"EU sunt invierea si viata"

[osutafaraunu]

În prealabil postat de delia31

Vad insa ca pt. tine, recursul la autori eruditi cunoscatori e o chestiune amendabila, ba mai mult, reduci abuziv, aprioric si grosso modo intreaga gandire a unui om de cultura, nici mai mult, nici mai putin decat la nivel de „balta” de dat cu bata in ea. In fine, asta tine de altceva.

M-ai înţeles sucit... tu ai dat cu băţu-n baltă, nu eu. Din fragmentele reproduse am înţeles că "hainele de piele" pot avea [şi] valoare simbolică nu că ele ar constitui "carcasa" ce întemniţează sufletul. Btw subtilităţile acestea cred că deja mă depăşesc.

În prealabil postat de delia31

e vorba de o mutatie, de o schimbare ontologica [...](soma –creata initial dintr-o materie diferita de cea de dupa cadere).

Ei bine, cu acest lucru nu pot fi eu de acord şi nu-mi poţi schimba atitudinea decât cu nişte texte biblice. Însă bănuiesc (în realitate sunt sigur) că nu le ai, altfel le-ai fi postat deja. Pentru mine, o propoziţie inspirată de Duhul lui Dumnezeu face mai mult decât 100 de tomuri ale erudiţilor. Probabil nu şi pentru tine... altfel în loc de zeci de pagini ai fi postat trei texte în context corect, susceptibile a forma un punct de doctrină.

În prealabil postat de delia31

Sensul cel mai profund al „vesmintelor de piele” e dat de faptul ca, odata cu ele, Dumnezeu i-a dat omului in schimbul Vietii harice, pe care nu o mai putea avea, i-a dat viata biologica.

Vrei să spui că înainte de cădere omul nu avea "viaţă biologică"? Faptul că era ψυχήν ζωσαν chiar nu-ţi spune nimic? Încerci cumva să mă lămureşti că nu avea simţuri şi metabolism? Nu ai nicio şană! Mă aşteptam în schimb să-mi explici adevăratul "sens profund" al hainelor de piele. Faptul că pieile erau un mijloc continuu de aducere aminte a nevinovăţiei lor pierdute, a morţii ca plată a păcatului şi a Mielului făgăduit al lui Dumnezeu, care, prin propria moarte înlocuitoare, va îndepărta păcatele lumii. Cel care fusese însărcinat cu protecţia regnului animal, constata acum în mod nefericit că el însuşi le va lua viaţa unora dintre ele. Ele trebuiau să moară pentru ca el să poată trăi. Trebuia să curgă sânge nevinovat ca omul să beneficieze de Har. Lecţia aceasta trebuia s-o înveţe omul din "hainele de piele" (îmi place să cred că erau de miel) dăruite lui de Dumnezeu.

În prealabil postat de delia31

O alta trasatura pe care a dobandit-o omul, odata cu „vesmintele de piele” e si iraţionalitatea instinctuală, adica tot ce tine de latura animalica: împreunarea sexuală, concepţia [zămislirea]

Mda, o altă incompatibilitate cu ce spune Biblia. Nu mă refer aici la pervertirea sentimentelor prin păcat şi transformarea lor în "iraţionalitate instinctuală animalică", ci mă refer la faptul că instituţia căsătoriei şi porunca creşterii şi înmulţirii aparţin perioadei edenice, dinainte de păcat.

În prealabil postat de delia31

Ce intelegi tu prin a se imbraca cineva in/cu Hristos prin botez?

Cred că am mai spus-o undeva...
„A te îmbrăca” cu Hristos însemnează a adopta principiile Lui, a imita exemplul Lui, a accepta călăuzirea Lui, a deveni ca El. Scriitorii greci vorbeau despre îmbrăcarea cu Platon, Socrate, etc., însemnând prin aceasta a-i accepta ca mentori şi a urma învăţăturile lor. A te „îmbrăca în/cu Hristos,” înseamnă a te dezbrăca de sine şi de firea ta veche.

În prealabil postat de delia31

Tricessimus, cred ca toata discutia despre inviere, moarte, trup, suflet ar putea avea alta turnura, daca s-ar porni de la declararea scopului pt. care l-a facut Dumnezeu pe om, asa cum reiese din Scriptura, in conditiile in care omul nu ar fi introdus bariera pacatului, deci in conditiile in care nu ar fi existat moartea.
Te-am mai intrebat asta dar nu vad unde ai raspuns.
Se mai poate realiza vreodata acel scop sau nu?
Daca da, cum? Daca nu, de ce?

Dumnezeu l-a făcut pe om din iubire, pentru că iubirea ce-L caracterizează vroia s-o împărtăşească cu fiinţa creată. Părtăşia această în iubire cu copiii Lui există şi azi în ciuda barierei păcatului şi va căpăta noi forme şi o nouă dezvoltare odată cu restabilirea lucrurilor: un cer nou şi un pământ nou - cu oameni noi transformaţi după chipul lui Hristos prin harul Lui.

În prealabil postat de delia31

Ma intereseaza ce inteleg adventistii prin „ a se face partasi dumnezeiestii firi”

Adam a fost creat „după chipul lui Dumnezeu”, dar când a intrat păcatul în lume, chipul divin a fost deteriorat. Hristos a venit pentru a reface ce era pierdut, şi deci creştinul poate să se aştepte ca în sufletul său chipul divin să fie refăcut. Posibilitatea aceasta ar trebui să fie mereu înaintea ochilor credinciosului, pentru a-l stimula să-şi desăvârşească asemănarea cu Hristos. El va ajunge ţinta aceasta în măsura în care acceptă şi foloseşte puterile existente în darurile spirituale pe care Hristos i le-a pus la dispoziţie. Transformarea începe o dată cu naşterea din nou şi continuă până la arătarea lui Hristos.