi mântuiţi! -

Cum erau oamenii cand erau morti, morti prin gresalele si pacatele lor? - inainte de venirea lui Iisus Hristos?
Umblau potrivit duhului care lucreaza in fii neascultarii,au petrecut in poftele trupului, facand voile trupului si simturilor, cu fire manioasa.

Dumnezeu bogat in mila Sa, ne-a facut vii impreuna cu Hristos.
Cum suntem noi impreuna cu Hristos? E de ajuns botezul sa il primim pe Iisus in inima noastra? dar daca noi am facut pacate multe dupa botez, mai salasluieste Domnul la noi in inima? ce este de facut atunci? sa spunem iarta-ma , gata cred, vino Iisus in inima mea si e suficient? Nu trebuie o curatire de pacate? Poate salslui Iisus hristos in inima murdara? De aceea Sfintii parinti spun: ca pocainta, despatimirea este ca si un al doilea botez.
Poate intelege cineva Harul Domnului daca nu il are? Nu cumva doar isi inchipuie cum e ?

6. Şi împreună cu El ne-a sculat şi împreună ne-a aşezat întru ceruri, în Hristos Iisus,
7. Ca să arate în veacurile viitoare covârşitoarea bogăţie a harului Său, prin bunătatea ce a avut către noi întru Hristos Iisus.
8. Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu;
9. Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.
10. Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele.

Impreuna cu El ne-a sculat si impreuna ne-a asezat in ceruri. Pe toti. pe toti cei care sporesc credinta lor prin faptele lor bune si care primesc Harul prin tainele sfinte.
Da, in har suntem mantuiti , prin credinta, cu darul Domnului ci nu cu puterile noastre.

Suntem de acum facuti in Hristos spre a face fapte bune, gatite de Dumnezeu , ca sa umblam in ele.

În prealabil postat de dobrin7m

Aceasta greseala, la care faceti referire, este minora tinand cont ca oricum tot Cuvantul Domnului exprima. Stiu desigur ca ati facut aceasta precizare pentru ca nu prea credeti in Epistola Apostolului Iacov. Si aceasta este pentru ca va impiedica uin anumit concept, predestinarea in mantuire in care credeti.

Doamna,odata,demult,un batrin profesor,genul care studiaza printre pereti reci,nestiut de nimeni,mi-a spus : ,,Baiete,sa nu presupui nimic.Mai intati sa verifici si dupa aceea sa pui concluzii".Mie sfatul acesta mi-a fost extrem de util.Nu am cum sa nu cred in Epistola Apostolului Iacov pentru ca: a).face parte din Biblie si b).nu contrazice cu nimic ceea ce cred eu,in calitate de calvinist.Exista o vorba la noi ,,Noi suntem mantuiti doar prin credinta dar nu o credinta care este singura". Este o referire la adevaratele fapte ale Credintei,cele din Galateni 5:22-23.Adica la rodul Duhului Sfant.Adica Credinta va fi in mod necesar urmata de transformarea,roadele ,lucrarea Duhului.

Cu privire la predestinare:iarasi nu imi modifica cu nimic conceptia.Exista doua doctrine la noi numite harul irezistibil si perseverenta sfintilor.Ambele sunt in contexul doctrinei suveranitatii divine,PRINCIPALA DOCTRINA.Scriu cu litere mari pt ca sunt efectiv satul sa aud de predestinare cand la noi este o doctrina SECUNDARA.Dar,sunt nevoit sa ma repet,oamenii ne judeca pe sistem ,,Am auzit ca/Mi s-a spus ca.."fara sa verifice ei personal.Ciudat.Cu privire la cum plecam noi la razboi:cu credinta-n Dumnezeu.Daca asta inseamna sa fim goi,atunci o sa zicem si noi precum Iov:,,"Gol am iesit din pantecele mamei mele si gol ma voi intoarce in sanul pamantului. Domnul a dat si Domnul a luat - binecuvantat fie Numele Domnului!". Fara rautacisme doamna,nu ma afecteaza ci doar coboara nivelul discutie.Si ar fi pacat.

Hai sa facem un test public.Verificati dvs personal in toate epistolele lui Pavel+Faptele Apostolilor unde vorbeste de ,,credinta si fapte" si postati versetele.Apoi continuam discutia.PS:as dori sa stiu daca in analiza pe care o vom face veti posta opinii personale sau cele din Parintii Bisericii.In cazul in care sunt din Parinti as dori sa stiu exact cine a spus si unde, ca sa pot verifica.Asa suntem invatati,sa nu ma judecati aspru.Multumesc.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Doamna,odata,demult,un batrin profesor,genul care studiaza printre pereti reci,nestiut de nimeni,mi-a spus : ,,Baiete,sa nu presupui nimic.Mai intati sa verifici si dupa aceea sa pui concluzii".Mie sfatul acesta mi-a fost extrem de util.Nu am cum sa nu cred in Epistola Apostolului Iacov pentru ca: a).face parte din Biblie si b).nu contrazice cu nimic ceea ce cred eu,in calitate de calvinist.Exista o vorba la noi ,,Noi suntem mantuiti doar prin credinta dar nu o credinta care este singura". Este o referire la adevaratele fapte ale Credintei,cele din Galateni 5:22-23.Adica la rodul Duhului Sfant.Adica Credinta va fi in mod necesar urmata de transformarea,roadele ,lucrarea Duhului.

Cu privire la predestinare:iarasi nu imi modifica cu nimic conceptia.Exista doua doctrine la noi numite harul irezistibil si perseverenta sfintilor.Ambele sunt in contexul doctrinei suveranitatii divine,PRINCIPALA DOCTRINA.Scriu cu litere mari pt ca sunt efectiv satul sa aud de predestinare cand la noi este o doctrina SECUNDARA.Dar,sunt nevoit sa ma repet,oamenii ne judeca pe sistem ,,Am auzit ca/Mi s-a spus ca.."fara sa verifice ei personal.Ciudat.Cu privire la cum plecam noi la razboi:cu credinta-n Dumnezeu.Daca asta inseamna sa fim goi,atunci o sa zicem si noi precum Iov:,,"Gol am iesit din pantecele mamei mele si gol ma voi intoarce in sanul pamantului. Domnul a dat si Domnul a luat - binecuvantat fie Numele Domnului!". Fara rautacisme doamna,nu ma afecteaza ci doar coboara nivelul discutie.Si ar fi pacat.

Hai sa facem un test public.Verificati dvs personal in toate epistolele lui Pavel+Faptele Apostolilor unde vorbeste de ,,credinta si fapte" si postati versetele.Apoi continuam discutia.PS:as dori sa stiu daca in analiza pe care o vom face veti posta opinii personale sau cele din Parintii Bisericii.In cazul in care sunt din Parinti as dori sa stiu exact cine a spus si unde, ca sa pot verifica.Asa suntem invatati,sa nu ma judecati aspru.Multumesc.

De ce v-ati maniat? cand ati auzit de predestinare? si daca totusi o considerati secundara, asta nu inseamna ca este eliminata. "la noi este o doctrina secundara" Deci este.

Daca o singura porunca a Domnului o incalcam atunci am nesocotit poruncile Domnului. Si un fir de praf daca este pe ceva , atunci nu putem sa spunem ca este curat acel ceva.

Vazand aici supararea dvs. fara sa vreau mi-a venit in minte urmatoarea apoftegma a Sfantului Macarie Egipteanul:
"M-a intrebat vasul alegerii, batranul Macarie Egipteanul si mi-a zis: cum se face ca atunci cand ne aflam asprii fata de oameni ne vatamam sufleteste dar atunci cand ne aratam asprii fata de demoni ramanem nevatamati? Aflandu-ma in incurcatura l-am rugat sa imi spuna motivul. El mi-a spus : pentru ca in primul caz mania este impotriva firii iar im cazul al doilea este conforma firii."

Vedeti asadar ca nu ajunge credinta ca sa dobandim pacea Domnului? Fara fapte bune fata de aproapele de pilda, nu dobandim pacea si linistea Domnului. Pentru ca tot ce facem impotriva semenilor si nu pentru semeni , dupa cum este in exemplul de mai sus cu mania fata de semeni, este impotriva firii asa cum a lasat Dumnezeu "ca sa umblam in ele".

In legatura cu credinta si faptele iarasi fara sa vreau mi-a venit in minte o maxima tot a Sfantului Macarie Egipteanul:
"Un frate l-a intrebat pe Macarie cel mare cum poate cineva sa ajunga la desavarsire. Batranul , raspunzandu-i i-a zis: la desavarsire omul ajunge numai daca are in inima si trupul sau smerenie: daca nu-i da vreo importanta pentru vreun lucru si mai degraba se socoteste pe sine mai prejos decat orice creatura; daca nu judeca pe nimeni ci numai pe sine; daca sufera insulta si alunga din inima sa orice rautate; daca se sileste sa fie milostiv, bun si iubitor de frati, intelept, cumpatat pentru ca s-a scris: "imparatia cerurilor este a celor ce o iau cu asalt" (Mat.11:12); daca nu priveste chioras, daca isi pazeste limba; daca isi intoarce auzul de la tot ce e zadarnic si vatamator; daca face dreptate cu mainile sale; daca inima ii este curata inaintea lui Dumnezeu, iar trupul neintinat; daca isi aminteste in fiecare zi de moarte; daca indeparteaza din sufletul sau mania si rautatea; daca se leapada de cele materiale si de placerile trupesti; daca se leapada de diavol si de toate lucrurile lui sid aca se roaga neincetat; daca in tot timpul si locul si in toate cugetele si lucrurile este asistat de Dumnezeu."

Vedeti dar ca la desavarsire se ajunge prin smerenie. iar smerenia o dobandim prin credinta si faptele bune. Cum sa le numim daca nu fapte bune cele spuse de Sfantul Macarie?
"se sileste sa fie iubitor , bun si milostiv de frati". Iata faptele milosteniei, bunatatii si iubirii.
"daca sufera insulte si alunga din inima sa orice rautate": iata faptele rabdarii

Acum cu iertare as vrea sa vorbim un pic despre acel razboi de care aminteam. Acel razboi nu se refera la plecarea din lumea aceasta a sufletului ci la razboiul pe care il ducem impotriva pacatelor si impotriva diavolului. una este sa te razboiesti doar cu sufletul gol si alta este sa te razboiesti incarcat cu virtuti si arme duhovnicesti: crucea, rugaciunea, sfintele taine si numele lui Iisus. (Acum ceva timp, intr-o noapte vicleanul si uratul s-a hotarat sa ma sperie un pic. Si a capatat chipul meu care venea amenintator spre mine. Straniu si ciudat sa ma vad pe mine, schimonosita la fata de ura aruncandu-se asupra mea. Si am inceput atunci sa spun Rugaciunea lui Iisus aproape strigand. si atunci parca a stat in loc, dar nu batea in retragere. Am repetat atunci numele lui Iisus si am cerut ajutorul lui Dumnezeu continuand sa ma rog cu Rugaciunea lui Iisus si facandu-mi cruce. Brusc s-a intors cu spatele si a disparut prin fereastra. Ce ma faceam eu fara rugaciune, numele Domnului si cruce? )
Adevarat "goi am venit in asta lume si goi parasim lumea aceasta" ca doar nici avantajele materiale, nici onorurile lumesti nu ne sunt noua haina la suflet. In Filocalie, Sfantul Antonie cel Mare ne invata ca atunci cand parasim aceasta lume, o parasim invesmantati in haina sufletului. Daca nu avem grija in asta viata sa curatam haina sufletului nostru, riscam sa plecam cu ea murdara. Si Sfantul Antonie ne zice: ce ne facem noi cand ajungem in fata Domnului cu haina patata? Cum curatam noi haina sufletului nostru? O curata doar Domnul, si noi stam asa ca stana de piatra si zicem : cred in Tine Doamne si astept mantuirea?
mantuirea se dobandeste lucrand impreuna cu Domnul. El prin harul sau si noi prin faptele noastre bune. Milostenia, blandetea, bunatatea, iubirea, smerenia fata de semeni, rugaciunea, plansul si nevointa. Acestea sunte elementele care curata haina sufletului nostru.
Dupa cum spuneam intr-un post mai sus prin Domnul facem faptele bune. El ne da gandul bun sa faptuim cele bune.

Despre exemplele de credinta si fapte, ar trebui sa luam toata Scriptura ca toata este Cuvantul lui Dumnezeu nu doar Faptele Apostolilor si Epistolele. Si vom vedea ca e plina de indemnul de a crede si de a face fapte bune. Acestea doua se impletesc , se intrepatrund si vin una prin cealalta.
Degeaba ma cerceteaza Harul daca eu nu il mentin prin faptele mele bune. Si apoi cum ma cerceteaza Harul. Nu impartasindu-ma cu Trupul si sangele Domnului? Nu prin tainele sfinte
? E de ajuns sa stau in camera mea si sa spun: cred? Fara sa ies afara sa intind o mana de ajutor catre cel sarman , bolnav si flamand? Fara sa alerg la vasele Domnului? fara spovedanie? fara rugaciune si nevointa? fara infranare spre curatare?

Ajunge. Va cer iertare daca considerati ca aceasta discutie este sub nivelul dvs intelectual desi eu imi amintesc de Sfantul Macarie care spune sa ne consideram mai jos decat oricare dintre fratii nostrii daca vrem sa dobandim smerenie. Eu ma multumesc cu pragul de jos. Sunt simpla, fara o vorba prea elevata, recunosc, si pana de curand eram si iute de fire.
Sunt o pacatoasa, asta sunt.

Nu gresiti cu nimic in ceea ce ati spus doamna.Da,predestinarea exista ca doctrina la noi,cred in ea,consideram ca avem temei biblic pentru asta la fel cum altii cred ca au temei biblic pentru altele,dar asta este o abordare a noastra,nu o impunem.Nu am intalnit un clavinist care sa-mi spuna ca stie cine sunt alesii si nici ca doar calvinistii se vor mantui.Nu cred ca a venit un calvinist la usa unui ortodox de pe acest forum ca sa-i impuna doctrina noastra.M-as mira profund.Evanghelizare calvinista vizeaza alte zone ale lumii.Prin urmare ramin perpelx cand vad mereu si mereu invocata acesta doctrina desi pana acum am scris,nu conteza oricum,ca nu este principala si am mai spus ca trebuie privita in contextul celorlalte doctrine,impreuna cu ele,ca sa isi mentina sensul teologic,fie si asa cum a fost el inteles.Analizata izolat o transforma in ceva in ce nici eu nu as crede.Analizata in context are alte efecte.Nu insist.

As dori sa mai mentionez ca nu imi aduc aminte sa fi sustinut vreodata credinta fara fapte,o credinta oarba,fanatica si fara nici un corespondent real,fara nici un efect al Duhului.S-ar putea ca prin fapte sa intelegem lucruri diferite dar si aici ma intreb cat de diferit intelegem pana la urma.La fel nu sustin si nu voi sustine niciodata acele fapte habotnice,fara suport real al Credintei,prin care omul crede ca il va cumpara pe Cel de Sus prin bani sau alte valori,fara a trai insa credinta la modul real.Acest lucru ar fi complet impotriva invataurii Scripturii.

Motivatia mea pentru care solicit si am solicitat opinii ale Parintilor Bisericii nu a fost determinata de o vanitate intelectuala,ci pentru ca am vazut de sute,de mii de ori,nu exagerez,acest gen de polemica.Stiu si cum se va termina din nefericire.Prost.De aceea tot incerc ridicarea nivelului la acel nivel tocmai ca sa fim feriti de obisnuitele polemici sterile ale noastre.Si am avea toti mai multe de invatat.M-am tot uitat pe acest forum.In fara de cativa entuziasti,nimeni nu discuta concret de Parintii Bisericii.Polemicile in schimb sunt la ordinea zilei.Eu sunt un om al cartilor,nu un spirit polemic.Cad mereu insa in polemici din motive pe care nici eu nu le inteleg suficiet.

Stiti cum ati putea sa ma invatati ceva?Luati-va timp,cercetati si scrieti un articol ,,Invatatura ortodoxa a Parintii Bisericii despre faptele bune".Va dati seama cati oameni,care poate nu stiu exact,ar fi ajutati?Eu am mai spus si insist:ar trebui deschisa o sectiune speciala,pe forum,despre Parintii Bisericii.La ora actuala,in randul credinciosilor,pentru multi,sunt o notiune abstracta,un slogan defensiv si atat.Multi nici nu stiu cine sunt sau ce au scris.Am constat asta personal.Cred ca este ultima data cand spun asta.Este o tendinta generala spre rafuiala si spre moarte studiului.Efectele vor fi dramatice,este una dintre cele mai grave forme de asasinare a cunoasterii si trairii.

Daca ati fi inceput cum ati scris in ultimul post nici macar nu mi-as fi permis sa comentez.Si eu va cer iertare daca am reactionat nepotrivit si va asigur ca stiu unde este scris in Scriptura de fapte,si unde sunt ambele mentionate,si de ce sunt intr-o parte impreuna si in alta nu.Va asigur ca nu exista conflict teologic intre ele,sunt impreuna.Este o analiza fascinanta care s-ar putea face,un drum prin istoria Credintei,a teologiei.Daca am posta zilnic un articol,ca sa surprindem toate nuantele,va spun ca nu am termina pentru mult timp.Desi s-ar putea sa nu ma credeti,apreciez la dvs faptul ca doriti sa va traiti Credinta in care sunteti si va doresc ca Cel de Sus sa va sprijine pana la capat in acest demers.Eu am plecat de la natural theology si cercetarea lui ,,Isus istoric" dar tot spre Dumnezeu incerc sa merg,desi unii se vor indoi de asta.Conceptiile mele calviniste mi-le asum in totalitate.Nu le impun nimanui.Nu sunt interesat de polemici confesionale.De aceea am si incercat,initial,sa deturnez discutia spre ceva mult mai folositor.

Va doresc,in acesta zi sfanta in calendarul ortodox,putere-n Credinta,dragoste pentru aproape si traire in Duh si Adevar.Asa sa va ajute Cel de Sus.

[dobrin7m]

Slavit fie Domnul!

Arhim. Teofan Novoezerski a fost intrebat care sunt doua patimi cu deosebire daunatoare pentru suflet. Acesta a raspuns asa: "toate patimile sunt daunatoare sufletului dar cele mai daunatoare sunt indreptatirea de sine si iubirea pentru certuri. Tocmai de aceea diavolul ne sileste sa ne indreptatim prin contraziceri, ca stie ca daca vom indura si nu ne vom indreptatii, atunci vom fi indreptatiti de Dumnezeu".

Cu toate ca dvs simtiti ca se va termina prost aceasta discutie, inecandu-se intr-o polemica, eu simt altceva.
"in discutii trebuie sa fim foarte precauti: in ce duh si in ce directie urmeaza sa vorbim, in ce moment, ce anume si in ce scop." - 1000 de intrebari si raspunsuri despre viata duhovniceasca. Asadar depinde de noi sa nu se transforme in polemica.

Pentru ca subiectul acestui thread este "sa ramanem credinciosi pana la capat" am sa incerc sa fiu cat mai succinta in acest post urmand sa deschid un thread separat cu subiectul propus de dvs care este cu adevarat foarte interesant si vast.

Intru-cat mantuirea omului, in lumina ortodoxiei, depinde de credinta si faptele cele bune ale sale , acesta este motivul pentru care am combatut cuvantul pastorului baptist care sustinea mantuirea prin credinta si har nu prin fapte cu atat mai mult cu cat a fost postat de catre o crestina ortodoxa. de ce am amintit de predestinare? nu pentru polemica ci pentru ca sunt absolut convinsa ca predestinarea da, poate fi daca e inteleasa in felul urmator: toti sunt predestinati de Dumnezeu sa se mantuie dar intru-cat Dumnezeu ne-a lasat liberi sa alegem cum traim si in ce duh inseamna ca desi Dumnezeu ne vrea pe toti mantuiti, noi ne pecetluim mantuirea prin credinta si faptele noastre.
Daca e sa fac o analogie , Dumnezeu a creat ingerii pe toti buni, dar prin razvratirea unora acestia au devenit ingeri cazuti.

A fost o vreme in care si pe mine m-a preocupat ideea ca multi fac diverse fapte bune , sperand ca astfel il va cumpara pe Dumnezeu, fara sa aiba credinta sadita in suflet. Dar cu timpul am realizat ca indiferent de ce cred eu sau de ce crede cel in cauza Domnul ne stie pentru ca nu avem si firele parului din cap numarate? Asadar ce folos sa mai adaug o pata hainei sufletului meu? Stie Domnul starea sufletului fiecaruia. Si apoi nimic nu e intamplator. Poate pentru cel ajutat de un astfel de om, asa lucreaza Dumnezeu. Doar stim ca altele sunt judecatile oamenilor si altele judecatile lui Dumnezeu.

Multumesc pentru urare, Pacea Domnului sa fie cu dvs.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Scotland The Brave

As dori sa mai mentionez ca nu imi aduc aminte sa fi sustinut vreodata credinta fara fapte,o credinta oarba,fanatica si fara nici un corespondent real,fara nici un efect al Duhului.S-ar putea ca prin fapte sa intelegem lucruri diferite dar si aici ma intreb cat de diferit intelegem pana la urma.La fel nu sustin si nu voi sustine niciodata acele fapte habotnice,fara suport real al Credintei,prin care omul crede ca il va cumpara pe Cel de Sus prin bani sau alte valori,fara a trai insa credinta la modul real.Acest lucru ar fi complet impotriva invataurii Scripturii.

Citind cele scrise de tine , mi-a venit in minte un pasaj scris de Parintele Rafael Noica care spunea printre altele ca Dumnezeu ia pe om in serios , orisiunde si oricine ar fi el . Inca un lucru , Dumnezeu il ia pe om de acolo de unde este . Sectele si celelalte confesiuni crestine in Apus nu sunt asa cum se adeveresc de multe ori aici , in Romania . Omul acolo n-a cunoscut altceva , el de multe ori in nestiinta lui , in nevinovatia lui, este ceea ce este , nu este protestant sau catolic printr-o opozitie la Ortodoxie ; cand intalneste Ortodoxia , atunci incepe sa se vada daca trairea lui este nevinovata sau se afla in erezie . Multi vin la Ortodoxie si recunosc in ea adevarul , dar chiar si din cei ce nu gasesc Ortodoxia , multi sunt simpatizanti sinceri , chiar daca altii din intalnirea cu Ortodoxia se arata mai putin simpatizanti . . . Dar chiar si ceilalti , care macar potential sunt ortodocsi , inainte de orice sunt oameni , si ca oameni trebuie sa-i luam si noi in serios cu atentie , dar in masura in care si ei ne ingaduie , ca intalnirea noastra sa fie in adevar si , prin rugaciunea noastra , in duh .

[dobrin7m]

În prealabil postat de dobrin7m

Aceasta greseala, la care faceti referire, este minora tinand cont ca oricum tot Cuvantul Domnului exprima. Stiu desigur ca ati facut aceasta precizare pentru ca nu prea credeti in Epistola Apostolului Iacov. Si aceasta este pentru ca va impiedica uin anumit concept, predestinarea in mantuire in care credeti.

Nimeni nu sporeste credinta sa fara faptele sale bune. Daca cu adevarat incerci sa te nevoiesti in trairea crestina, singur vezi prin viata ta de zi cu zi, ca daca nu faci fapte bune: rugaciune, milostenie, despatimire, nu cresti in credinta. Acestea doua sunt atat de legate incat nu exista separatie.
Fara fapta rugaciunii nu vine in suflet cainta si plansul pentru pacatele savarsite.
Omul care astazi nu se roaga, maine nu face o milostenie, in scurt timp inima i se impietreste, si de Domnul uita. Acest om nu poate primi Harul lui Dumnezeu. Credinta lui in loc sa creasca ea scade. Scazand, mantuirea lui se departeaza tot mai mult.
Nu este de ajuns sa spui cred in Tine Iisus Hristos daca nu ma rog Lui. De asemenea, Harul lui Dumnezeu vine la om prin insasi tainele bisericii. Si cum ar fi altfel? Putem noi primi har fara botez? sau fara trupul si sangele Domnului? Trebuie cu adevarat sa intelegem cum vine harul Domnului si care sunt vasele din care se revarsa harul Domnului spre noi. Sfintii Parinti ne invata ca harul nu salasluieste intr-un suflet pacatos sau care persista in pacat. Chiar daca te cerceteaza Harul Domnului, daca sufletul nu se curata de pacate, Harul Domnului il paraseste. Cum ne curatam de pacate? E de ajuns Harul lui Dumnezeu sa ne curete? Aici avem chiar exemplul lui Iisus Hristos care ne-a invatat sa ne rugam si sa postim .(acest soi de diavol nu iese decat cu post si rugaciune) iata doua fapte bune minunate fara de care nu putem sa sporim in credinta.
Deci faptele bune si credinta sunt interdependente si prin ele ajungem la mantuire.
Dumnezeu este Drept si Corect. Astfel pe toti ne vrea mantuiti. Orice suflet de pe acest pamant care trece prin aceasta viata trecatoare are sansa sa la mantuire. Cum? Prin harul Domnului dobandit prin sfintele taine si sporirea credintei sale prin faptele bune ce le face. Toti, nu doar unii.
De aceea:
"8. Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu;
9. Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.
10. Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele."

Un Sfant parinte spunea asa: un ortodox pleaca la razboi cu vrasmasul bine inarmat, cu crucea, rugaciunea, numele lui Iisus si Sfintele taine pe cand un protestant pleaca la razboi gol. Deznodamantul este usor de intrezarit.
Dar eu va fac acum o propunere. Lasand la o parte idei si concepte ale dogmei, (ca si cum nu le-am cunoaste) sa incercam sa analizam, Epistola catre Efeseni mai cu seama cap. 2.


Cum erau oamenii cand erau morti, morti prin gresalele si pacatele lor? - inainte de venirea lui Iisus Hristos?
Umblau potrivit duhului care lucreaza in fii neascultarii,au petrecut in poftele trupului, facand voile trupului si simturilor, cu fire manioasa.

Dumnezeu bogat in mila Sa, ne-a facut vii impreuna cu Hristos.
Cum suntem noi impreuna cu Hristos? E de ajuns botezul sa il primim pe Iisus in inima noastra? dar daca noi am facut pacate multe dupa botez, mai salasluieste Domnul la noi in inima? ce este de facut atunci? sa spunem iarta-ma , gata cred, vino Iisus in inima mea si e suficient? Nu trebuie o curatire de pacate? Poate salslui Iisus hristos in inima murdara? De aceea Sfintii parinti spun: ca pocainta, despatimirea este ca si un al doilea botez.
Poate intelege cineva Harul Domnului daca nu il are? Nu cumva doar isi inchipuie cum e ?

Impreuna cu El ne-a sculat si impreuna ne-a asezat in ceruri. Pe toti. pe toti cei care sporesc credinta lor prin faptele lor bune si care primesc Harul prin tainele sfinte.
Da, in har suntem mantuiti , prin credinta, cu darul Domnului ci nu cu puterile noastre.

Suntem de acum facuti in Hristos spre a face fapte bune, gatite de Dumnezeu , ca sa umblam in ele.

Frate Cristian
ce frumos suna cuvantul frate
Domnul m-a invatat sa il spun. Domnul fie laudat!
Ma bucur sa recitesc cuvantul acesta scris de mine Domnului Scotland the Brave. Ma mai intareste.

Sa fie gandurile voastre la Domnul mereu. ne invata Domnul.
Stii tu cate ganduri am? orice cuvant intru Domnul stau si il gandesc. Mi s-au umplut gandurile de Domnul.
Sa fie vorbele voastre despre Domnul. Vorbiti intre voi de Dumnezeu. ne invata Domnul.
Iertare va cer ca am sters cateva mesaje de-ale mele, care aveau si un continut legat pe viata mea. Dar atat de rau imi pare, ca si acolo erau multe ganduri despre Domnul. Si le-am sters. Si va cer iertare.

Iata sa va spun acum gandurile mele de azi noapte in urma unei discutii cu o sora.
"El este acela despre care a zis proorocul Isaia: "Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui". Mat. 3:3

Calugarii nostrii striga in pustie: pocaiti-va, indreptati-va si rugati-va Domnului pentru voi si pentru noi.
Din pustie vine invatatura spre lume. Dintre zidurile manastirii striga spre noi Dumnezeu: pocaiti-va, indreptati-va, rugati-va.
Dar unii sunt surzi.

Acesta este Ioan Botezatorul care aducea pocainta din pustie, oamenilor; precursorul calugarilor nostri. El cu imbracaminte saracacioasa din par de camila si cingatoare de piele, exemplu pentru calugarii nostri sa ia pe umeri haina saracacioasa si cingatoarea de piele si sa il urmeze pe Hristos.

Pregatiti calea Domnului spune. Drepte sa facem cararile Lui.
Cat de trista am fost ieri sa vad cum oamenii uita sa pregateasca calea Domnului. Cat de trista sunt cand si eu uit aceasta uneori. Dar, cum sa uitam noi sa pregatim calea Domnului , calea noastra a fiecaruia!

Am vazut cum unii in loc sa isi faca cararile drepte , le stramba sau le impart.
Cum sa mearga omul pe carari impartite? Cum mai e ea dreapta, cararea impartita?
Dragilor , aici forumul este aceeasi lume pestrita din lume insa cu sentimente mai puternice, pentru ca dam frau crezand ca suntem ascunsi de ecranul micut al calculatorului. Dar nu suntem ascunsi, ca Domnul ne vede. deci daca aici aleg sa am mai multe carari, stramband cararea Domnului si impartind-o credeti ca Domnul nu vede?
Daca sentimentele voastre nu sunt bune, indreptati-le, nu le ascundeti pe dupa carari.
Daca iti este rusine cu ce esti, indreapta-te, nu ascunde ceea ce esti dupa carari.
Daca ai neputinte roaga-te: Ajuta Doamne nepuntintei mele, alearga la duhovnic, nu te ascunde dupa carari alergand la oameni si nu la Domnul.

Ma iertati dar nici un motiv nu avem sa umblam pe mai multe carari.
Ne facem conturi multe, cu scopuri diverse. Sa avem unul si pe acela sa il curatim. Asa cum avem o viata pe acest pamant si pe aceea trebuie sa o curatim.
Ma iertati acesta este unul din gandurile mele de ieri.
Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

În prealabil postat de dobrin7m

Frate Cristian,ce frumos suna cuvantul frate.Domnul m-a invatat sa il spun. Domnul fie laudat!Ma bucur sa recitesc cuvantul acesta scris de mine Domnului Scotland the Brave. Ma mai intareste.

Motto: ,,In viata trebuie sa fii corect,comparandu-te cu mine chiar te crezi perfect"(Cheloo ,,Parazitii")

Draga mea doamna

Incep sa cred ca sunt un caz unic pe acest forum.Acest simplu gand ar trebui sa fie un motiv suficient de bun pentru a-mi concedia psihologul care m-a asigurat ca sunt in limitele normalitatii nebuniei in care traim.Se pare ca reusesc sa generez,intr-un fel sau altul,asemenea reactii in oameni incat acestia produc asemenea exemple de gandire in fata carora chiar ei ramin surprinsi.Adica sunt un bun catalizator natural,ramine de vazut in ce sens.Cel mic,posesor de coarne,de pe umarul meu,imi sopteste ca oamenii au tendinta de a se indragosti de ei insisi.Eu i-am replicat ranjind cu cele scrise in motto-ul acestui post.El mi-a spus ca ma va lua dracu.Eu i-am replicat,tot ranjind,ca pana si in el,iata dovada,am generat o reactie.

M-a privit interzis si mi-a spus ca este prea batrin pentru dementi ca mine si in plus mai are putin pana la pensie si sa-l scutesc de dureri de coada.Am vrut sa zic de cap dar ma gadila cu coada,adica scriu chiar cu codita lui imbarligata.Eu cred ca ar trebui sa evitam sa ne citam singuri.Sa lasam posteritatii acesta judecata,altfel suntem tentati sa ne ridicam singuri statui si stiti ce fac porumbeii pe ele.As numi-o dreptate divina:)

Confucius spunea ca cea mai mare glorie a omului este de a nu esua in a se ridica de cate ori va cadea.Voi privi postul dvs din acesta perspectiva.Intrucat rautacismele mi-le asum ca si marca inregistrata orice reclamatii se poate face la acesta adresa.

Va salut cu drag,ca de la un anglofil la o fermecatoare urmasa a modului elen de a privi evolutia sinelui in raport de altii :)