"EU sunt invierea si viata"

[delia31]

În prealabil postat de osutafaraunu

De două zile faci atâta caz pe topicul celălalt că nu ţi-am răspuns "măcar de la postarea 210 încolo". Uite că ţi-am răspuns:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=214
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=222
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=227

Bun. Acum să vedem de la #228 încolo. După ce ne laşi cu gurile căscate (pe noi, "Tricessimus&Grassu si alţi AZ7") cu fraze copyos îmbibate în balta gândirii lui Răzvan Codrescu demonstrându-ne valenţele simbolice ale "hainelor de piele", în postarea #233 dai cu bâta în aceeaşi baltă cotind ca la Întorsura Buzăului:


Acum fie-ţi milă de noi şi dumireşte-ne, "hainele de piele" erau chiar haine de piele, ori erau corpurile omeneşti cunoscute de noi astăzi care învelesc esenţa "nematerială" şi "transparentă" a aşa-zisului "suflet" în accepţiunea ortodoxă? Dacă alegi varianta 2, explică-ne rogu-te (tot nouă - ăştia rămaşi cu gurile căscate preţ de două săptămâni) de ce Moise şi Pavel au scris prostii când s-au referit la trupurile omeneşti înainte şi după căderea în păcat? Dar dacă se poate un răspuns concret şi scurt. Şi dacă nu cer prea mult, putem să revenim apoi la tematica topicului? Mulţumesc.

Tricessimus, n-am deloc pretentia ca as fi in stare sa te dumiresc eu pe tine (btw, lasa autoflagelarile astea teatrale :) ca-ti strica imaginea), de aceea am si facut apel la autori care au aprofundat semnificatia teologica a „vesmintelor de piele”.

Ti-am semnalat o lucrare de care stiu eu pe tema „vesmintelor de piele”, scrisa de Panayotis Nellas si ca un preview (am crezut incitant) ti-am reprodus cateva fragmente reprezentative disponibile online pe blogul unui intelectual ortodox, urmand ca tu sa cauti cartea daca vrei.
Eventual s-o supui spre studiu si carturarilor vostri adventisti. As fi curioasa sa citesc macar o recenzie dpdv adventist a acestei carti.

Vad insa ca pt. tine, recursul la autori eruditi cunoscatori e o chestiune amendabila, ba mai mult, reduci abuziv, aprioric si grosso modo intreaga gandire a unui om de cultura, nici mai mult, nici mai putin decat la nivel de „balta” de dat cu bata in ea. In fine, asta tine de altceva.

Referitor la „hainele de piele”, am scris deja anterior ca semnificatia lor teologica e foarte complexa si nu poate fi redusa nici la ceea ce se intelege prin epiderma, nici la ceea ce vrei tu sa insinuezi prin invelis lipsit de orice pret sau inchisoare a sufletului din care trebuie sa evadeze sau vreun avatar specific conceptiilor gnostice.

Odata cu primirea hainelor de piele (din cat am inteles eu, so far), e vorba de o mutatie, de o schimbare ontologica, de un transfer intr-o lume net inferioara starii edenice, o lume a degradarii si a materialismului, o lume a stricaciunii si a pieririi, e vorba de de o transmutare post-edenica a omului intr-o realitate exteriora harului, har care initial, ii fusese menit omului pt. a-l avea dinlautrul fiintei lui.

Existand de acum in afara harului si nu inlauntrul lui, omul schimba prioritatile, de la vietuirea asemenea ingerilor la cea animalica, instinctuala, trupeasca.

Fiindu-i adugate dupa cadere, „vesmintele de piele” nu fac parte din constitutia initiala pnevmato-psiho-somatica, ci reprezinta DOAR o degradare a partii lui materiale (soma –creata initial dintr-o materie diferita de cea de dupa cadere).

Practic, „vesmintele de piele”, nici nu se identifica cu trupul (trupul initial inainte de cadere nu avea opacitatea pe care o avem noi acum), nici nu sunt un element constitutiv originar al naturii initiale, nici nu-i sunt exterioare doar ca un invelis detasabil, cu toate astea, ajung sa tina organic de el.

Sensul cel mai profund al „vesmintelor de piele” e dat de faptul ca, odata cu ele, Dumnezeu i-a dat omului in schimbul Vietii harice, pe care nu o mai putea avea, i-a dat viata biologica.

Si mai ales, stiind ca omul poate evolua din rau, in mai rau, i-a dat aceste „vesminte de piele”, supuse stricaciunii si degradarii care oricum n-ar rezista la infinit, TOCMAI pt. a preintampina ca omul sa se invesniceasca in rele, sa se salbaticeasca si sa se satanize, asa cum s-a intamplat cu ingerii care au hotarat sa iasa din ambianta harului divin.

Prin urmare, moartea biologica a trupului, (creat initial pt. a deveni tot mai transparent dar devenit ulterior supus instinctelor si partii irationale, animalice), e mai degraba o frana, un punct terminus pt. ca omul inclinat de acum spre rau, sa nu faca raul la infinit. E modul lui Dumnezeu de a converti din iubire acest rau pe care l-a adus pacatul.

O alta trasatura pe care a dobandit-o omul, odata cu „vesmintele de piele” e si iraţionalitatea instinctuală, adica tot ce tine de latura animalica: împreunarea sexuală, concepţia [zămislirea], naşterea, întinăciunea, alăptarea la sîn, hrana, curgerea seminţei, creşterea de la mic la desăvîrşit [matur, împlinit], bătrîneţea, boala si evident degradare si atomizarea in elementele initiale.

Cred ca pt. a intelege mai profund semnificatia „vesmintelor de piele” cu care i-a imbracat Dumnezeu pe Adam si Eva, n-ar strica sa dam un pic mreaja mai la adanc la cuvintele “cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat”.

Ce intelegi tu prin a se imbraca cineva in/cu Hristos prin botez?

Am scris anterior o postare despre ipostazele invesmantarii omului si am atins in treacat ideea transformarii vesmantului initial deiform tesut din har, menit sa devina tot mai luminos, in „vesminte de piele”.

Citeste te rog si raspunsul pt. Ioana si mai ales retine ideea ca n-am pretentia ca inteleg toate nuantele si subtilitatile chestiunii.

Tricessimus, cred ca toata discutia despre inviere, moarte, trup, suflet ar putea avea alta turnura, daca s-ar porni de la declararea scopului pt. care
l-a facut Dumnezeu pe om, asa cum reiese din Scriptura, in conditiile in care omul nu ar fi introdus bariera pacatului, deci in conditiile in care nu ar fi existat moartea.
Te-am mai intrebat asta dar nu vad unde ai raspuns.
Se mai poate realiza vreodata acel scop sau nu?
Daca da, cum? Daca nu, de ce?

Mersi anticipat pt. raspuns. (nu-i nici o graba). Important e sa aprofundam, nu neaparat sa jucam ping-pong cu postari.